Psihoterapie Pentru Cupluri

De ce este bine să apelăm la terapia de cuplu?

Terapia de cuplu (denumită și consiliere conjugală sau de cuplu) este un tip specializat de terapie familială în care partenerii sunt țintele intervenției sau terapiei.

Terapia de familie este un tip specializat de terapie de grup în care mai mulți membri ai familiei sunt tratați de unul sau mai mulți terapeuți în același timp (în aceleași ședințe).

Terapeuții sau consilierii care efectuează psihoterapie de cuplu provin din medii diverse de formare terapeutică, inclusiv programe specializate de consiliere maritală și terapie de familie, programe de psihologie clinică, programe de asistență socială, etc. sau având orientări terapeutice care pot include abordarea sistemică, abordarea cognitiv-comportamentală, abordarea psihanalitică, abordarea umanistă etc.

Cei care solicită asistență în terapia de cuplu ar fi cel mai bine să aleagă un terapeut care are pregătire și experiență în acest tip de intervenție.

Este important să întrebați întotdeauna potențialul terapeut sau consilier despre trecutul și acreditările sale înainte de a vă angaja în tratamentul cu ei. Acest lucru vă poate asigura că terapeutul are formarea potrivită pentru a răspunde nevoilor specifice ale cuplului.

psihoterapia pentru cupluri

De ce psihoterapie de cuplu?

Relațiile pe termen lung necesită o investiție de timp, energie și angajament. În majoritatea cazurilor, partenerii pot aborda problemele care se ivesc fără ajutor profesional. Cu toate acestea, în unele cazuri, partenerii pot avea nevoie de asistență profesională pentru a le oferi o perspectivă diferită asupra problemelor lor și pentru a-i ajuta să lucreze împreună.

Cercetările sugerează că cei care intră în consiliere sau terapie de cuplu se luptă de ani de zile cu problemele lor înainte de a face apel la ajutor profesional (se chinuie cam de 4-6 ani).

Această tendință pentru cupluri de a nu căuta ajutor profesional atunci când au nevoie de acesta indică faptul că, în multe cazuri, cuplurile care se angajează în cele din urmă să primească ajutor profesional au așteptat deja o perioadă lungă de timp și pot exista daune semnificative în relație, care nu pot fi abordate nici de cel mai priceput terapeut. Legătura emoțională dintre parteneri poate fi slăbită până la punctul în care există niveluri ridicate de resentiment și un angajament mai mic față de schimbare.

Cercetarea factorilor care sunt asociați cu rezultate terapeutice de succes indică faptul că atât legătura dintre terapeut și clienți, cât și motivația și angajamentul clienților în ceea ce privește dorința de schimbare sunt factori importanți în succesul tratamentului. Când cuplurile au așteptat prea mult și au decis că nu mai doresc să investească timp și energie în menținerea relației, chiar și cel mai iscusit și mai angajat terapeut poate avea dificultăți în a-i ajuta.

O parte a problemei este că există o concepție greșită că intrarea în terapie ar trebui să fie un ultim efort pentru cupluri. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr, ar trebui să fie primul pas!

Deși terapia cuplurilor poate fi eficientă pentru rezolvarea problemelor grave pe termen lung pentru cupluri, ea nu este o soluție miraculoasă care poate corecta orice problemă, oricând. La fel ca toate intervențiile, funcționează cel mai bine dacă poate fi inițiată suficient de devreme pentru ca partenerii să beneficieze de aceasta.

Ipoteze și obiective ale terapiei de cuplu

Terapeuții specializați în terapia de cuplu încearcă mai întâi să înțeleagă modul în care structura particulară a relației este legată de problemele care au adus cuplul în cabinet la tratament și apoi abordează aceste probleme.

Problemele care aduc cuplurile la tratament pot fi destul de variate și pot include resentimente, scăderea afecțiunii, probleme financiare, infidelitate și probleme de abuz de substanțe. Scopul final al terapeutului este de a consolida relația dintre cei doi, de a-i ajuta să comunice și de a aborda problemele lor specifice într-un mod care reduce stresul și permite cuplului să lucreze împreună.

