Cuprins
de Dana Burciu și Călin H. Bârleanu (psihoterapeuți, psihologi Clinica Aliat Suceava)
Ce este depresia?
Depresia, cunoscută medical ca tulburarea depresivă majoră sau depresia clinică, este o tulburare reală, complexă, a dispoziției afective. Des întâlnită, discutată, tot mai actual declanșată în timpul pe care îl trăim, și totuși încă uneori nu pe deplin înțeleasă.
Ne putem întoarce iar și iar să aprofundăm, să clarificăm și să facem completări ale articolelor despre depresie. Cu același scop – să încurajăm și să susținem recunoașterea și înțelegerea depresiei și să facem cunoscuți pașii spre tratament. Cu atât mai mult cu cât felul în care oamenii trăiesc depresia variază, iar simptomele unei persoane pot fi diferite de cele ale alteia – cât de severe sunt, cât de frecvente sau cât de mult pot persista.
Depresia este mai mult decât o reacție emoțională la provocările și dificultățile care apar în viața unui om; nu este totuna cu tristețea. Se întâmplă să te simți trist sau nemotivat din timp în timp, însă de obicei, cu puțin timp, aceste stări se ameliorează. Dacă sentimentele de tristețe împreună cu alte simptome durează mai multe săptămâni, atunci ele pot semnala un dezechilibru emoțional.
Depresie sau „doar tristețe”?
Depresia este diferită de sentimentele temporare de tristețe – este mult mai constantă, și are o bază biologică. Tulburarea depresivă cauzează simptome intense care afectează felul în care persoană simte, gândește și funcționează în aspectele de zi cu zi, cum ar fi somnul, alimentația sau randamentul profesional.
Este des întâlnită, însă gravă – persoanele care suferă de depresie au nevoie de tratament pentru ca starea lor să se îmbunătățească.
Depresie sau „lipsă de optimism”?
Efectele depresiei merg dincolo de dispoziția depresivă – este o condiție medicală reală și serioasă, cu multiple manifestări, inclusiv unele fizice. Nu este efect a unei lipse de optimism sau de efort, iar presiunea celorlalți sau invalidarea emoțiilor pot dăuna; ce ajută este înțelegerea, încurajarea, compasiunea, îndrumarea către un specialist.
Pe cine afectează depresia?
Depresia poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă, rasă, statut socio-economic, cultură sau educație, cu factori genetici, biologici, de mediu sau psihologici care pot contribui la declanșarea tulburării depresive.
Redăm principalele întrebări și aspecte necesare în înțelegerea depresiei – un ghid despre depresie
Depresia clinică
Depresia clinică este o tulburare psihică care cauzează o dispoziție afectivă persistent scăzută sau deprimată și o scădere a interesului în activitățile care cândva îți aduceau plăcere și bucurie.
Îți poate afecta somnul, apetitul și capacitatea de a gândi clar, capacitatea de a munci sau studia, ori de a te bucura de viață.
Dacă ai experimentat, pentru cel puțin două săptămâni, în mare parte a zilei, aproape în fiecare zi – stări persistente de tristețe, dispoziție anxioasă sau de gol interior, sentimente de lipsă de speranță sau descurajare, stări de iritabilitate, frustrare sau neliniște, te-ai putea confrunta cu depresie clinică.
Tulburarea depresivă variază în intensitate de la episoade cu manifestări ușoare de dispoziție tristă, mai puțin durabile, la episoade de depresie severă, persistentă. Depresia ”clinică” este forma mai severă a depresiei, cunoscută și ca depresie majoră sau tulburare depresivă majoră.
În același timp, etimologic, atributul ”clinică” se referă la îngrijirea bolnavului la pat (gr. Klinikos sau lat. clinicus). Depresia este clinică atunci când manifestările interferează cu funcționarea zilnică a persoanei și afectează calitatea vieții, încât este nevoie de îngrijire specializată – consult psihiatric și tratament medicamentos, psihoterapie, sprijin din partea celorlalți apropiați. Totuși, depresia nu se manifestă la fel la toate persoanele; poate afecta oamenii diferit, în funcție de genul și vârsta lor.
