tratament pentru dependenta de canabis

Cum se tratează dependența de canabis și cum se manifestă codependența?

de Dana Burciu, psihoterapeut, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava

Tratamentul dependenței de canabis (marijuana)

Ne-am gândit să scriem acest articol pornind de la afirmația auzită deseori și care uneori poate susține începerea consumului în rândul tinerilor – ”Pot să fumez tone de iarbă și să nu pățesc nimic”.

Afirmația vine de multe ori în disputa legată de dependența de canabis, cunoscut și cu denumirea de marijuana sau ”iarbă”, de faptul că în unele țări consumul este permis, iar în unele marijuana este prescrisă medical în anumite afecțiuni.

Și atunci, este riscant consumul, există sau nu dependență de canabis? Riști să devii dependent de canabis dacă începi să consumi, și apoi dacă începi să consumi cu regularitate, sau chiar des ori zilnic?  

Am vrea să urmărim în acest articol să descriem cât mai complet comportamentul de consum de canabis, și agravările pe care le poate purta, să clarificăm ce înseamnă tulburarea consumului de canabis și cum se manifestă.

În statisticile internaționale, conform Națiunilor Unite în raportul publicat în anul 2019, 158,8 milioane de persoane din lumea întreagă consumă canabis sau marijuana, ceea ce înseamnă aproximativ 3,8% din populația planetei. În același timp, după alcool, marijuana este a doua substanță cel mai frecvent identificată în organismele șoferilor implicați în accidentele rutiere fatale. 

Conform raportării Agenției Naționale Antidrog (2020), 6,1% din populația României consumă canabis, iar din cei care solicită asistență medicală pentru dependența de droguri, 54,5% consumă canabis, fără a se menționa dacă e drogul singular sau nu. 

În unele cazuri, consumul de canabis este agravat în contextul unor probleme psihice preexistente (anxietate, depresie, schizofrenie, stres posttraumatic) sau la anumite structuri de personalitate – de ce este mai riscant spre a se agrava? 

În cazul anxietății, spre exemplu, consumul de marijuana poate ameliora simptomele în primă fază, însă în timp se instalează toleranța, iar simptomele de anxietate vor reapărea. Asta va duce la creșterea consumului în frecvență și cantitate, și prin urmare la riscul de a dezvolta o tulburare a consumului de canabis. 

De multe ori, afirmația care prezintă consumul de canabis ca neavând riscuri pentru sănătatea fizică și psihică și că poate fi consumat necritic poate veni de la persoane pentru care canabisul nu este drogul singular, care consumă sau au consumat și alte subtanțe și îl consideră un drog recreațional ușor. Ori care au dezvoltat dependență la un anumit drog și percep consumul de canabis ca înlocuitor ”nepericulos”. 

Însă specialiști în sănătate din întreaga lume semnalează riscuri cât de poate de serioase ale consumului de canabis, cu apariția toleranței, afectarea funcționării și dificultăți de control al consumului, cu nevoie de consum și stări de sevraj emoțional în momentul deciziei de oprire. 

În momentul în care consumul de canabis îți afectează în mod negativ viața personală, socio-familială și profesională, este un semnal că ai putea să ai dificultăți în a-l controla și cel mai recomandat este să soliciți în acest sens ajutor specializat, medical și psihoterapeutic. Este un semnal că ai putea avea manifestările unei adicții, a unei tulburări a consumului de canabis.

Care sunt efectele canabisului asupra creierului?

Ingredientul activ din canabis, tetrahidrocanabinolul (THC), alterează funcționarea firească a creierului. Odată pătruns în organism, fumat sau ingerat, ajunge prin intermediul sângelui la nivelul creierului, unde acționează asupra zonei cerebrale responsabile cu memoria, coordonarea, percepția, gândirea. 

Conform studiilor, proprietățile psihoactive ale THC sunt asociate cu funcționarea sistemului dopaminergic din creier, deci cu stimularea circuitelor de recompensă. Starea de plăcere și relaxare resimțită va face consumatorul să caute să reexperimenteze efectele, prin urmare să consume din nou. Consumul repetat poate duce la apariția toleranței, adică la creșterea frecvenței și cantității pentru a simți aceleași efecte. 

