stiluri de atasament

Stilurile de atașament și rolul lor în relații

de Dana Burciu, psihoterapeut, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava

Suntem mai interesați să ne înțelegem pe noi înșine și pe ceilalți apropiați și să avem relații sănătoase și armonioase. Suntem mai curioși și deschiși să ne punem întrebări și să căutăm răspunsuri, mai preocupați de satisfacția vieții și calitatea relațiilor noastre. 

Ne dorim să fim flexibili, să avem limite sănătoase în relații, dorim siguranță emoțională și o căutăm. Însă nu mereu drumul spre dorința noastră este lin – putem întâmpina blocaje sau avea comportamente personale care par mai degrabă să ne îndepărteze de ceea ce ne dorim decât să ne apropie. Uneori greu de înțeles chiar pentru noi. 

De ce experimentăm asta? Pentru că felul în care formăm, menținem și ne implicăm în relațiile apropiate vine din stilul de atașament pe care îl avem, și deseori nu devenim conștienți de acesta decât atunci când vedem tipare în viața noastră care se repetă sau ajungem în blocaje în relația de cuplu.

Stilurile de atașament și rolurile pe care le joacă în relații reprezintă un subiect de interes larg răspândit, atât în cercetare, cât și în căutările personale ale oamenilor de a-și înțelege modelele de comportament și gândire. Acest nivel de interes este pe deplin justificat, pentru că diferitele stiluri de atașament pot afecta relațiile cu cei din jur în moduri unice. 

Este cunoscut faptul că tipul de atașament se dezvoltă în copilărie și rămâne deseori stabil în timp. Însă asta nu înseamnă că nu poate evolua în forme mai sănătoase de atașament; conștientizarea de sine este modalitatea prin care poți ajunge să îți înțelegi și să îți rezolvi problemele legate de atașament. 

Dacă ai observat un model de comportament negativ, solicitant emoțional în relația ta romantică, sau dacă s-a întâmplat să tot ajungi în aceleași situații dezadaptative în relații, chiar și cu parteneri diferiți, e posibil să te ajute să explorezi modul în care te atașezi în relațiile intime. Înțelegerea stilurilor de atașament, precum și a elementelor de bază ale teoriei atașamentului, pot fi primi pași în procesul tău de conștientizare și schimbare.

stiluri de atasament

Ce este atașamentul?

Atașamentul este o relație emoțională specială care implică un schimb de confort, sprijin, îngrijire. Părintele teoretizării și cercetării ample a atașamentului este considerat John Bowlby, care a  descris atașamentul ca fiind o conexiune psihologică de durată între ființele umane, unde experiențele timpurii din copilărie sunt importante pentru dezvoltarea și comportamentului de mai târziu în viață. 

Stilurile timpurii de atașament sunt stabilite prin relația copil – părinte/îngrijtor; venim pe lume cu înclinația de a face legături emoționale puternice – este o parte esențială a naturii umane și are o componentă evolutivă, ajutând la supraviețuire.

În formarea atașamentului, copilul caută să stea aproape de persoanele de care sunt atașați, revin către ele pentru confort și siguranță atunci când se confruntă cu frica sau pericolul, sunt o bază de siguranță care le permite să exploreze încrezători mediul înconjurător și simt distres în absența lor. 

Măsura în care aceste caracteristici vor fi prezente și felul în care atașamentul se va forma timpuriu în relația cu părintele/îngrijitorul poate crea un șablon sau reguli pentru modul în care persoana va construi și interpreta relațiile ca adult.

Mai clar, dacă persoanele de îngrijire – părinții, oferă un mediu cald și suportiv și răspund nevoilor fizice și emoționale ale copilului, chiar și atunci când aceste nevoi nu sunt exprimate clar, copilul va deveni atașat într-un mod sigur, securizant. 

Pe de altă parte, când îngrijitorii nu răspund cu căldură și în mod constant nevoilor copilului, chiar dacă nu intenționat, copilul poate forma un atașament nesigur. Stilurile de atașament stabilite de ampla cercetare asupra atașamentului sunt stilul sigur, stilul anxios (sau preocupat), stilul evitant (sau disprețuitor) și stilul dezorganizat (sau temător-evitant).

