mama-mea

„Mama mea este alcoolică. Fratele meu mai mic nu mai poate locui cu ea.”

Am aflat că un alcoolic în familie face să sufere alți câțiva membri ai societății, și nu e vorba numai de familia sa. Face să sufere colegii, prietenii, pentru că un alcoolic nu face treabă la serviciu, nu își ține cuvântul dat… și toate acestea pentru că are o problemă de sănătate.

Mama mea este alcoolică. Fratele meu mai mic nu mai poate locui cu ea. Eu sunt sora mai mare, este înter mine și fratele meu o diferență de 10 ani, așadar eu am 20 și el 10. L-am luat la mine și la prietenul meu, pentru că bietul copil nu mai poate să stea cu mama. Mama îl jignește, îi spune că nu e bun de nimic, că nu se spală, că ia note mici… dar la ce să te aștepți de la un copil care nici măcar nu e îngrijit cum trebuie de maică-sa? Mi-am asumat eu un rol matern, pentru că mi se rupe sufletul de el. Simt prin ce trece, emoțiile acelea de furie pe care le citesc în ochii lui au fost și ale mele. Doar că eu am plecta de acasă. Și pe mine mama mă lăsa în fața ușii, chipurile ca să mă pedepsească pentru că am venit acasă seara, sau pentru că luam note mici. Ea nu știa că eu nu puteam să mă concentrez să învăț, pentru că simțeam că explodez, că nu am unde să mă duc, că stau acasă în balamucul pe care ea și tata, un bărbat agresiv și care în final ne-a părăsit, îl fpceau seară de seară.  Se certau, se înjurau ca la ușa cortului, fără să se gândească că ăi aud eu sau frate-meu, care avea 2-3 ani… nu le-a păsat deloc. Absolut deloc… Tata a plecat de acasă. El o ura pentru că bea, ea îl ura pentru că o înșela. Ce combinație. O combinație banală, dacă stai să te gândești, dar pentru cei doi copii rezultați, aproape fatală. Mereu m-am întrebat cum au reușit să mai conceapă un copil dacă ei nu aveau unul pentru celălalt decât ură grea, cruntă, sfâșietoare. Cum au reușit să conceapă un copil așa de frumos cum e fratele meu? Cum a ieșit din două ființe care se urăsc un înger de copil?

Din fericire acum poate să stea cu mine, dar ne este greu și nouă. Și cu banii, și cu spațiul. Prietenul meu este înțelegător, dar știu că ar vrea să fim numai noi doi. Dar cum să îl las eu oare cu ei? Ultima dată el a fugit de acasă și a venit la mine, bietul copil. Mama mă sună și spune că îl tirmit înapoi, dar nu pot să fac asta. Văd în ochii lui că se simte neliniștit, că nu își găsește locul, și că nu vrea să se ducă acasă. Singurul fel în care mama înțelege să îl cheme acasă e cu: „hai dracului acasă”. Mama…

Mama bea cam o sticlă de vin și vreo câteva de țuică sau de votcă pe zi. Nu crede că are o problemă, spune că a muncit pentru noi și că noi suntem vinovați și nerecunoscători. Tata o înșală pentru că un „curvar nenorocit” iar ea bea pentru că vrea să uite de toate astea. Cum poate cineva să rămână întreg la cap în iadul acesta?

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.

Vă putem ajuta?

Contactaţi direct clinica