Creșterea consumului și consumul cronic pot aduce mai departe posibile consecințe negative pe termen lung – pe plan emoțional, cognitiv, motivațional, socio-economic, interpersonal, somatic: perturbarea echilibrului emoțional, afectarea memoriei și concentrării, scăderea performanței și succesului profesional, dificultăți relaționale și de angajament într-o relație, scăderea motivației, reducerea capacității de rezolvare de probleme sau de îndeplinire a activităților cotidiene, probabil în contextul afectării funcției executorie din creier, unde semnalele dopaminergice se reduc treptat (nu mai ”răspunzi” emoțional la solicitări sau reușite); probleme respiratorii, cardiovasculare, gastrointestinale, risc pentru accidente auto, violență domestică, ideație suicidară și suicid (mai ales la persoanele vulnerabile psihic, în context de acutizare a simptomelor psihotice; la persoanele tinere, cercetările și literatura de specialitate arată că utilizarea canabisului poate atrage instalarea tulburărilor psihotice ținând cont de vulnerabilitatea creierului, încă în dezvoltare, și de anumite predispoziții personale). 

Creșterea treptată a consumului unei substanțe, continuarea consumului în ciuda consecințelor sale negative asupra vieții și apariția sevrajului (simptome emoționale, cognitive, fiziologice neplăcute) în lipsa consumului, sunt părți esențiale ale definiției adicției de o substanță. Așadar, da, poate exista adicție de canabis. 

Statisticile făcute de cercetătorii americani (potrivit NIDA, Institutul Național de Abuz de Droguri) arată faptul că în jur de 9% din persoanele care consumă canabis pentru prima dată vor deveni dependenți (1 diin 11 consumatori), procentul crescând la 17% pentru cei care încep consumul în perioada adolescenței și chiar mai mult, între 25 și 50% pentru cei care consumă zilnic. 

Cu toate acestea, studii recente care au examinat asocierile dintre consumul de canabis și posibilele consecințe, respectiv și simptomatologia tulburării legate de consum, susțin că simptomatologia și consecințele depind de clasa de consumatori (frecvența și cantitatea consumului, tipul de canabis consumat) sau de metodele de administrare. 

Un consumator poate experimenta consecințe negative severe ale consumului de canabis, însă fără manifestări de sevraj sau toleranță (semne distinctive ale adicției), pe când altul ar putea avea manifestări de toleranță și sevraj.

Este importantă examinarea specificului consumului de canabis al unei persoane pentru a concluziona asupra problemelor cauzate asupra sa, și evitarea generalizării efectelor canabisului asupra tuturor consumatorilor, dacă și cum afectează pe termen lung. Altfel, se pot perpetua credințe eronate ”că nu afectează deloc, pe nimeni, și poți consuma oricât”.

Riscul este că atunci când s-ar întâmpla să dezvolți probleme cauzate de canabis să îți fie mai greu să le recunoști, să le accepți, să faci schimbări în privința consumului și să cauți sprijin (ceea ce va agrava situația) dacă vei aplica asupra ta credința ”canabisul nu îmi face niciun fel de rău, este considerat medicament în unele țări”. 

Cea mai eficientă metodă prin care se poate preveni dependența de canabis constă în evitarea folosirii drogului; fiecare persoană care consumă canabis se expune riscului potențial de a dezvolta consecințe negative și probleme de consum. 

De aceea, în prezent, încadrarea problemelor cauzate de consumul de canabis, în cadrul DSM-V (Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale), este realizată urmând criteriile de diagnostic pentru ”Tulburarea consumului de canabis”. Sunt date 11 criterii sau indicatori care investighează diverse tipuri de comportament asociate cu consumul de canabis, unde numărul de criterii îndeplinite poate arăta gradul de severitate a tulburării.  

Să vedem care sunt criteriile de diagnostic pentru Tulburarea consumului de canabis conform DSM-V. Înțelegerea riscurilor și conștientizarea manifestărilor propriului consum pot contribui la prevenirea dezvoltării unei dependențe prin luarea deciziei de a face o schimbare sau prin căutarea de sprijin specializat.

Tulburarea consumului de canabis – Adicția de canabis

Tulburarea de consum de substanțe este caracterizată de prezența unor simptome comportamentale, cognitive și fiziologice care semnalează menținerea pentru timp prelungit a unui consum constant de o anumită substanță, și continuarea consumului în ciuda problemelor apărute.

