Psihoterapia Copilului și Adolescentului

Ce este psihoterapia copilului și adolescentului?

Psihoterapia copilului și adolescentului se referă la practicarea principiilor şi tehnicilor psihoterapiei cu scopul de a modifica şi rezolva problemele emoţionale, cognitive, comportamentale şi relaționale la copii.

Psihoterapia oferă copiilor un spațiu securizant și implică ascultarea empatică din partea terapeutului pentru a-i ajuta să își înțeleagă propriile gânduri și sentimente, să găsească soluții noi la problemele de zi cu zi, să își dezvolte încrederea în sine.

De ce este necesară psihoterapia adresată în mod special copiilor și adolescenților? Pentru că există o serie de diferențe față de psihoterapia adultului. În primul rând, se diferențiază de psihoterapia adultului pentru că trebuie adaptată vârstei și nivelului de dezvoltare – preșcolar, școlar, adolescent.

De asemenea, copiii și adolescenții își exprimă problemele de cele mai multe ori mai degrabă prin comportamente decât prin cuvinte, nu reușesc să comunice clar nevoile, fricile, dificultățile și dorințele lor. Trebuie ajutați, comparativ cu adulții, să înțeleagă problemele, emoțiile și blocajele prin care trec și să descopere soluții potrivite.

În cazul lor, abordarea terapeutică poate include tehnici și metode specifice copiilor și adolescenților și capacității lor de înțelegere și conștientizare, cum ar fi povești terapeutice, jocurile de rol, terapia prin joc.

Când este necesară?

Bunăstarea emoțională și fizică a copiilor este preocuparea dintâi a părinților. Însă dacă sănătatea fizică este mai ușor de monitorizat de către părinți pentru că problemele sunt de obicei vizibile sau copiii le pot verbaliza, nu același lucru se întâmplă și legat de sănătatea emoțională.

Părinții se orientează sau sunt orientați spre evaluare psihologică și psihoterapie când observă modificări în dispoziția și comportamentul copiilor lor: aceștia sunt triști sau apatici, au crize de furie, plâng ușor sau sunt mai iritabili, au dureri de cap frecvente, stări de greață, încalcă regulile sau au probleme la școală, au tendința de a intra în conflicte sau se retrag și sunt mai puțin comunicativi, au poftă de mâncare scăzută, se concentrează mai greu sau tind să petreacă mult timp folosind telefonul sau calculatorul.

psihoterapia copilului și adolescentului

Aceste manifestări sunt semnele exterioare ale unor suferințe interioare pe care copilul sau adolescentul nu le poate întelege și gestiona. Este adevărat, unele dintre manifestările enumerate mai sus pot fi legate de situații pasagere prin care copilul trece sau a trecut recent, sau pot fi puse pe seama dezvoltării emoționale și cognitive în curs.

Însă atunci când astfel de schimbări în starea și comportamentul copilului sau adolescentului sunt persistente, nu se ameliorează în urma soluțiilor găsite și aplicate, trezesc îngrijorare, cresc în intensitate și se manifestă în mai multe situații și relații (în familie, la școală), este indicat și necesar să fie căutat sprijin psihologic.

De obicei, părinții se adresează întâi medicului de familie sau pediatrului pentru a descrie îngrijorările legate de schimbările observate la copil sau adolescent și de a căuta îndrumare. Medicul poate verifica eventualele carențe de vitamine și minerale, probleme în dezvoltare sau alte posibile probleme medicale care pot explica modificările de stare și comportament.

Dacă nu sunt identificate astfel de probleme sau ele nu justifică intensitatea modificărilor observate în conduita copilului, următorul pas necesar este verificarea posibilelor cauze psihologice. Această examinare se face de către un psiholog cu competență în evaluare psihologică.

Evaluarea psihologică a copiilor și adolescenților se realizează cu scopul de identificare și examinare a stadiului de dezvoltare psiho-cognitiv, emoțional și relațional al acestora, precum și a stării psiho-emoționale prezente. De asemenea, în unele cazuri, în funcție de intensitatea manifestărilor, este posibil să fie recomandat și necesar consultul neuropsihiatric.

Sunt indicați acești pași înaintea începerii psihoterapiei pentru înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu adolescentul sau copilul, identificarea mai clară a nevoilor de intervenție și astfel orientarea terapiei. Psihoterapia pentru copii și adolescenți abordează afecțiuni precum depresia, anxietatea, fobiile, tulburările de comportament, somatizarea, tulburarea obsesiv-compulsivă, abuzul de substanțe.