Fiecare stil de atașament are trăsături și caracteristici specifice. Cu toate acestea, atașamentul este un spectru, este posibil să nu te potrivești pe deplin cu trăsăturile doar unui anumit stil. Însă prin conștientizare stilului predominant de atașament poți să identifici comportamentele nesănătoase și să înțelegi unde ai nevoie să lucrezi la tine pentru a-ți îmbunătăți relația romantică.

Cele patru stiluri de atașament și felul în care se pot reflecta în relațiile romantice ca adult

Stilurile de atașament sunt următoarele:

1. Atașamentul securizant sau sigur

2. Atașamentul evitant (sau disprețuitor, sau anxios-evitant la copii)

3. Atașamentul anxios (sau preocupat, sau anxios-ambivalent la copii)

4. Atașamentul dezorganizat (sau temător-evitant la copii)

Stilurile de atașament evitant, anxios și dezorganizat sunt considerate stiluri de atașament insecurizant/nesigur. Stilul primar de atașament se va reflecta în viața adultă în relațiile romantice pentru că inconștient, ne putem aștepta ca partenerul de cuplu să acționeze față de noi așa cum făceau părinții, și prin urmare să ne comportăm în anumite feluri ca urmare a acestor așteptări. 

Ceea ce este foarte important să știm este că indiferent de relațiile primare, putem modifica modul în care ne implicăm și răspundem în relația noastră romantică ca adulți, putem dezvolta legături sănătoase și sigure.

Să explorăm îndeaproape cele patru stiluri de atașament.

stilul de atasament securizant

1. Stilul de atașament sigur / securizant

Stilul de atașament securizant este definit de capacitatea de a construi relații sănătoase și de durată și este rezultatul faptului de a te simți în siguranță cu persoanele de îngrijire încă din copilăria timpurie, cu capacitatea de a cere validare sau reasigurare afectivă fără teamă de pedeapsă. Dacă ai atașament securizant, te-ai simțit în siguranță, înțeles, apreciat în interacțiunile timpurii; părinții/persoanele de îngrijire erau disponibili emoțional și conștienți de propriile emoții și comportamente.

Copiii cu atașament sigur devin de obicei supărați când îngrijitorii lor pleacă și sunt fericiți când se întorc; când sunt speriați, vor căuta mângâiere. Părinții tind să se joace mai mult cu copiii atașați securizant, reacționează mai prompt nevoilor acestora și sunt mai responsivi emoțional.

Semnele unui stil de atașament securizant includ:

capacitatea de a-ți regla emoțiile

– abilități eficiente de comunicare

– a avea încredere cu ușurință în ceilalți

– capacitatea de a căuta sprijin emoțional

– confort în a fi singur, precum și confort în relații apropiate

– ușurință de a te conecta emoțional

– capacitatea de a gestiona eficient conflictele

– stimă de sine ridicată

– capacitatea de a fi disponibil emoțional.

Atașamentul securizant se manifestă în relații la vârsta adultă prin siguranță fizică și emoțională, implicare sănătoasă, comportamente de încredere și iubire față de partener, confort în exprimarea emoțiilor într-un mod deschis; adulții cu un stil de atașament sigur pot depinde de partenerii lor și la rândul lor îi lasă pe partenerii lor să se bazeze pe ei. Dinspre adultul cu atașament securizant, relația se bazează pe onestitate, toleranță, apropiere emoțională, însă totodată fără frica de a fi singur, fără a căuta în exces aprobarea sau validarea externă.

Acest stil de atașament este asociat cu stabilitatea emoțională și siguranța personală; persoanele atașate securizant dezvoltă deseori personalități calde, sunt mai degrabă mature emoțional, prezintă risc scăzut de depresie și sunt mai capabile să gestioneze situațiile provocatoare.

Cum să dezvolți un stil de atașament securizant:

Începe prin a te cunoaște mai bine – înțelege-ți nevoile emoționale, ce îți declanșează stresul în relații și cum răspunzi de obicei factorilor declanșatori;

Caută relații sănătoase – ține aproape oameni cu atașament sigur, cu care poți învăța și aplica moduri mai sănătoase de conectare;

Exersează exprimarea gândurilor și sentimentelor în relație – comunică onest despre nevoile, dorințele și preocupările tale;

Fii deschis către psihoterapie ia în considerare terapia; terapeutul te poate sprijini să înțelegi originile stilului tău de atașament și te poate ghida pentru a dezvolta comportamente de atașament mai securizante.

stilul de atasament evitant

2. Stilul de atașament evitant

Stilul de atașament evitant, cunoscut și ca disprețuitor-evitant sau anxios-evitant, este definit de capacitatea redusă de a construi relații pe termen lung din cauza dificultății de a te angaja în intimitatea fizică și emoțională. În copilărie, este posibil să fi avut îngrijitori stricți sau distanți emoțional ori absenți, care se așteptau să te descurci singur sau să fii independent, te mustrau că depindeai de ei sau exprimau respingere când îți comunicai emoțiile sau nevoile, ori nu răspundeau prompt nevoilor tale de bază.