Depresia la femei vs. bărbați
Depresia este mai frecventă în cazul femeilor decât al bărbaților, aspect datorat probabil unor factori biologici, hormonali și sociali caracteristici femeilor. Femeile tind să prezinte în depresie manifestări precum sentimente de vinovăție, mâncat în exces și nevoie de somn crescută, creștere în greutate.
Fiind impactul hormonal asupra stării generale în timpul sarcinii, menopauzei sau menstruației, există forme de depresie specifice femeilor, precum depresia postpartum, care poate să apară în perioada următoare nașterii.
Bărbații manifestă de cele mai multe ori iritabilitate, oboseală, tulburări de somn, scăderea interesului în muncă și hobbyuri, tendința spre abuz de alcool sau droguri. În cazul bărbaților, de multe ori, depresia este mascată, tind să nu își recunoască depresia și să nu apeleze la ajutor.
Depresia în funcție de vârstă
Din punct de vedere al vârstei, depresia are manifestări diferite și este important să le recunoaștem.
– Depresia la copii
Copiii mici cu depresie pot fi anxioși, morocănoși, să susțină că sunt bolnavi, să refuze să meargă la școală și să dorească să stea aproape de un părinte, sau să fie îngrijorați că părintele ar putea păți ceva grav ori să îl piardă.
– Depresia la adolescenți
Copiii mai mari sau adolescenții care suferă de depresie pot intra în probleme la școală, pot fi îmbufnați, neliniștiți, agitați mai degrabă decât triști, sau pot avea stimă de sine scăzută.
De asemenea, pot avea și alte tulburări, precum anxietate, tulburări de alimentație, tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate, sau abuz de substanțe; ori pot suferi de dureri de cap, de stomac sau alte dureri somatice.
În timpul adolescenței fetele experimentează depresie mai frecvent decât băieții, datorat foarte probabil în baza factorilor biologici și hormonali specifici dezvoltării în această perioadă.
– Depresia la adulți
Adulții tineri care suferă de depresie sunt înclinați mai degrabă spre iritabilitate, să fie nemulțumiți de manifestări precum creșterea în greutatea corporală și hipersomnie, și tind să aibă o viziune negativă asupra vieții și viitorului.
De asemenea, pot fi prezente în asociere cu depresia și alte tulburări, precum anxietate generalizată, fobie socială, tulburare de panică sau abuz de substanțe.
Adulții de vârstă mijlocie cu depresie pot avea episoade de depresie mai intense, scăderea libidoului, somn întrerupt, sau trezire prea devreme. De asemenea, raportează mai frecvent și simptome gastrointestinale precum constipație sau disconfort abdominal.
– Depresia la vârstnici
Adulții de vârstă înaintată experimentează de cele mai multe ori tristețe sau suferință, însă pot raporta lipsă de emoții mai degrabă decât o dispoziție deprimată; tind să se plângă mai mult de semnele fizice decât emoționale, precum oboseala, problemele de memorie și raționament, dureri corporale, pot deveni neglijenți în autoîngrijire sau experimenta lipsă de speranță ori negativism. Totodată, pot avea și alte condiții medicale, organice, care pot cauza sau amplifica depresia.
Cum este diagnosticată depresia clinică?
Pentru a diagnostica depresia clinică, specialiștii în sănătate mintală folosesc de regulă criteriile de diagnostic pentru tulburarea depresivă majoră din Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5), publicat de Asociația Americană de Psihiatrie.
Pentru a fi diagnosticat cu depresie, o persoană trebuie să aibă cel puțin cinci simptome specifice tulburării depresive pentru cel puțin două săptămâni, în fiecare zi, în mare parte a zilei, din care un simptom trebuie să fie dispoziția depresivă sau pierderea interesului în aproape toate activitățile; în cazul copiilor și adolescenților, dispoziția poate fi iritabilă mai degrabă decât tristă.
