mecanisme de aparare impotriva schimbarii

Mecanisme de apărare împotriva schimbării. De ce e greu să spui STOP!?

de Călin H. Bârleanu,  psiholog Clinica Aliat Suceava

Mecanisme de "apărare" împotriva schimbării

Între „Nu” şi „Stop” diferenţele sunt cât se poate de mari. Nu întotdeauna, însă, și vizibile. În unele situaţii, a refuza este parte a unui comportament izolat şi, adesea, chiar marginalizat şi pedepsit de comunitate. Un punct de vedere antropologic ar identifica în atât de complexul „Nu!” o întreagă cultură care şi-a concentrat energiile pentru a înlocui negarea cu acceptarea necondiţionată. 

Riturile şi obiceiurile, încă atât de bogate şi diverse, identificabile în România, atestă ipoteza că, indivizii trebuie să accepte codul şi norma impusă de tradiţie, la modul necondiţionat, orice derapaj fiind pedepsit. Iată, de pildă, ce exemplu inedit avem în descolindat *. 

Se spune că pentru un copil, cuvântul „Nu!” poate avea efecte din cele mai nocive. Nu se pune totuşi în balanţă felul în care copilul trebuie, de fapt, să înveţe valoarea unui cuvânt care, mai devreme sau mai târziu, îi poate servi, concret, ca mecanism de protecţie. 

Cabinetele de psihoterapie sunt generos populate de adulţi care nu pot refuza, nici invitaţia să consume alcool, nici pe cea de a ţine companie pasivă sau activă la jocul de noroc al altuia. Acţiuni care, adesea, generează dependenţă şi suferinţă. „Mă cheamă vecinii”, „m-au invitat prietenii” sau „e un eveniment special” se spune în cabinetul psihologului, în contexte de veritabilă suferinţă şi pierdere, a stării de sănătate şi de echilibru. 

Din acest punct de vedere, terapeutic, „Nu!” devine un travaliu, un privilegiu pierdut, pe care individul crede doar că-l mai posedă. Singura resursă însă, rămâne capacitatea de a spune „Stop!”, oricărui comportament, care odată oprit, va deveni sursă permanentă a atenţiei. În jurul comportamentului oprit la un moment dat, individul trebuie să orbiteze prudent, ca în jurul unui astru faţă de care trebuie găsită distanţa cea mai potrivită pentru susţinerea vieţii. 

De ce este importantă schimbarea?

„Schimbarea înseamnă viaţă”, ar fi gata să spună oricine a trecut printr-o situaţie limită, cu întreaga familie chiar.

Inundaţiile şi fenomenele meteo extreme sau accidentele de orice tip, schimbă nu doar terenul, la modul cât se poate de vizibil, ci şi felul în care există cei prinşi în mijlocul calamităţilor, care aduc întotdeauna o componentă psihologică fundamentală. 

Forţaţi de natura vieţii, re-învăţăm să trăim fără locurile cele mai iubite şi, uneori, chiar fără și persoanele fără de care nu ne-am imagina viaţa. Schimbarea nu este niciodată uşoară, nici când vine dintr-un motor exterior voinţei noastre, nici când arcul se declanşează din interior. 

„Eu” forţează individul să accepte o paradigmă nouă de existenţă, incomodă prin însăşi faptul că este străină şi, deci, neobişnuită. Componenta de tip „magic”, în cel mai curat registru ritualic, a comportamentelor nocive, nu poate fi trecută cu vederea. 

Altfel spus, dependenţa sau chiar suferinţa, ca stil de viaţă, primeşte statut de ritual, prin urmare, primește o funcţie de tip normator la nivelul întregii vieţi. Prin intermediul suferinţei ne înţelegem viaţa şi pentru că, mult prea adesea, din păcate, aceasta a reprezentat marca cea mai importantă a existenţei. 

Când cunoşti suferinţa la modul aproape exclusiv, orice umbră de fericire, la modul cel mai general, este interpretată în registrul nefericirii. Paradigmele se schimbă, după cum, cu ajutorul psihoterapiei, pot fi înlăturate şi blocajele, numite într-un context specific de psihanaliză, rezistenţe, pentru a facilita renunţarea la mecanismele de „apărare” a unui stil de viaţă centrat pe disfuncţionalitate. 

mecanisme de aparare

Parentingul strict sau mesajele confuze din partea părinţilor (ca tipar paradoxal de comunicare, unul zice „nu”, altul spune „da”), alături de alte insecurităţi care au trăsături „contagioase” la nivelul familiei, pot genera un tipar de comportament în care „Nu!” este imposibil de asumat. În această direcţie, găsim unele dintre cele mai palpitante studii şi experimente în câmpul psihologiei sociale – conformismul şi obedienţa. 

