Cuprins
de Călin H. Bârleanu, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava
Anna Karenina, Hamlet, Holden (din De veghe în lanul de secară) sau Marele Gatsby sunt doar câteva dintre marile tipologii ale literaturii universale care au surprins şi marcat lumea prin felul în care au fost descrise.
Departe de orizontul perfecţiunii, aşa cum l-a propus Aristotel în raport cu tot ce înseamnă arta şi frumosul, aceste figuri animate de psihologii pline de autenticitate au fost cel mai adesea descrise cu un singur cuvânt: instabile.
Impulsive, vulnerabile şi, în acelaşi timp, atrăgătoare şi frumoase, tocmai pentru că descriu nu o perfecţiune artificială, ci însăşi natura umană, posibilă pentru unii, reală pentru alţii.
Ce este și cum se manifestă instabilitatea emoțională?
Instabilitatea emoţională sugerează un tipar comportamental şi nu numai, care descrie dificultăţile resimţite de cineva în gestionarea eficientă a propriilor trăiri şi emoţii.
De fapt, ne referim aici la sentimente extrem de puternice şi care se schimbă frecvent, uneori cu rapiditate extremă, fără să şi fie ancorate în evenimente reale, obiective. Râd şi plâng imediat după, de pildă, fără să am un motiv concret sau stimulat de un eveniment minor, dar care primeşte la momentul respectiv, o interpretare disproporţionată.
După cum arată cele mai multe cercetări, mai multe afecţiuni cunoscute includ o formă mai mare sau mai mică de instabilitate emoţională, între care vom aminti doar tulburarea de personalitate borderline (în care apar adesea emoţii puternice, dar greu de controlat, cu mutaţii şi metamorfoze deosebit de rapide care impresionează adesea fiind observabile destul de uşor), bipolaritatea (unde persoana se află, metaforic, într-o permanentă balanţă care duce pe plus cât mai sus şi pe minus, cât mai jos) şi dependenţele (în care emoţiile sunt de cele mai multe ori conectate de comportamente riscante şi/ sau toxice, de multe ori explozive şi care descriu extrem de diferit pe cei care, în absenţa adicţiei, par pur şi simplu alţi oameni).
Instabilitatea psihologică trebuie privită şi prin felul în care este determinată, prin factorii care sugerează predispoziţii, experienţe în prima parte a vieţii, traume sau agenţi stresori importanţi. Ca în orice dependenţă, se cuvine să acordăm o atenţie sporită chimiei creierului care, din motive care ţin de mediu sau de context social, generează procese care vulnerabilizează persoana.
Un articol relevant în acest sens atrage atenţia asupra instabilităţii emoţionale şi agresivitatea pe termen lung ceea ce arată, prin simpla ipoteză, că miza este însăşi viaţa şi calitatea acesteia. Nici unul dintre personajele amintite şi care evocă exemplar instabilitate emoţională nu se află nicăieri în apropierea echilibrului psihologic, resimţind furie intensă şi apoi tristeţe copleşitoare, frică sau bucurie şi melancolie pentru perioade foarte scurte de timp.
Fără a exista întotdeauna un factor declanşator evident, aceste schimbări bruşte în dispoziţie şi în starea generală au un impact semnificativ la nivelul stării generale a individului, dar şi asupra relaţiilor sociale.
Care sunt semnele că ai putea fi instabil emoțional?
Să nu uităm, aşadar, principalele trăsături ale instabilităţii emoţionale, care pot fi observate la un minim demers introspectiv, aşadar chiar de cei care manifestă semne specifice:
- dificultăţi în gestionarea emoţiilor;
- schimbări rapide şi dramatice, impresionante şi vizibile în starea generală;
- factori genetici, de mediu şi evenimente de tip traumatic pot face din instabilitatea emoţională un cadru specific de adaptare şi reglare;
- degradarea relaţiilor personale şi sociale;
- hipersensibilitate la stimuli şi evenimente şi rezistenţă scăzută la stres.
Cum poți controla emoțiile și cum poți trata instabilitatea emoțională?
Abordarea terapeutică a instabilităţii emoţionale, indiferent de natura ei sau de factorii care o declanşează, devine imperioasă mai ales atunci când efectele devin imposibil de ignorat. Exceptând tehnicile specifice abordării cognitiv-comportamentale, se urmăreşte dezvoltarea unor instrumente care să faciliteze controlul emoţiilor şi să permită o mai eficientă adaptare la evenimente şi stimuli. Acceptarea însă rămâne cel mai important exerciţiu care permite schimbării să apară şi să înlocuiască mecanisme puţin funcţionale.
Identificarea evenimentelor sau a situaţiilor care generează manifestări specifice instabilităţii emoţionale reprezintă o altă cale eficientă în stabilirea controlului asupra emoţiilor, fără a sugera aici în nici un moment că un control total pe această direcţie este necesar sau util. Însă episoadele care descriu dezechilibru şi care vulnerabilizează persoana au nevoie, de preferat, mai repede, de abordarea unui specialist în sănătate mentală (psiholog, psihoterapeut, psihiatru).
Un ecosistem uman orientat spre suport şi ajutorul necondiţionat al celui aflat în suferinţă se dovedeşte, indiferent de diagnosticul psihologului şi/ sau al psihiatrului, deosebit de util în menţinerea echilibrului şi în inocularea unui sentiment de siguranţă celui care trece printr-un proces de schimbare.
Se cuvine să nu uităm că instabilitatea emoţională nu este generată întotdeauna de factori identici sau chiar vizibili, uşor de identificat şi, prin urmare, de înlocuit sau de lucrat în terapie. Nevoile fiecărui individ, alături de tiparul său de viaţă şi de factorii genetici şi de educaţie cer o abordare care pune adesea la test însăşi creativitatea celui care vrea să ajute, motiv pentru care prezenţa psihologului în cadrul procesului de recuperare este cu adevărat preţioasă.
Psihoterapia te poate ajuta să depășești anumite probleme sau perioade dificile, implicit să tratezi o instabilitate emoțională.
Te așteptăm la o sesiune de terapie, fizic sau on-line.
Despre autori