Dacă crezi că ai putea să suferi de depresie, discută cu medicul tău de familie – fii onest, clar și concis, are nevoie să știe cum te simți. Îngrijirea primară înseamnă investigarea și excluderea cauzelor fiziologice (pentru că unele afecțiuni medicale, precum un dezechilibru hormonal, pot duce la simptome depresive), și apoi îndrumarea către specialiști în sănătate mintală, precum medici psihiatri și psihologi.
În timpul consultului specializat psihiatric, medicul te poate întreba cum au început simptomele, de când s-au instalat, cât de des se manifestă și dacă te afectează în a-ți face activitățile obișnuite, în a ieși din casă sau socializa. Ar putea fi de ajutor să își notezi aspectele importante legate de manifestările pe care le ai înaintea consultului.
În urma evaluării, medicul poate pune un diagnostic și poate recomanda tratament și psihoterapie. În cazul depresiei, conform studiilor, cele mai bune rezultate se obțin atunci când medicația este îmbinată cu psihoterapia.
De ce este importantă diagnosticarea diferențiată? Pentru că există mai multe tipuri de depresie și este importantă diferențierea lor, asta poate indica spre un anumit tratament și intervenție.
Redăm mai jos cele mai cunoscute și întâlnite forme ale depresiei.
Formele depresiei
Tulburarea depresivă majoră
Tulburarea depresivă majoră include simptome de depresie prezente mare parte a zilei pentru cel puțin două săptămâni, care interferează cu abilitatea de a munci, studia, cu somnul și apetitul alimentar.
Tulburarea depresivă persistentă (distimia)
Această formă de depresie mai este cunoscută și sub numele de distimie și include simptome mai puțin severe de depresie însă care durează mai mult timp, fiind prezente de cel puțin 2 ani. Poți citi mai multe depre acest subiect aici.
Alte forme de depresie includ:
Depresia perinatală
Depresia perinatală se poate manifesta atunci când o femeie experimentează depresie majoră în timpul sarcinii sau după naștere (depresie postpartum).
Tulburarea afectivă sezonieră
Tulburarea afectivă sezonieră se declanșează și se ameliorează odată cu anotimpurile, de obicei instalându-se la sfârșitul toamnei și ameliorându-se de-a lungul primăverii și verii.
Depresia cu simptome psihotice
Depresia cu simptome psihotice este o formă severă de depresie în care o persoană experimentează simptome de psihoză, precum idei delirante (idei rigide, iraționale, deranjante) sau halucinații (a vedea sau auzi lucruri pe care alții nu le văd sau aud).
Tulburarea maniaco-depresivă
Depresia este parte și din tulburarea bipolară – numită și depresia maniacală sau tulburarea maniaco-depresivă, unde persoanele experimentează perioade de depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută.
Legătura dintre depresie și alte afecțiuni
Depresia se poate manifesta în asociere cu alte boli și tulburări mintale, precum diabet, cancer, boli cardiace sau durere cronică. Depresia poate agrava aceste condiții medicale, și invers.
Dacă tu sau cineva drag gândiți că ați putea avea depresie, este important să apelați la ajutor specializat și să luați în considerare opțiunile de tratament; dacă există o boală cronică pentru care iei deja tratament, este indicat să transmiți specialistului toate informațiile despre problema ta și medicația urmată. Asta va ajuta în evitarea ca efectele medicamentelor să interfereze unele cu altele într-un mod nefavorabil.
Și păstrează în minte – depresia ne afectează în mod diferit; nu există o ”mărime unică” în care să intrăm toți. Poate dura uneori puțin timp de încercare și eroare până a găsi combinația de tratament care să funcționeze cel mai bine pentru tine.
Tulburarea depresivă majoră
Să privim mai îndeaproape tulburarea depresivă majoră. La aceasta se face referire de cele mai multe ori când știm despre cineva că suferă de depresie. Și aproape toți cunoaștem cel puțin o persoană din jurul nostru – prieteni, colegi de muncă, membri ai familiei, rude mai îndepărtate, sau chiar noi înșine, care s-a confruntat cu stări specifice depresiei la un moment dat în viață.
