Tot ce trebuie să știi despre adicții în 2025: Ghid complet

de Dana Burciu (psihoterapeut, psiholog clinician) și Călin H. Bârleanu (psiholog clinician), Clinica Aliat Suceava

1. INTRODUCERE ÎN ADICȚIE

1.1 Definiția adicției

Adicția sau dependența este o afecțiune cronică, pe toată durata vieții, care poate afecta multiple aspecte ale vieții tale – sănătatea fizică și psihică, relațiile sau cariera profesională, satisfacția generală de viață. Este o boală manifestată prin căutarea și consumul în mod compulsiv a unei substanțe sau efectuarea unei activități în ciuda consecințelor negative sau dăunătoare.

Adicția sau dependența este o afecțiune complexă. Dar care are în spate, în înțelegerea, diagnosticarea și tratamentul său zeci de ani de cercetări pentru a explora în profunzime cum se instalează, manifestă și evoluează; cândva nu a fost înțeleasă pe deplin.

Și foarte important – cercetările au condus la cum vorbim astăzi despre adicție sau dependență. Este acum clasificată medical ca o boală care afectează creierul, nu ca o alegere sau eșec personal, nici ca o lipsă de voință sau ca urmare a luării unor decizii proaste. Creierul tău se schimbă odată cu dependența.

Da, adicția este o boală. Însă încă există atitudini și prejudecăți la nivelul societății asociate cu adicția care deseori împiedică oamenii să caute ajutor și tratament. Pentru că – foarte important de știut – adicția este tratabilă și este esențial să cauți sprijin de îndată ce dezvolți semne de dependență, cât mai curând posibil.

Nu este rușine să cauți ajutor pentru tulburările de dependență, sunt probleme de sănătate mintală care afectează bunăstarea fizică și psihică deopotrivă. Dacă tu sau o persoană apropiată suferiți de vreun tip de adicție, un specialist în sănătate mintală vă poate ajuta să găsiți tratamentul potrivit. 

Adicția este asociată de cele mai multe ori cu substanțele ilegale, însă nu e nicidecum limitată la consumul de droguri; în unele tipuri de adicție, cei afectați s-ar putea să nu realizeze la început nici măcar că există o problemă. Deși nicotina și alcoolul sunt cele mai recunoscute tipuri de dependență, în realitate sunt zeci de dependențe recunoscute medical și științific.

În general, experții în adicții recunosc două tipuri principale de dependență – dependențe fizice sau chimice (se referă la dependența care implică utilizarea de substanțe), și dependențe comportamentale (dependența care implică comportamente compulsive). Și deseori ele pot merge mână în mână.

Ce au în comun dependențele? Poftele, compulsia de consum, incapacitatea de a te opri și disfuncționalitatea în stilul de viață – toate aceste manifestări indică un tip de dependență, fie fizică, fie comportamentală.

Dependențele de substanțe se manifestă în mod similar cu cele comportamentale, cum ar fi dependența de jocuri de noroc sau de internet; poți fi dependent de un comportament în aceeași severitate precum a fi dependent de substanțe, precum alcoolul sau drogurile grele.  

Este important diagnosticul formei specifice de dependență. Dar mai mult, este importantă persoana sau pacientul. Tipul de dependență nu contează la fel de mult ca problema de bază care a determinat persoana să caute acele stări plăcute în timp ce suportă consecințe adverse.

După cum am mai spus, dependența este o afecțiune complexă. Înainte de a detalia tipuri de adicții, este important să înțelegem câteva elemente generale ale dependenței. 

1.2 Cum recunoaștem și cum funcționează dependența? 

Definită pe scurt, adicția sau dependența este incapacitatea de a înceta să mai consumi o substanță sau să desfășori o anumită activitate în ciuda faptului că îți afectează sănătatea, fizic și psihic. Elementele de bază în înțelegerea instalării dependenței sunt modificarea sistemului de recompensă din creier, pofta și toleranța, dezinteresul pentru alte activități, sevrajul și pierderea controlului. 

Căutarea și consumul repetat de o substanță sau activitate interferează cu funcționarea normală a creierului, în special cu sistemul de recompensă. La ce se referă sistemul de recompensă? Când faci ceva ce ți se pare plăcut, acest sistem de recompensă eliberează neurotransmitățorul dopamină împreună cu alte substanțe chimice.

Oamenii sunt motivați biologic să caute recompense; deseori, aceste recompense provin din comportamente sănătoase, cum ar fi să petreci timp cu cineva drag sau să mănânci ceva delicios. Dopamina eliberată în astfel de momente te face să simți plăcere și astfel cauți aceste experiențe pentru că te recompensează cu stări pozitive.