Stările de agitație, de tristețe și izolare, iritabilitatea și reacțiile impulsive, problemele de atenție la școală și de implicare în responsabilitățile și sarcinile școlare, diferite frici, problemele de somn, tulburările de alimentație, stima de sine fragilă, dificultățile de socializare și tendința de retragere, consumul de alcool sau droguri, nehotărârea în ceea ce privește orientarea vocațională sunt câteva din problemele și simptomele care pot apărea la copii și adolescenți.

De asemenea, alte situații și experiențe de viață dificile pentru copii precum divorțul sau separarea părinților, trauma, bullyingul, abuzul emoțional, fizic, sexual, dependența de substanțe a unuia din părinți, moartea sau îmbolnăvirea unei persoane dragi, pot face necesară psihoterapia.

Cum ajută psihoterapia copilului și adolescentului și cum se desfășoară?

Psihoterapia copilului și adolescentului este o formă de tratament care poate ajuta copiii și familiile lor să înțeleagă și să rezolve probleme, să modifice comportamentul și să facă schimbări pozitive în viața lor.

Există mai multe tipuri de psihoterapie care implică abordări diferite, tehnici și intervenții diverse. În prima ședință, este invitată întreaga familie pentru a înțelege istoricul familiei și al dezvoltării copilului în primii ani de viață, provocările prin care trec în prezent și în ce fel sunt afectați de ceea ce se întâmplă.

Apoi, de cele mai multe ori, psihoterapia se desfășoară sub forma ședințelor individuale cu copilul sau adolescentul îmbinate cu ședințe cu părinții și ședințe în care participă întreaga familie.

Tot ceea ce este discutat în cadrul ședințelor rămâne confidențial și nu se vor face dezvăluiri fără acordul copilului sau adolescentului, excepție făcând cazul în care se află în situații de risc pentru care este necesară intervenția părinților pentru a-l putea ajuta (gânduri de a-și face rău, victimă a bullyingului, consum de alcool și droguri etc.).

Este necesară securizarea copilului sau adolescentului în relația cu psihoterapeutul pentru crearea unui sentiment de încredere, cooperare, înțelegere.

Simptomele și problemele pentru care copiii și adolescenții au nevoie de psihoterapie sunt de obicei modul în care reușesc să exteriorizeze suferința, nefiind capabili să își pună în cuvinte durerea și neștiind cum să o înțeleagă și gestioneze.

Psihoterapia, prin tehnicile aplicate (povești terapeutice, terapie prin joc, jocurile de rol, folosirea marionetelor terapeutice, desen, modelarea cu plastilină sau nisip), va ajuta la conectarea copilului la conflictele interioare care îl fac să sufere, crearea unui sentiment de siguranță pentru a se putea exterioriza și la găsirea unor soluții, ceea ce îi va permite să se elibereze de simptom.

Întâlnirile separate cu părinții sau împreună cu familia întreagă sunt foarte importante. Părinții au nevoie să înțeleagă ce a dus la simptomele și comportamentul copilului, cum pot îmbunătăți comunicarea, și în ce fel interacțiunile dintre ei și copii, în cadrul familiei, pot menține sau accentua acele simptome.

Schimbarea tiparelor de interacțiune în cadrul familiei, între părinți-copil, prin găsirea unor modalități de comunicare și relaționare mai potrivite este realizată în întâlnirile cu întreaga familie.

Beneficii ale psihoterapiei pentru copii și adolescenți

Pe lângă beneficiile imediate, date prin ameliorarea simptomelor și problemelor copilului, cele pentru care a fost începută psihoterapia, sunt și o serie de beneficii pe termen lung:

  • Întărirea stimei de sine;

  • Îmbunătățirea abilităților de comunicare;

  • Îmbunătățirea abilităților de relaționare și rezolvare a conflictelor;

  • Integrarea unor modalități adecvate de acceptare, înțelegere și gestionare a propriilor emoții;

  • Stimularea empatiei;

  • Stimularea unei dezvoltări sănătoase și armonioase;

  • Căutarea relațiilor ca și sprijin în situații dificile de viață și prevenirea abuzului de substanțe;

  • Securizarea în cadrul relațiilor de familie;

  • Stimularea propriei capacități de vindecare;

  • Îmbunătățirea vocabularului emoțional al copilului;

  • Creșterea toleranței la frustrare;

  • Consolidarea capacității de rezolvare de probleme, de stabilire de obiective și de orientare spre scop;

  • Autocunoaștere și dezvoltare personală;

  • Integrarea și vindecarea unor traume timpurii.

Contactați un terapeut

Ne puteți contacta pentru a discuta despre problema dumneavoastră sau a cuiva drag.