Cuprins
de Călin H. Bârleanu, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava
Bătrânul atât de obişnuit cu viaţa de pescar, într-una din zile, nu mai găsea energie să îşi părăsească mica încăpere în care trăia, pentru a ieşi la pescuit. Cu o viaţă dedicată apelor, cunoscut şi respectat de ceilalţi, tineri şi bătrâni, Santiago se găseşte într-o situaţie neobişnuită.
Ştie cum, a reuşit de atâtea ori, este apreciat şi stimat, are suportul unor oameni aşadar, însă se îndoieşte de toate şi mai ales, de el. Nimic din ceea ce îi face plăcere, nimic din cele care îl atrăgeau, nu par să mai reprezinte nimic pentru el. Un exemplu cât se poate de simplu şi de vechi, dar care surprinde pericolele ascunse în ceea ce numim depresie.
Cum putem identifica depresia?
Sentimentele de tristeţe, declanşate de un eveniment sau apărute fără nici un factor declanşator observabil, pierderea, ca travaliu de doliu asociată senzaţiei de gol descriu sentimentele celor mai mulţi dintre oameni, la un anumit moment în viaţa acestora.
Descrisă ca o veritabilă boală de cele mai multe dicţionare şi tratate de psihologie, depresia are forme diferite de manifestare. Pentru unii aduce o perturbare vizibilă şi, deci, imposibil de ascuns, în ritmul general al vieţii, alterând capacitatea de a comunica sau pe cea profesională, de a interacţiona eficient în medii diferite.
Nu în ultimul rând depresia afectează sever calitatea relaţiei intime sau de cuplu, motiv pentru care are nevoie de abordare terapeutică în timp util. Ne referim aici la felul în care afecţiunea poate deveni „rezistentă” la tratament, dar şi la efectele pe care le produce în cercul social şi, evident, la nivel intrapersonal. Efecte care doar cu greu mai pot fi redresate sau recuperate.

Formele și semnele depresiei
Serviciul devine o sarcină din ce în ce mai greu de realizat, micile plăceri dispar şi sunt înlocuite de o formă de tristeţe care, paradoxal, devine odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai prietenoasă şi confortabilă.
Atunci când se întâmplă asta, ca o formă de integrare a unei stări psihice cu entitatea, soluţiile devin şi mai limitate, iar prezenţa psihologului este, în acest caz, imperios necesară în procesul de readucere a echilibrului emoţional.
„Loneliness is your only friend” este, sub forme uşor diferite, un refren comun multor melodii şi nu face decât să sublinieze o realitate, aşa cum a făcut preţ de mii de ani arta. Recunoaşte un tipar de existenţă în viaţa umană, familiarizată cu stările potenţial nocive pentru întregul sistem sau ecosistem uman.
Acesta este însăşi motivul pentru care acelaşi imaginar colectiv a găsit resurse din cele mai neobişnuite în faţa pericolelor aduse de unele stări mentale. Un exemplu în acest sens rămân jocurile practicate de comunităţile arhaice la priveghi, în toate regiunile României. Simple, cu participarea tuturor celor care erau prezenţi, au un singur scop, formulat indirect: să declanşeze situaţii umoristice.
Cu o bibliografie deosebit de bogată, ritualul a fost, din păcate, mai puţin corelat cu o formă de intuiţie colectivă şi deci de adaptare în faţa unui pericol care pândeşte în spatele fiecărui eveniment, fără îndoială, dramatic. Românii de acum mai bine de cincizeci de ani intuiau că în spatele unor asemenea evenimente se ascunde un pericol care poate afecta întreaga comunitate, astfel încât au găsit o soluţie pe cât de simplă, pe atât de eficientă şi, pentru mentalul actual, uşor frapantă.
De fapt cultura pop, unde includem şi fenomenul cinematografic, au făcut din depresie un stil de viaţă, acceptabil prin descrieri superficiale sau care fac din orice tristeţe un veritabil trend.
În realitate, depresia este o afecţiune deosebit de periculoasă dacă ar fi să ne gândim la efecte. Tristeţea şi senzaţia de vid (prin incapacitatea de a mai vedea soluţii sau căi de ieşire), deznădejdea, formele de dispreţ întors spre sine, reprizele de plâns (uneori nejustificate de ceva concret), foamea şi mâncatul compulsiv, dispariţia apetitului, disfuncţiile erectile, oboseala imposibil de îndepărtat, insomnia sau somnul în exces şi în cele din urmă, suicidul sau ideaţia în această direcţie, gândurile care presupun autovătămarea, descriu tabloul depresiei care poate fi moderată sau severă în registrul clinic.

Identificarea, înțelegerea și abordarea depresiei
Un alt element important în înţelegerea depresiei este chimia creierului. Motiv pentru care uneori este necesară o formă de intervenţie medicamentoasă pentru a contracara un deficit sau pentru a menţine această chimie (cu procese deosebit de complexe şi de importante pentru starea generală a sistemului) care modifică de la sentimente, gânduri, comportamente.
Alături de felul în care depresia poate fi generată de procesele chimice sau hormonale, trebuie să avem în vedere şi tabloul de familie unde a fost recunoscut un factor genetic, dar şi transgeneraţional, ca model de adaptare în faţa unor evenimente şi episoade de viaţă.
Nu în ultimul rând, unele afecţiuni cum ar fi cele oncologice, cele asociate obezităţii, sau adicţiile de orice fel, generează adesea depresii în registrul clinic, vulnerabilizând şi mai mult oamenii şi comportamentele nocive.
Abordarea depresiei se face, aşadar, în funcţie de natura afecţiunii, prin intervenţia psihoterapiei şi, dacă este cazul, prin psihofarmacologie. Importantă rămâne atenţia colectivului şi felul în care fiecare dintre noi joacă un rol, mai mare sau mai mic, în a observa şi susţine, direct sau indirect, pe cel sau cei aflaţi în suferinţă.
Depresia poate afecta inclusiv copiii de vârste diferite, motiv pentru care părinţii trebuie să fie atenţi, nu doar la ei, ci şi la cei mai mici.
Dacă tu sau o persoană dragă ție vă luptați cu depresia, contactează-ne ca să vă putem ajuta. Recapătă-ți controlul asupra propriei vieți!
Contactează-ne pentru detalii