DSM-V (Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale) aduce diagnosticul de tulburarea consumului de canabis, încadrat la tulburări de adicție, stabilind indicatori care semnalează specificul comportamentului de consum de canabis și deteriorările posibile provocate de acesta, și cuprinzând în această unică dimensiune de diagnostic abuzul și dependența de canabis:

Un pattern problematic al consumului de canabis, ce conduce la o deteriorare clinică semnificativă, manifestată prin cel puțin 2 dintre cele de mai jos pe o perioadă de 12 luni:

1. Canabisul este de obicei consumat în cantități mari sau pe o perioadă mai lungă de timp decât a fost intenționat;

2. Există o dorință persistentă și eforturi fără succes de a opri sau controla consumul de canabis;

3. O mare parte din timp este petrecută pentru a obține substanța, pentru a o consuma sau pentru recuperarea din efectele acesteia;

4. Poftă sau dorință intensă de a consuma canabis (craving);

5. Consumul recurent de canabis duce la lipsa îndeplinirii unor roluri importante la muncă, școală sau acasă;

6. Consumul constant de canabis continuă în ciuda problemelor sociale, interpersonale cauzate de efectele acestuia;

7. Consumul de canabis cauzează reducerea sau renunțarea la activități importante sociale, ocupaționale, recreaționale;

8. Canabisul este consumat în situații fizice periculoase;

9. Continuarea consumului în ciuda apariției unor probleme fizice și psihologice cauzate de consumul de canabis.

10. Toleranța, manifestată prin următoarele:

  • nevoia de a crește doza pentru a obține intoxicația sau efectul dorit; sau
  • scăderea efectului la consumul aceleași doze obișnuite.

11. Sevrajul, manifestat de următoarele puncte:

  • apariția simptomatologiei specifice sevrajului pentru canabis; sau
  • canabisul sau o substanță asemănătoare este consumat pentru a evita sau ameliora simptomele sevrajului.

Severitate: Tulburările consumului de substanțe apar în mai multe forme de severitate, de la ușor la sever. Un consum ușor de substanțe este indicat de prezența a 2 sau 3 simptome, cel moderat de 4 sau 5 simptome, iar cel sever de 6 sau mai multe simptome. Schimbarea severității în timp este de asemenea reflectată de reducerea sau creșterea în frecvență și în cantitatea de substanță consumată.

tratament pentru dependenta de canabis

Sevrajul la canabis - Criterii de diagnostic:

  • Întreruperea unui consum de canabis intens și de o perioadă îndelungată (de ex. consum zilnic sau aproape în fiecare zi a unei cantități mari (de ex 2 – 3g), pentru o perioadă de cel puțin câteva luni) (Criteriul A);
  • Trei sau mai mult de trei dintre următoarele semne și simptome apărute în aproximativ 1 săptămână dupa Criteriul A: iritabilitate, furie sau agresivitate; nervozitate sau anxietate; tulburări de somn (de ex. insomnie, vise perturbante); apetit scăzut sau scădere în greutate; neliniște; stare depresivă; cel puțin unul dintre următoarele simptome fizice ce cauzează discomfort semnificativ: dureri abdominale, tremor, transpirație, febră, frisoane, dureri de cap (Criteriul B);
  • Semnele sau simptomele din Criteriul B cauzează probleme sau deteriorare de ordin social, ocupațional și în alte arii de funcționare importante;
  • Semnele sau simptomele anterioare nu sunt atribuite altor condiții medicale și nu sunt mai bine explicate de altă tulburare mintală, inclusiv intoxicația sau sevrajul la alte substanțe.

Prin urmare, diagnosticarea dependenței de canabis implică o examinare complexă a manifestărilor comportamentului de consum. În cazurile cele mai grave, tulburarea poate dăuna profund vieții persoanei, generând probleme interpersonale și profesionale semnificative.

Dependența este rezultatul a două componente: de tip fizic, care este responsabil pentru simptomele fizice ale sevrajului (poate apărea după 1-2 zile, în cazul consumului ridicat, sau după 7-14 zile); și de tip psihologic, care se datorează atât factorilor comportamentali (plăcerea pe care persoana o obține din ritualul de fumat și contextul în care se produce acest lucru), cât și factorilor biologici (hiperstimularea centrelor de recompensare ale creierului, generând dorința de substanță). 

Dependența fizică la canabis se ameliorează și tratează în general în câteva zile; dependența psihologică (pofta) este în schimb mai semnificativă și poate solicita un angajament mai mare din partea persoanei și tratament specializat prelungit. De multe ori, persoana cu dependență de canabis poate fi în fază de negare, refuzând să conștientizeze și să accepte să a dezvoltat dependență și fiind convinsă că poate opri oricând consumul.

Cum se tratează dependența de canabis?