Când vine vorba de consumul unei substanțe psihoactive sau un comportament compulsiv, precum jocurile de noroc, creierul va elibera o cantitate ridicată de dopamină. Dar în loc să te motiveze să faci lucrurile menite să te ajute să supraviețuiești, precum să te hrănești, să fii activ și să te conectezi emoțional cu cei dragi, astfel de niveluri masive de dopamină pot avea efecte dăunătoare asupra gândurilor, emoțiilor și comportamentului tău.

Dopamina va întări în creierul tău asocierea între acea substanță sau activitate și plăcerea resimțită, determinându-te să cauți acele lucruri din nou în viitor. Mai departe, dorința de a experimenta din nou starea de plăcere ridicată poate declanșa pofta pentru substanța sau comportamentul respectiv, mai ales când întâlnești stimuli declanșatori, cum ar fi o petrecere în care oamenii consumă alcool sau reclame la cazinouri. Pofta sau cravingul este prim semn de risc de dependență.

Astfel se creează un impuls nesănătos de a căuta mai multă plăcere din substanță sau activitatea compulsivă, și mai puțin din activități sănătoase. Totuși, în timp, acest fapt îți poate schimba chimia creierului și poți deveni desensibilizat la efectele simțite inițial, adică vei avea nevoie să consumi mai mult pentru a produce același efect, fenomen numit toleranță.

Tot mai mult, interesul pentru hobbyurile sau lucrurile care îți plăceau cândva va tinde să scadă și să se piardă odată cu dezvoltarea dependenței. Așa se explică dificultatea de oprire a consumului de o substanță sau comportament compulsiv – s-ar putea să simți că ai nevoie de consum pentru a putea să te simți bine ca funcționare în general, pentru că altceva nu îți mai declanșează emoții.  

Poți începe să simți pierderea controlului – vrei să te oprești și să controlezi, însă revii la comportamentul dependent, cu afectarea sănătății, a relațiilor de familie sau muncii tale. În ciuda efortului de a te opri, e foarte posibil să îți fie dificil și să ai recăderi. Sevrajul ca reacție a creierului și organismului la oprirea consumului de care ai ajuns dependent completează manifestările unei adicții.

Iar pentru unele substanțe, cum ar fi opioidele sau alcoolul, simptomele de sevraj pot fi atât de severe încât creează motivația de a continua consumul.

2. TIPURI DE ADICȚII

2.1 Adicțiile de substanțe

Numite și dependențe fizice, sunt în general cele mai cunoscute și se referă la adicțiile de substanțe cu potențial adictiv care sunt consumate și ajung în corpul unei persoane. Pot fi grupate in adicția de alcool, de droguri ilegale și de medicamente prescrise; includ dependențele de:

• Alcool
• Cafeină
• Tutun/nicotină – precum țigările de fumat sau cele electronice, de vapat;
• Canabis (marijuana)
• Hipnotice, sedative și anxiolitice (medicamente anti-anxietate), precum somniferele, benzodiazepinele și barbituricele;
• Halucinogene, precum PCP/fenciclidina sau LSD/acid lisergic;
• Inhalante, cum ar fi diluanții de vopsele, sprayurile cu aerosoli, nitriți;
• Opioide prescrise sau fără prescripție – codeina, oxicodona, heroina;
• Stimulente cu prescripție sau fără prescripție – Adderall (folosit în tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate), cocaina, metamfetamina.
• Alte substanțe psihoactive nespecificate.

Aceste substanțe sunt foarte diferite unele de altele, însă toate activează puternic centrul de recompensă al creierului și produc sentimente de plăcere. Consumul acestor substanțe poate duce la tulburări legate de consumul de substanță, unde dependența este cea mai gravă formă. 

Iată câteva detalii despre dependențele de substanțe:

Dependența de alcool

Este caracterizată de consumul compulsiv de alcool care în timp duce la pierderea controlului asupra consumului, provocând consecințe nocive asupra sănătății și calității vieții; cauzează tulburări hepatice și renale, boli cardiovasculare și respiratorii, probleme de sănătate mintală.

Simptomele dependenței de alcool includ ascunderea consumului, incapacitatea de a limita consumul de alcool, pierderea interesului pentru activități sau hobbyuri, probleme în relații sau muncă din cauza intoxicației alcoolice, stări de sevraj la încetarea consumului, unde sevrajul alcoolic este unul din cele mai grave sevraje în adicțiile de substanțe. 

Dependența de tutun/nicotină

Se referă la dependența puternică de produsele din tutun din cauza puterii adictive ridicate a nicotinei; provoacă dependență efectele primite – plăcere, stare de beatitudine, relaxare. Oamenii încep să consume tutun de obicei la o vârstă fragedă, deseori în anturajul de prieteni, și dezvoltă rapid dependență, cu dificultate de oprire. 