Tulburarea depresivă majoră a fost stabilită ca a treia cauză a impactului bolilor (impactul de a trăi cu boli și suferințe) la nivel mondial de către Organizația Mondială a Sănătății în 2008, și anticiparea că va fi pe primul loc până în 2030. Este diagnosticată atunci când o persoană are o dispoziție persistent scăzută sau depresivă, anhedonie – pierderea interesului pentru activitățile plăcute, sentimente de vinovăție sau inutilitate, lipsă de energie, probleme de concentrare, modificări ale apetitului, lentoare sau agitație psihomotorie, tulburări de somn sau gânduri de suicid.
Pe de altă parte, dacă tendința deseori este de focusare pe starea de tristețe și deprimare, totuși aceasta este doar o parte a depresiei. Unii oameni cu depresie pot să nu identifice tristețe deloc în dispoziția lor, și pot avea multiple simptome fizice, precum dureri de cap, crampe, probleme digestive – depresia poate să doară. Sau pot avea probleme de somn, de trezire devreme și stări de oboseală.
Tratamentul poate urma modalități variate, inclusiv farmacologic, psihoterapeutic, modificarea stilului de viață. Intervenția inițială include medicație și psihoterapie. Tratamentul combinat, incluzând medicație și psihoterapie, a fost găsit ca fiind mai eficient decât aplicate separat fiecare din aceste componente.
Chiar dacă depresia poate apărea doar o dată în parcursul vieții, oamenii au de obicei mai multe episoade. Netratate, episoadele depresive în tulburarea depresivă majoră pot dura de la șase luni la un an.
Este o afecțiune recurentă – rata recurenței este de aproape 50% după primul episod, de 70% după al doilea episod, și de 90% după al treilea episod. Prognosticul este favorabil în pacienții cu episoade moderate, absența simptomelor psihotice, complianță bună la tratament, un bun suport social, și funcționare premorbidă bună (funcționarea dinaintea declanșării simptomelor). Prognosticul tinde să fie mai îngreunat atunci când sunt prezente tulburări psihiatrice comorbide, tulburări de personalitate, multiple spitalizări.
În același timp, psihoeducația pacientului are un impact semnificativ în recuperarea din tulburarea depresivă majoră. Psihoeducația îmbină psihoterapia cu educaţia pentru a ajuta oamenii să înțeleagă și să învețe cum să gestioneze anumite probleme cu care se confruntă.
Odată ce această tulburare este una din cele mai întâlnite tulburări psihiatrice care cauzează dizabilitate la nivelul întregii lumi și oameni din diferite părți ale lumii sunt ezitanți în a discuta și a căuta tratament pentru depresie din cauza stigmatizării asociate cu bolile psihice, psihoeducația este crucială pentru o mai bună înțelegere a bolilor mintale și prin urmare o mai bună complianță în tratament.
De asemenea, psihoeducația familiei în înțelegerea depresiei are un rol foarte important în recuperarea optimă în tulburarea depresivă majoră.
Să vedem care sunt semnele și simptomele depresiei majore.
Semnele depresiei
Depresia este o afecțiune mentală despre care s-a discutat și scris enorm. Ceea ce, evident, reprezintă un avantaj dacă avem în vedere rapiditatea cu care avem acces la informații care ar putea face diferența uneori între viață și moarte.
Răspândită la nivel global și afectând milioane de oameni, depresia poate fi, de obicei, caracterizată de sentimente de tristețe, deznădejde și o pierdere a interesului pentru activități care generau plăcere sau chiar aduceau sens în viețile oamenilor.
”Micile” evenimente, așa cum sunt ele percepute de un colectiv școlar, să spunem, pot fi de o anvergură impresionantă pentru cei care se află în mijlocul lor, astfel încât, o ceartă sau câteva cuvinte răutăcioase aruncate între colegi, pot declanșa adevărate furtuni interioare care destabilizează întregul sistem psihic al individului.
Marile evenimente, cum ar fi boli/pandemii, conflicte, insecuritate și instabilitate economică sau emoțională, au cele mai mari șanse să provoace la un număr important de oameni, veritabile afecțiuni psihice.
Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5), publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, în timpul unui episod depresiv major, simptomele și semnele se manifestă în mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, pentru cel puțin două săptămâni, și pot include:
- Sentimente de tristețe, plâns facil, gol interior sau deznădejde
- Izbucniri de furie, iritabilitate sau frustrare, chiar și pentru lucruri minore
- Pierderea interesului sau a plăcerii pentru majoritatea sau toate activitățile normale, cum ar fi sexul, hobby-urile sau sporturile
- Tulburări de somn, inclusiv insomnie sau somn prea mult
- Oboseală și lipsă de energie, chiar și sarcinile mici necesită un efort suplimentar
- Poftă de mâncare redusă și pierderea în greutate sau pofta crescută de mâncare și creșterea în greutate
- Anxietate, agitație sau neliniște
- Gândire, vorbire sau mișcări ale corpului încetinite
- Sentimente de lipsă de valoare sau vinovăție, fixarea pe eșecurile din trecut sau auto-învinovățire
- Probleme cu gândirea, concentrarea, luarea deciziilor și amintirea lucrurilor
- Gânduri frecvente sau recurente despre moarte, gânduri de suicid
- Probleme fizice inexplicabile, cum ar fi dureri de spate sau dureri de cap
Simptomele sunt de obicei suficient de severe pentru a provoca probleme vizibile în relațiile cu ceilalți sau în activitățile de zi cu zi, cum ar fi munca, școala sau activitățile sociale.
Cu toate că simptomele depresiei sunt sau pot fi impresionante, afectând întregul stil de viață și chiar punându-l în pericol, psihoterapia, reușește să abordeze depresia, cu atât mai mult cu cât ea este diagnosticată în primele faze ale instalării. Înainte să discutăm despre strategiile psihoterapiei în abordarea depresiei, am menționat pe scurt existența orizontului cultural în diagnosticarea acestei afecțiuni.
Antropologia (de la M. Mead2 care a arătat că adolescența este asociată cu conflictul și criza doar în anumite regiuni ale lumii) și cercetarea psihologică, demonstrează că unele grupuri sunt nu doar mai predispuse depresiei, dar dezvoltă simptome și comportamente sub forma unor instrumente emoționale de adaptare care nu se regăsesc pe chestionarele specifice diagnosticului pentru depresie. Populațiile de culoare și minoritățile etnice sau religioase au particularități specifice atunci când vorbim despre efectele și simptomele depresiei.
Cauzele depresiei
Depresia este o afecțiune legată de sănătatea mentală și afectează milioane de oameni la nivel global. Aceasta are numeroase forme de manifestare, dar și cu la fel de mulți factori care o pot declanșa, fie că ne referim la spectrul psihologic, biologic sau de mediu.
Factorii biologici și influența asupra depresiei
Factorii care țin de biologie în declanșarea și/ sau menținerea depresiei au fost un subiect aflat în centrul atenției de foarte mult timp deja. Și, pentru la fel de mult timp, chiar de pe vremea lui Hipocrat (sec. V), de când se vehicula teoria umorilor (patru la număr – de care se leagă starea generală și stilul de viață al fiecărui individ) s-a vehiculat relația strânsă dintre chimia creierului și starea mentală.
Doar în ultimii ani a început să se accepte, pe baza realității clinice, că o stare atât de complexă cum este depresia, și până la urmă toate celelalte afecțiuni psihice, nu pot fi explicate exclusiv prin procese chimice.
Cele mai noi cercetări recunosc că, totuși, în cele mai multe dintre cazurile de depresie, a fost remarcată o micșorare a unei regiuni din creier, ceea ce afectează în mod direct individul la expunerea în fața hormonilor cunoscuți ca responsabili cu starea de stres.
La fel de relevantă, dintr-o perspectivă biologică, este ipoteza conform căreia ar exista o predispoziție genetică a depresiei, cu toate că teoria transgenerațională reușește, mai bine și mai coerent, să formuleze un tipar clar prin care se vehiculează și, de fapt, învață unele atitudini.