Copiii cu atașament evitant pot învăța să adopte un sentiment puternic de independență astfel încât să nu fie nevoiți să se bazeze pe altcineva pentru îngrijire sau sprijin. Pot să nu respingă atenția unui părinte, dar nici să caute confort sau contact.

Semnele unui stil de atașament evitant includ:

evitarea intimității fizice sau emoționale

– sentiment puternic de independență

– disconfort în exprimarea sentimentelor

– tendință de îndepărtare a altora, dificultate de încredere

– percepția amenințării în încercarea cuiva de apropiere afectivă

– tendința de a petrece timp mai degrabă singur

– probleme de angajament.

Atașamentul evitant se manifestă în relații la vârsta adultă prin lipsa nevoii de intimitate emoțională, relații romantice care nu ajung la profunzime afectivă, evitarea apropierii. Dinspre adultul cu atașament evitant-anxios, relația și partenerul pot fi blocați atunci când relația devine prea serioasă; tinde să creadă că nu trebuie să fie într-o relație pentru a se simți complet, și să nu vrea să depindă de ceilalți, să îi facă pe ceilalți să depindă de el sau să caute sprijin și aprobare în legăturile sociale. De asemenea, tinde să își ascundă sau suprime sentimentele atunci când se confruntă cu o situație potențial intensă emoțional, precum conflictul.

Persoanelor cu atașament evitant le poate lipsi căldura sau prietenia, având în general un nivel scăzut de bunăstare emoțională. Deseori nu îi privesc pe ceilalți în mod favorabil, deși ei înșiși pot avea încredere în sine și imagine pozitivă; pot tinde să fie antisociali și distanți.

Strategii pentru a gestiona stilul de atașament evitant:

Înțelege-ți stilul de atașament – te poate ajuta să te deschizi treptat către conexiuni mai profunde menținând totodată sentimentul de sine;

Începe prin a te deschide spre apropiere – recunoaște emoțiile și nevoile personale; este important să recunoști că oamenii sunt ființe sociale cu nevoie de conexiune;

Testează-ți convingerile – conectează-te cu ceilalți în moduri noi, reflectând asupra convingerilor pe care le ai despre intimitate și dependență – sunt benefice sau sunt bariere în calea formării unor relații mai apropiate;

Sărbătorește-ți progresul – dă-ți voie să te deschizi treptat și să împărtășești cu oamenii în care ai încredere, sărbătorind micii pași făcuți;

Creează un cadru securizant prin implicare în psihoterapie – îndrumarea specializată poate fi foarte benefică; terapia poate oferi un spațiu sigur pentru a găsi căi către conexiuni mai profunde.

stilul de atasament anxios

3. Stilul de atașament anxios

Stilul de atașament anxios este un tip de atașament nesigur caracterizat prin frică de respingere și abandon, dependență de partener pentru validare și reglare emoțională, tendințe de codependență, fiind cunoscut și ca stil anxios-ambivalent sau anxios-preocupat. 

Provine dintr-o educație parentală inconsecventă care nu este adaptată nevoilor copilului; copiii cu atașament anxios au dificultăți în a înțelege acțiunile îngrijitorilor sau la ce să se aștepte din partea acestora, sunt confuzi în relația cu părinții și simt instabilitate. 

Pot experimenta o suferință foarte mare când îngrijitorii pleacă; părinții pot alterna între a exagera cu manifestările de afecțiune și a fi detașați și indiferenți, se pot simți ușor copleșiți sau pot responsabiliza copilul pentru felul în care s-au simțit ei înșiși.   

Copiii cu atașament anxios pot crește crezând că ar trebui să aibă grijă de sentimentele altora și pot deveni codependenți la vârsta adultă.

Semnele unui stil de atașament anxios includ:

– tendințe de agățare în relații

– sensibilitate la critici, reale sau percepute

– nevoie de aprobarea altora

– tendințe de gelozie

– stimă de sine joasă

– dificultatea de a fi singur și sentiment de a nu fi demn de iubire

– teamă intensă de respingere și de abandon

– dificultate în a avea încredere în ceilalți.