Partenerii unui cuplu sunt entități separate ce au o existență independentă dar fac parte din unitatea familială. Experiența personală a unuia poate contribui sau poate afecta legătura și relația cu partenerul său. Relația de cuplu este, de asemenea, o entitate separată și interconectată, care interacționează cu ambii indivizi.

Evenimentele care se întâmplă unui membru al cuplului nu numai că îl afectează ca persoană, dar pot influența și partenerul. Evenimentele împărtășite de cuplu, ca entitate (eșecul unei afaceri de familie, de exemplu, sau eșecul școlar al copiilor) îi afectează, de asemenea, pe fiecare, individual.

Evenimentele pot afecta relația într-un mod negativ și pot duce la relații disfuncționale. Aici pot exista numeroase probleme care pot include păstrarea secretelor, izolarea, probleme de încredere, probleme de atenție, probleme cu autocontrolul și dezvoltarea de alianțe cu altcineva, în afara relației.

Problemele de mai sus pot fi legate de numeroși factori asociați cu relația, inclusiv probleme de infidelitate, financiare, alte neînțelegeri cu familia lărgită etc. Când aceste probleme afectează cuplul, ele pot afecta și individul. Sentimentele de depresie, anxietate sau stres pot duce la dezvoltarea altor probleme, de abuz de substanțe sau infidelitate.

Terapeutul de cuplu încearcă să înțeleagă problemele atât din perspectiva individuală a fiecărui membru, cât și din perspectiva cuplului ca unitate. Apoi, terapeutul încearcă să restabilească sau să dezvolte o abordare mai funcțională pentru a face față problemelor și pentru ca cei doi să lucreze împreună la problemele lor.

Ideea este de a face cuplul să lucreze împreună ca unitate și să nu dea vina pe niciunul dintre ei, deși, în unele cazuri, poate fi clar că un membru al parteneriatului acționează într-un mod care contribuie la un grad mai mare de disfuncție decât celălalt.

Terapeutul încearcă apoi să stabilească obiective clare pentru terapie pe baza nevoilor și dorințelor cuplului, să îi facă pe cei doi să se concentreze pe problemele specifice care afectează cuplul, să trateze relația în sine, spre deosebire de concentrarea asupra unui individ separat.

În unele cazuri, terapeutul poate recomanda terapia individuală pentru unul sau pentru ambii membri ai parteneriatului, dacă terapeutul consideră că au nevoie de tratament suplimentar și mai specializat. Se încearcă abordarea tratamentului orientată spre schimbări și spre soluții.

Procesul începe de obicei cu un interviu și o evaluare a relației, inclusiv istoria acesteia, valorile celor doi, mediul lor cultural etc. Terapeutul asistă apoi cuplul în identificarea problemelor specifice care trebuie abordate și se discută obiectivele pentru tratament. Terapeutul încearcă să ajute cuplul să înțeleagă dinamica relației care le afectează și le menține problemele și apoi încearcă să-i ajute să schimbe aceste probleme.

Chiar dacă înțelegerea nevoilor și tiparelor relației este importantă pentru cuplu, este de asemenea important ca terapia să fie axată pe soluții. Terapeutul lucrează pentru a-i ajuta să se înțeleagă reciproc, să dezvolte noi abilități și să își atingă obiectivele.

Cine ar trebui să vină la terapie de cuplu?

Terapia de cuplu este potrivită pentru orice relație și poate fi eficientă la toate vârstele, toate grupurile etnice și toate stările socioeconomice, pentru cupluri de persoane hetero sau gay. În plus, cuplurile care se întâlnesc, sunt logodite, căsătorite, locuiesc împreună de ani de zile etc., pot experimenta beneficiile terapiei de cuplu.

Terapia poate fi utilizată pentru rezolvarea problemelor, abordarea problemelor legate de creșterea copilului, abordarea conflictelor, problemele cu stresul etc., pentru a aplica abilitățile pe care le-au învățat în terapie în interacțiunile lor de zi cu zi.

Majoritatea cuplurilor capătă prin terapia cuplului o perspectivă nouă asupra tiparelor lor relaționale, o inteligență emoțională crescută și abilități necesare pentru a comunica și a rezolva probleme cu partenerii lor mult mai eficient.