Factorii psihologici
În privința factorilor psihologici putem discuta mai întâi despre un tipar de gândire de care se corelează incidența crescută a depresiei.
Permanenta critică orientată spre sine, ruminația, perspectiva exclusiv pesimistă asupra evenimentelor și a vieții în general, traumele nerezolvate, stima de sine scăzută, presiune și stres pot în egală măsură să epuizeze barierele rezistenței oricărei persoane făcându-le astfel vulnerabile în fața depresiei.
Factorii de mediu
În privința elementelor care țin de mediu și de care se leagă apariția bolii, în mod evident ne referim la marile evenimente care stresează colectivitatea: dificultățile financiare, de relație, instabilitatea la locul de muncă – pot provoca, mai întâi neliniște, senzația de copleșire, iar apoi depresie clinică.
Mediul puțin propice creșterii, mai ales în cazul copiilor, lasă o amprentă deosebit de puternică asupra individului, viitor adult, care adesea trebuie să se zbată în mai toate capitolele vieții sale. Abuzul și/ sau neglijarea unui copil pregătește terenul pentru ca depresia să se instaleze pe termen lung.
Să nu pierdem din vedere că atunci când vorbim despre factori de mediu trebuie să avem în vedere tot ceea ce înseamnă ecosistemul social. Așadar, izolarea și absența unui grup social, de suport sau pur și simplu de apartenență, pot provoca sau susține simptome care descriu depresia clinică.
Evenimente dramatice și pierderea celor dragi, separări sau deces, pot declanșa episoade depresive. Doliul, în special, reprezintă un efort deosebit pentru psihic, de unde și riscul ca un episod depresiv să se declanșeze prin asociere cu sentimente de disperare și tristețe.
Se cuvine aici să amintim că nu orice doliu trebuie asociat sau confundat cu depresia clinică și că există forme normale ale așa numitului travaliu de doliu.
Depresia și adicțiile
În cele din urmă, între factorii care influențează sau provoacă depresie trebuie amintit consumul de substanțe. Fie că este vorba despre alcool sau despre droguri, abuzul este legat de simptomele specifice depresiei, atât prin modificarea proceselor chimice din creier, dar și izolarea socială a celui dependent.
Sunt astfel exacerbate sentimentele de singurătate și vină, care nu fac decât să întărească un cerc adictiv, din ce în ce mai puternic conturat în jurul celui care face abuz. Nu este neobișnuit ca un om afectat de o anumită dependență să experimenteze simptomele cele mai severe ale depresiei.
Alți factori care pot provoca apariția depresiei
Acum că ne-am referit pe scurt la principalele și, poate, cele mai cunoscute cauze ale depresiei, trebuie să spunem că practica psihoterapeutică evidențiază o serie de multe ale ”rețete” prin care omul poate ajunge față în față cu boala.
– Nutriția
În ultima perioadă, s-a discutat din ce în ce mai mult despre felul în care nutriția, încă din primii ani de viață, predispune individul spre anumite patologii, nu doar în plan fizic. De pildă, ultimii doi ani au adus o veritabilă revoluție științifică în privința relației floră intenstinală – creier.
Alimentația, deficiențele în vitamine sau carențele severe în nutriție influențează microbiomul intestinal și, așa cum am menționat deja, procesele chimice din creier.
– Dezechilibrele hormonale și alte afecțiuni
Schimbările sau dezechilibrele hormonale, generate de tulburări sau boli ale glandei tiroide, menopauzei, intervențiilor chirurgicale pot fi asociate depresiei, la fel cum se întâmplă și în cazul unor boli cronice.
În ultimii ani, s-a remarcat în practica terapeutică din toată lumea o creștere a incidenței depresiei severe la oameni care au suferit de COVID 19.
– Tulburările de somn și sarcina
Printre cele mai frecvente cauze care pot declanșa depresia, se află, dincolo de orice îndoială, insomnia și în general, tulburările de somn, dar și sarcina sau nașterea.