Atașamentul anxios-ambivalent se manifestă în relații la vârsta adultă prin sentiment de a nu fi demn de iubire și nevoie constantă de liniștire din partea partenerului de relație, tendință de învinovățire pentru provocările din relație sau gelozie și neîncredere frecventă, cu teamă de a fi abandonat, respins sau singur. 

Adultul cu stil de atașament anxios-ambivalent tinde să aibă o viziune negativă despre sine, dar o viziune pozitivă asupra celorlalți; își dorește cu tărie siguranță afectivă în relații, și astfel atenția, grija și receptivitatea partenerului sunt văzute ca rezolvări ale sentimentelor de anxietate, pentru că tinde să își facă griji că partenerii sau prietenii nu îl iubesc. Pe de altă parte, poate reacționa la absența percepută a sprijinului și intimității prin a deveni și mai exigent și mai preocupat de relație și de a se reasigura că este iubit. De asemenea, poate deveni foarte stresat atunci când relațiile se termină.

Atașamentul anxios poate avea un impact puternic asupra sănătății mintale; persoanele cu stil de atașament anxios pot prezenta niveluri ridicate de nevrozism – anxietate, stimă de sine scăzută, îndoială de sine ridicată; pot fi mai degrabă introvertite și pot avea dificultăți în a se deschide față de ceilalți, în a gestiona situațiile provocatoare ori în a fi autonomi.

Strategii pentru a gestiona stilul de atașament anxios:

Recunoaște-ți stilul de atașament – te poate ajuta să înveți să te liniștești și să îți comunici nevoile mai eficient;

Lucrează la creșterea stimei de sine – dezvoltă sentimentul de valoare personală, care există indiferent de relațiile tale; caută activități care îți cresc încrederea în sine și te ajută să te simți bine cu tine însuți;

Comunică deschis și clar – exprimă nevoile și sentimentele tale în mod deschis și explicit; este în regulă să ceri liniștire, dar și să înveți să te liniștești;

Practică autoliniștirea – e important să înveți să îți calmezi anxietatea când te simți nesigur; poți apela la meditație, tehnici de mindfulness, scris în jurnal, activități de relaxare și centrare;

Caută informații despre cauzele dificultăților tale – înțelegerea stilurilor de atașament îți poate oferi confort și o cale de schimbare, comunicând mai eficient nevoile personale;

Caută sprijin profesional – psihoterapia poate oferi strategii pentru a crește stima de sine, a forma limite autoprotective și a dezvolta modele de relații mai sănătoase.

stilul de atasament dezorganizat

4. Stilul de atașament dezorganizat

Stilul de atașament dezorganizat este un tip de atașament nesigur definit de comportament extrem de inconsecvent și dificultăți de a avea încredere în ceilalți, având între posibile cauze o copilărie tumultoasă, cu traume, neglijență sau abuz. 

Copiii cu acest stil de atașament pot părea confuzi și pot manifesta o lipsă a unui comportament clar de atașament; acțiunile și răspunsurile față de îngrijitori sunt adesea un amestec de comportamente, inclusiv evitarea sau rezistența. 

Părinții sunt deseori văzuți ca figuri de liniștire și frică totodată și au un comportament inconsecvent, ceea ce duce la comportamente dezorganizate ale copiilor.

Semnele unui stil de atașament dezorganizat includ:

– frică de respingere

– dificultate de a regla emoțiile

– comportamente contradictorii

– niveluri ridicate de anxietate

– dificultate de a avea încredere în ceilalți

– semne prezente ale atașamentului evitant, cât și anxios.

În relații, persoanele cu stil de atașament dezorganizat tind să aibă un comportament imprevizibil și confuz, alternează între a fi distante și a fi lipicioase și emoționale; caută relații de iubire profundă, îți doresc intimitate și apropiere, însă totodată pot tinde să alunge partenerii din cauza fricii de iubire, întâmpinând probleme în a avea încredere și a depinde de ceilalți. 

Se luptă adesea cu identificarea și reglarea emoțiilor și tind să evite atașamentul emoțional puternic din cauza fricii lor intense de a fi răniți. Dinspre adultul cu stil de atașament dezorganizat, partenerul de relație este perceput ca fiind imprevizibil, deși se comportă el însuși în moduri imprevizibile și se luptă între nevoie de securitate și frică.