Dependența de canabis

Caracterizată de consumul compulsiv de marijuana, în ciuda efectelor sale dăunătoare și a simptomelor de sevraj atunci când consumul este oprit total.

Abuzul prelungit de marijuana influențează sănătatea fizică și psihică, provoacă scăderea motivației și a capacității de a gestiona activitățile zilnice, scăderea tonusului psihic, creșterea irascibilității și riscul spre agresivitate, chiar dacă nu toate persoanele vor deveni dependente. Factorii de risc ai dependenței de canabis pot fi istoricul medical, statutul socioeconomic, influența mediului. 

Dependența de medicamente/droguri prescrise

Dependența de medicamente implică utilizarea compulsivă și abuzivă a medicamentelor recomandate dincolo de dozele prescrise, de obicei medicamente pentru gestionarea durerii și pentru tratamentul problemelor de sănătate mintală.

Acest fapt poate prezenta riscuri pentru funcția respiratorie, insuficiență cardiovasculară și complicații de sevraj la întrerupere sau scădere. Cele mai frecvente tipuri de abuz de medicamente prescrise implică opioidele, benzodiazepinele, barbituricele și stimulentele, cu căutarea stării de anesteziere, relaxare și atenuarea tensiunii interioare. 

Dependența de amfetamine

Este asociată consumului compulsiv a unei substanțe stimulente foarte adictive – amfetamina, care produce ca efecte euforie, creșterea energiei și vigilenței. Dependența de amfetamine provoacă efecte nocive în organism și creier – creșterea riscului de psihoză, depresie și risc de suicid, creșterea nivelului de agresivitate, nevoia de consum. 

Dependența de opioide

Este caracterizată prin căutarea și consumul de medicamente pentru durere pe bază de prescripție medicală sau de droguri ilegale, cum este heroina, în ciuda consecințelor negative asupra echilibrului personal și a stărilor severe de sevraj în momentul opririi.

Gravitatea stă în faptul că opioidele afectează pe termen lung funcționarea cognitivă și comportamentul – provoacă scăderea capacității de judecată, dificultăți de menținere a unor relații sănătoase sau a unui loc de muncă stabil, efecte care pot persista dincolo de încetarea consumului.  

Dependența de halucinogene

Implică utilizarea compulsivă a halucinogenelor, substanțe care au efecte psihedelice și modifică conștientizarea despre mediul înconjurător, gândurile și sentimentele.

Sunt incluse psilocibina, mescalina, LSD; consumate în mod excesiv provoacă schimbări în conștientizarea senzorială, pot provoca creșterea conștientizării de sine și experiențe mistice, stări modificate, euforie; în timp, utilizarea continuă poate crește efectele psihedelice cu risc de modificare a comportamentului și de psihoză prelungită. 

Tratamentul dependențelor de substanțe include dezalcoolizare sau dezintoxicare prin internare în spitale și centre specializate, și programe terapeutice în clinici ambulatorii, cu psihoterapie individuală, terapie farmacologică, psihoterapie de familie și grup, terapie de prevenirea recăderilor.

2.2 Adicțiile comportamentale

Dependențele comportamentale sunt dependențe caracterizate printr-o nevoie compulsivă și o pierdere a controlului de a te angaja în comportamente dezadaptative care îți generează scurte momente de fericire și euforie; sunt diferite de adicțiile de substanțe prin faptul că nu de o substanță devii dependent, ci de o acțiune.

Adicțiile comportamentale pot fi dificil uneori de recunoscut pentru că adicția este asociată în general mai degrabă consumului unui drog. Însă au consecințe la fel de negative – fizic, mental, social. Sunt incluse dependențele de:

• Jocuri de noroc
• Mâncare
• Exerciții fizice sau diete
• Cumpărături
• Muncă
• Sex și relații
• Pornografie
• Jocuri video
• Folosirea internetului și social media.

Sunt diferite de adicțiile fizice, de substanțe, pentru că nu cauzează simptome fizice de sevraj la oprirea comportamentului sau activității. Însă pot fi la fel de puternice ca adicțiile de droguri și foarte dificil de tratat. 

Redăm câteva detalii despre dependențele comportamentale:

Dependența de mâncare

Este o dependență comportamentală în care o persoană devine dependentă de anumite tipuri de mâncare – de obicei nesănătoasă, și experimentează pofte intense și dificultate de a controla impulsul de a mânca.

Poate fi asociată cu multiple complicații în starea de sănătate atât fizică cât și psihică – stimă de sine scăzută, tulburare de alimentație, tulburare depresivă, exces de greutate sau obezitate, dezechilibre metabolice, diabet zaharat, boli cardiovasculare, stigmatizare socială, izolare. 