Tratamentul dependenței de canabis implică o îmbinare de tratament și monitorizare medicală psihiatrică pentru ameliorarea simptomelor de sevraj, redarea echilibrului emoțional și/sau tratarea problemelor psihice asociate, cu program psihoterapeutic prelungit, care aplică metode eficiente în tratarea dependenței de canabis (prevenirea recăderilor, creșterea motivației, exprimarea emoțiilor nemijlocit de drog, reconectarea emoțională în relațiile semnificative). 

Cu toate acestea, parcurgerea unui program de tratament integrat al dependenței de canabis poate fi dificilă, implicând angajamentul personal profund, dorința de schimbare și menținerea abstinenței totale de la consumul de canabis. Sprijinul familiei și prietenilor este foarte important. 

Dependența de canabis afectează nu doar persoana cu dependență, ci și persoanele din jur, familia, prietenii. Familia sau pacienții care conștientizează problema și impactul adicției asupra stării de bine apelează la un specialist. 

În general, pacienții ajung la cabinet atunci când efectele negative ale dependenței devin vizibile și îi împiedică să mai efectueze activitățile obișnuite de zi cu zi, atât în plan personal, cât și social, familial sau profesional. 

Atunci când familia este afectată de dependența de canabis și dezvoltă la rândul lor comportamente care le afectează funcționarea personală, poate semnala că suferă de codependență.

Ce înseamnă codependența și cum se tratează?

Persoanele codependente au tendința de a-și asuma responsabilitatea în totalitate în ceea ce privește rezolvarea și comportamentul de consum al partenerului sau persoanei dependente. 

Dacă ai o relație apropiată cu o persoană care suferă de dependență de canabis, există câteva simptome care te-ar putea ajuta să îți dai seama dacă te afli într-o situaţie de acest gen, cum ar fi:

  • Stimă de sine scăzută – sentimentul că nu ești destul de bun/bună sau nevoia de a te compara cu alţii. 
  • Satisfacerea nevoilor celuilalt – în cazul persoanelor codependente, satisfacerea nevoilor celuilalt nu apare ca o opţiune, ci ca o obligaţie.
  • Limite vagi – sentimentul de responsabilitate pentru trăirile şi problemele altor oameni sau neasumarea propriilor trăiri, dând vina pe altcineva pentru acestea.
  • Reactivitate crescută – o consecinţă a limitelor vagi este reacţia puternică la gândurile şi sentimentele celor din jur. Când cineva spune ceva care nu este în concordanţă cu propriile principii sau gânduri, există tendinţa de a crede acel lucru sau de a deveni defensiv.
  • Grijă exacerbată – un alt efect al limitelor vagi este că, atunci când cineva din jur întâmpină probleme, apare nevoia de a ajuta o persoană până în punctul în care acest ajutor devine principalul scop şi se renunţă la propriile nevoi.
  • Control – acesta ajută persoanele codependente să se simtă în siguranţă. Persoanele codependente simt nevoia să îi controleze pe cei din jur pentru că au nevoie ca aceștia să se comporte într-un anumit fel pentru a se simţi bine.

Dacă ai recunoscut manifestări pe care le ai în relația cu persoana care suferă de dependență și acestea îți afectează negativ viața, este recomandat să intri într-un program psihoterapeutic pentru a primi sprijin adecvat. 

Există vindecare pentru codependenţi. Programul de psihoeducaţie şi sprijin este un tip specific de autoeducare pentru persoanele care cunosc alte persoane cu consum problematic de o substanță sau cu o dependență comportamentală, mai ales când aceștia intră la rândul lor într-un program de tratament. 

În cazul dependenței de canabis, persoanele codependente sunt încurajate să discute despre debutul consumului de canabis al partenerului şi despre când a devenit acesta o problemă, discuţii cu privire la ce înseamnă atitudine suportivă în relaţia cu persoana dependentă, identificarea posibilelor situaţii de risc atât pentru codependent, cât şi pentru persoana cu un consum problematic, precum şi posibile strategii de a face faţă acestor situaţii de risc.
________________

Specialiștii Clinicii Aliat Suceava aplică programe de tratament integrat pentru persoanele care suferă de dependență și pentru codependenți. Dacă te afli în momentul în care ai conștientizat că ai un consum problematic de canabis care îți afectează în mod negativ viața personală, socio-familială și profesională, caută și acceptă sprijin specializat.

Contactați un specialist

Ne puteți contacta pentru a discuta despre problema dumneavoastră sau a cuiva drag.

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.

Vă putem ajuta?

Contactaţi direct clinica