Atașamentul dezorganizat poate avea un impact puternic asupra sănătății mintale la vârsta adultă, fiind asociat cu tulburări de dispoziție, tulburări de personalitate, comportamente autoagresive, tulburări de consum de substanțe. Este asociat cu instabilitatea emoțională și o personalitate controlantă sau rigidă; este uneori legat de tulburarea de personalitate borderline, marcată de un nivel ridicat de impulsivitate, provocări privind identitatea personală și dificultăți în formarea de relații emoționale stabile.

Strategii pentru a gestiona stilul de atașament dezorganizat:

Oferă-ți timp pentru schimbare – poate necesita efort și sprijin profesional, însă progresul este posibil, găsind un mod mai sigur și conectat de relaționare cu ceilalți;

Crește conștientizarea de sine – recunoaște momentele în care te retragi sau cauți apropierea pentru a găsi tiparele de la baza acțiunilor tale;

Caută sprijin profesional – recunoașterea și abordarea traumelor și fricilor profunde pot ajuta la direcționarea către modele relaționale mai sănătoase;

Dezvoltă încrederea și stabilitatea în relații – începe să construiești conexiuni stabile treptat, comunică deschis despre temerile și nevoile tale;

Fii consecvent – menține consecvența în acțiunile și reacțiile tale emoționale pentru a construi încrederea în tine și în ceilalți;

Rămâi blând și înțelegător cu tine – recunoaște că comportamentele tale sunt răspunsuri la experiențe trecute – exersează autocompasiunea.

Dacă ești părinte: Cum poți forma un atașament sigur cu copilul tău?

Conștientizarea este baza pentru a forma un atașament securizant și sănătos, însă unele lucruri probabil le faci deja în mod instinctiv în relația cu copilul tău. Iată câteva sugestii pentru a forma o legătură sigură în relația copil-părinte:

Fii disponibil copilului și nevoilor sale – oferă atenție activă cât de des poți, mai ales atunci când copilul nu se așteaptă; așa îi vei transmite că vrei să petreci timp cu el pentru cine este, nu pentru ceva ce a făcut;

Validează-i sentimenteleajută-l să numească emoțiile pe care le are și amintește-i că e în regulă cum îl face să se simtă o emoție, cu scopul cu care a apărut; ajută-l să găsească modalități de a-și calma emoțiile, va întări legătura voastră;

Implică-te în interesele copiluluidescoperă ce îl atrage și interesează, și conectează-te cu el și privind interesele lui;

Bucură-te să fiți împreunăcaută să interacționezi cu copilul tău cu calm și căldură, cu simplul scop de a fi împreună și de a-i transmite că îl iubești așa cum este; ia-ți zilnic câteva minute de conectare deplină la copilul tău.

Dacă ești într-o relație de cuplu: Cum poți gestiona diferențele de stil de atașament?

Poate fi obișnuit ca oameni cu stiluri de atașament diferite să formeze relații între ei. Puteți susține și îmbunătăți dinamica relației înțelegând modul în care se manifestă stilurile de atașament. 

Comunicarea deschisă și onestă despre nevoile, fricile și dorințele voastre poate crea o punte între tendințe de atașament diferite; ascultați-vă activ și aveți înțelegere unul pentru celălalt, rămâneți empatici și răbdători. 

Căutați sprijin profesional dacă aveți dificultăți în a vă înțelege manifestările de atașament sau doriți să vă îndreptați spre o legătură mai securizantă.

Să înțelegem atașamentul

Este probabil ca mulți dintre noi să nu se identifice pe deplin cu trăsăturile atașamentului sigur. Chiar și în relații stabile, putem avea elemente care ne deranjează sau ne stresează ori ne fac nefericiți. 

Dacă te recunoști în manifestările unui stil de atașament nesigur, abordează în mod activ problemele pe care le întâmpini – prin conștientizare, dezvoltare personală și posibil psihoterapie. 

Este important să reținem că oamenii care au fost atașați în mod nesigur în copilărie se pot vindeca și pot continua să aibă relații sănătoase cu ceilalți.

Dacă dorești să evoluezi pe plan personal și să-ți îmbunătățești relațiile, te așteptăm la o sesiune de terapie, fizic sau on-line.

Despre autori

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.

Vă putem ajuta?

Contactaţi direct clinica