Beneficii ale terapiei de cuplu:

  • Înțelegerea modului de rezolvare a conflictelor într-un mod sănătos
  • Dezvoltarea abilităților de comunicare care vor favoriza o relație sănătoasă
  • Învățarea a cum să fii asertiv fără să devii jignitor
  • Învățarea felului cum să-ți exprimi nevoile fără supărare sau furie
  • Acceptarea învățării și iertarea
  • Prelucrarea efectivă și rezolvarea problemelor nerezolvate, deoarece mediul terapeutic permite cuplului să-și exprime sentimentele într-un mediu sigur
  • Înțelegere mai profundă despre sine și partener
  • Capacitatea de a aborda și de a trece printr-o criză (de exemplu, moartea unui membru important al familiei)
  • Onestitate și încredere sporite
  • Dezvoltarea unui mediu de susținere în care partenerii învață să evite problemele de izolare și apatie

 

Intervenția îi ajută pe ambii parteneri să-și conceptualizeze relația într-un mod mai obiectiv, să nu mai dea vina și să înțeleagă că ceea ce li se întâmplă. Partenerii își schimbă punctele de vedere asupra relației într-un mod mai pozitiv și abordează relația lor într-un mod mai constructiv, pentru a-i menține împreună ca unitate.

Comportamentele disfuncționale sunt modificate, astfel încât partenerii să învețe să acționeze în maniere care evită abuzul psihologic, fizic sau emoțional. În unele cazuri, cum ar fi violența în familie, terapeutul poate recomanda ca un partener să fie trimis la un adăpost.

În alte cazuri, terapeutul poate lucra cu partenerii la aspectele diferite ale relației și poate recomanda un tratament individual (cum ar fi gestionarea furiei sau tratamentul tulburărilor de consum de substanțe pentru un partener), în funcție de problema abordată.

Comunicarea este îmbunătățită prin încurajarea apropierii și a angajamentului unul față de celălalt. Adesea, terapeutul antrenează partenerii cu privire la modul cum pot să comunice într-o manieră mai eficientă. Empatia și înțelegerea mutuală sunt scoase la lumină.

Izolarea sau evitarea emoțională sunt eliminate, și terapeutul ajută partenerii reticenți sau temători să-și exprime sentimentele în fața partenerului lor și să învețe să facă acest lucru într-un mod care promovează apropierea și intimitatea. Terapia subliniază puterea relației și pe a fiecărui partener și folosește punctele lor forte pentru a-i ajuta să se dezvolte pe ei înșiși și relațiile lor.

Lucrând împreună la probleme, cuplul se poate reconecta, poate învăța să abordeze problemele viitoare într-un mod sănătos și să rezolve orice sentiment sau furie care afectează relația. Scopul terapeutului este de a ajuta cuplul să dezvolte o abordare mai proactivă și mai sănătoasă pentru a face față problemelor lor și de a menține cuplul care lucrează împreună ca unitate. Cu toate acestea, terapia de cuplu nu poate rezolva orice problemă.

Când nu funcționează terapia de cuplu?

Când unul sau ambii parteneri sunt reticenți să discute cu terapeutul detaliile personale ale problemelor lor. Adesea, sarcina revine terapeutului să determine cuplul să-și dezvăluie problemele; cu toate acestea, unele cupluri sau indivizi nu pot fi niciodată sinceri despre sentimentele lor personale.

Nu funcționează nici când unul sau ambii parteneri continuă să practice infidelitatea în ciuda participării la terapie sau unul dintre parteneri nu se angajează să lucreze la relație (de exemplu, când unul dintre parteneri este forțat să participe la ședințele terapeutice ori a decis deja că vrea să divorțeze, nu este motivat să facă lucreze la relație, etc.).

Nu merge nici când obiectivele intervenției nu sunt clare, iar cuplul sau terapeutul nu au identificat obiective specifice ce trebuie atinse. Terapeutul sau tipul de terapie trebuie să fie potriviți pentru clienți.

De obicei, terapeutul ar trebui să recunoască dacă nu este competent sau are conflicte de interese (dacă are deja pe unul din ei în terapie și nu poate fi obiectiv, de exemplu) și să sugereze cuplului să încerce o abordare diferită sau să-i trimită la un terapeut mai potrivit.

Contactați un terapeut

Ne puteți contacta pentru a discuta despre problema dumneavoastră sau a cuiva drag.