Conformismul – pentru a avea sentimentul acceptării sociale –, înseamnă că indivizii sunt predispuşi, în funcţie de caracteristicile grupului urmărit, să renunţe la propria judecată şi să adopte opinia grupului, chiar dacă aceasta este în mod flagrant diferită de cea personală. 

Obedienţa – pe de altă parte –, îl face pe individ să spună „Da!” ori de câte ori mesajul vine din direcţia unei persoane cu autoritate. 

„Stop!” cere un discernământ dincolo de orice îndoială. Este, pentru unii, un cuvânt de siguranţă care, odată exprimat, opreşte orice acţiune, fără a cere alte explicaţii. 

Opusul lui, acordul permanent, chiar şi într-un context mai puţin nociv, excluzând adicţiile, de pildă într-un conflict de cuplu, generează suferinţă şi, adesea, chiar comportamente de tip pasiv-agresive, inevitabile pentru cel care încearcă în mod reflex să redobândească o parte a „terenului” pierdut prin acceptarea tuturor „invitaţiilor”, „propunerilor” sau „provocărilor” colegilor ori ale prietenilor. 

Când trăim pentru suficient timp într-un comportament, aşadar, avem credinţa că fără el, nimic din ce există nu mai poate fi continuat în lipsa acestuia. 

Dezvoltăm aşadar, plini de creativitate, mituri şi mecanisme veritabile care ne blochează în comportamentul sau realitatea disfuncţională. Unii aşteaptă norocul, alţii, mai convinși de necesitatea schimbării, apelează la psihologi şi psihoterapeuţi, asumându-şi o schimbare care aduce, de cele mai multe ori, atât de căutatul sens al existenţei. 

La final, o metaforă

Honoré de Balzac a scris o nuvelă fantastică, intitulată Pielea de sagri. Un tânăr student, care pierde totul la jocul de noroc, decide să se sinucidă şi aşteaptă căderea nopţii pentru a-şi duce planul la îndeplinire, fără a risca o salvare care l-ar încurca şi mai mult. 

În aşteptare, decide să intre într-un anticariat, iar bătrânul intuind în spatele disperării tânărului, intenţiile sale, îi oferă o piele magică, pe care stau înscrise câteva cuvinte, promiţându-i o schimbare imediată a situaţiei, cu riscul ca viaţa sa să devină mai scurtă. 

Tânărul imaginat de Balzac acceptă, iar ieşirea din anticariat înseamnă debutul unei noi vieţi. Iubirea la care năzuia, devine realitate, acceptarea socială şi averea se concretizeată pe măsură ce pielea animalului devine din ce în ce mai mică. Micşorarea ei anunţă sfârşitul zilelor protagonistului. 

Dorinţele sale se împlinesc, dar pielea îşi cere tributul şi devine din ce în ce mai mică. Ultima pagină a textului nu surprinde un tânăr sau un adult împlinit, care are totul. Îl surprinde pe acelaşi bărbat, izolat, speriat de viaţă. Orice dorinţă pe care o are se împlineşte, iar el devine sclavul său, temându-se să mai spere, să mai vrea. Pielea de sagri este aproape invizibil de mică…

„Dacă mă posezi pe mine, vei poseda totul.

Dar viaţa ta îmi va aparţine. Dumnezeu

a voit astfel. Doreşte, şi dorinţele

îţi vor fi împlinite. Dar măsoară-ţi

poftele după viaţa ta. Ea

e aici. La fiecare voinţă

voi descreşte ca şi

zilele tale. Mă

voieşti? Ia-mă.

Dumnezeu te

va asculta.

Fie!” *

* Descolindat: Ritual botezat astfel de P. Caraman care a identificat în Sud-Estul Europei, mai ales după lanţul Carpatic, un obicei neobişnuit, opus colindului şi care presupunea forme de blestem, verbal şi non-verbal, pedepsind simbolic pe cei care fie nu primeau colindătorii, fie îi răsplăteau superficial. 

* Honoré de Balzac, Opere, Vol. I, În româneşte de Pericle Martinescu şi Petre Solomon, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1955, p. 347.

Contactați un specialist

Ne puteți contacta pentru a discuta despre problema dumneavoastră sau a cuiva drag.

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.

Vă putem ajuta?

Contactaţi direct clinica