Psihoterapia și tratamentul depresiei: de la începuturi, până în prezent
Istoria psihoterapiei pentru depresie este intim legată de însăși evoluția teoriilor și practicilor psihologice. Primele eforturi în direcția suferințelor psihologice au aparținut psihanalizei freudiene care a pus temelia înțelegerii mecanismelor ascunse ale psihicului.
Terapiile comportamentale, axate pe analiza și optimizarea comportamentelor observabile în declanșarea sau menținerea depresiei au reprezentat o veritabilă revoluție în psihologie, orientând clienții spre obiective și scopuri clare, ușor de atins, pentru a imprima o schimbare a întregului sistem.
O altă revoluție a fost cea a abordării cognitive, unde raționalul a fost pentru prima dată, în mod ghidat, alăturat emoțiilor.
Între cele mai utilizate strategii psihoterapeutice, regăsim abordarea cognitiv- comportamentală care se concentrează pe identificarea gândurilor, acțiunilor și în general al unui tipar de viață de care se leagă apariția și menținerea depresiei și a simptomelor acesteia.
Terapia în acest caz se orientează spre dezvoltarea unor cadre noi, atât la nivel comportamental, cât și emoțional, mental. Aceste cadre pot fi reprezentate de strategii de adaptare sau de rezolvare a problemelor și sarcinilor.
Cele mai multe dintre eforturile psihoterapeutice urmăresc, pe bună dreptate, o îmbunătățire a felului în care clientul comunică, de la propriile gânduri, nevoi și așteptări, la cele care se referă la suferințe și frustrări.
Unele abordări (mai mult sau mai puțin inspirate din psihanaliză) pot avea în centru experiențele timpurii, cu accent pe evenimente importante ale copilăriei. Inconștient, acestea pun presiune și se metamorfozează pe măsură ce individul înaintează în vârstă, fără să dispară de fapt niciodată.
Cu foarte mult ”lipici” și cu rezultate bune s-a folosit terapia bazată pe cognitiv, cu accent pe așa numitul mindfulness. Se referă, de fapt, la o practică uzuală care îi ajută pe oameni să devină conștienți sau, mai conștienți, de propriile gânduri și emoții.
Și poate că cea mai importantă strategie în abordarea depresiei este atenția – la noi, dar și la ceilalți. Când împărțim același spațiu de lucru sau chiar aceeași casă, să ne facem timp să reevaluăm felul în care ceilalți există, în detalii mari.
Atenția simplă și puțin intrusivă ar trebui să fie suficientă pentru a observa marile simptome ale depresiei și pentru a oferi celui în suferință uneori cel mai bun și mai sigur sfat cu putință: să apeleze la un specialist în sănătate mentală.
În această parte a lumii suntem învățați să suferim în tăcere. Să ne fie rușine să ne arătăm vulnerabilitățile și speranțele, indiferent de natura lor. ”Nimeni nu trebuie să-ți știe gândul” s-a tot rostogolit de la o generație la alta, ca un veritabil crez, și a izolat oamenii ridicând ziduri în jurul lor.
Împreună, dar separați fiecare între zidurile lui, blocați emoțional, nu doar incapabili, dar puțin disponibili, să observăm la noi și la ceilalți semnele suferinței. Prea puțin disponibili, încă, să avem curajul să sperăm la o schimbare, să îmbrățișăm o ideologie care nu înseamnă trădarea unei tradiții, ci doar șansa la o viață cu semne specifice armoniei.
Dacă și tu te regăsești în cele de mai sus, dacă te confrunți cu o formă de depresie, te așteptăm la o ședință de terapie, fizic sau online.
Surse și articole recomandate:
https://www.nimh.nih.gov/health/publications/depression
https://www.nimh.nih.gov/health/publications/chronic-illness-mental-health
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559078/
https://www.sciencenews.org/article/chemical-imbalance-explain-depression
https://www.loc.gov/exhibits/mead/field-samoa.html
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/biology-of-depression
https://www.health.harvard.edu/mind-and-mood/what-causes-depression
Despre autori