Dependența de jocuri de noroc

Cunoscută ca joc de șansă patologic sau compulsiv, este o dependență comportamentală care presupune impulsul puternic de a juca în ciuda consecințelor negative.

Dependența de jocuri de noroc duce la probleme financiare semnificative, datorii, vinovăție, conflicte cu alții, probleme juridice, tulburări de somn, probleme emoționale, boli cauzate de stres.

Dependența de jocuri video

Este indicată de angajarea persistentă și disfuncțională în jocuri video, chiar dacă provoacă dezechilibru și suferință fizică și psihică – scăderea stimei de sine și a calității vieții, izolare sau suport social neadecvat, tulburarea somnului, probleme de memorie și concentrare, afectarea luării deciziilor și rezolvării problemelor.

Este importantă abordarea cauzelor dependenței de jocuri video pentru recuperarea optimă pe termen lung, având în vedere că debutează deseori înaintea vârstei adulte.

Dependența de pornografie

Este dată de un comportament compulsiv de a viziona excesiv materiale pornografice până la afectarea funcționării persoale și calității vieții. Poate duce la izolare socială și afectarea satisfacției sexuale și relaționale, afectarea intimității.

Dependența de muncă

Cunoscută și ca workaholism, este o dependență comportamentală caracterizată de o preocupare obsesivă pentru muncă deseori în defavoarea sănătății personale, relațiilor sociale și satisfacției generale de viață.

Efectele dependenței de muncă asupra stării personale pot include epuizare, stres cronic, depresie, anxietate, burn out, dureri de cap, scăderea productivității, probleme de somn. 

Dependența de exerciții fizice și diete

Este o dependență comportamentală indicată de angajarea compulsivă, excesivă, în diverse exerciții fizice în ciuda consecințelor dăunătoare; poate cauza leziuni fizice, distres psihologic care interferează cu stima de sine și imaginea personală, tulburări de alimentație. Tratamentul nu implică oprirea totală, ci reluarea angajării moderate în exerciții fizice.

Dependența de internet

Implică folosirea compulsivă și excesivă a activităților legate de folosirea internetului, care poate avea un impact negativ semnificativ asupra vieții personale.

Persoanele dependente de internet pot ajunge să petreacă timp excesiv online și să își neglijeze responsabilitățile personale, sociale și profesionale în favoarea folosirii internetului, unde consecințele negative pot include izolare sau dezangajare socială, probleme de vedere și de somn, obezitate, probleme de performanță școlară sau profesională, probleme emoționale sau de imagine de sine.

Dependențele comportamentale sunt tratabile – dacă tu sau cineva apropiat ție suferiți de o dependență comportamentală, caută ajutor în clinici specializate de tratament, care aplică abordări integrate farmacologice și psihoterapeutice pentru recuperarea cea mai bună pe termen lung. 

2.3 Tulburările de control al impulsurilor

În abordarea tipurilor de dependențe, e necesar să acordăm atenție și tulburărilor de control al impulsurilor – categorie de afecțiuni de sănătate mintală caracterizate prin incapacitatea de a rezista unui impuls, o dorință sau tentație de a efectua un act care ar putea fi dăunător pentru sine sau pentru alții.

Persoanele cu tulburări de control al impulsurilor experimentează impulsuri puternice de a se angaja în comportamente specifice, în ciuda faptului că cunosc potențialele consecințe negative; au un control redus al impulsurilor și o capacitate scăzută de a-și regla comportamentele. Vulnerabilitatea adusă de comportamentul compulsiv poate duce la o dependență severă, fie de substanțe, fie comportamentală.

Principalele tipuri de tulburări de control al impulsurilor sunt: 

Tulburarea explozivă intermitentă

Este o afecțiune psihiatrică marcată de cazuri repetate de agresivitate impulsivă, cum ar fi izbucniri verbale sau fizice bruște și excesive, care nu sunt proporționale cu factorii declanșatori.

Persoanele care suferă de tulburare explozivă intermitentă experimentează sentimente intense de furie, iritabilitate și ură, ceea ce duce la manifestări necontrolate de agresiune față de ceilalți sau de proprietate.

Cleptomania

Se referă la impulsul incontrolabil de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru uz personal sau pentru valoarea lor; persoanele cu cleptomanie experimentează o dorință irezistibilă să fure obiecte de care nu au nevoie sau nu le doresc, simțind tensiune interioară crescută, anxietate și entuziasm adus de furt, cu repercusiuni precum vinovăție, rușine și depresie. 

Jocurile de noroc

Impulsul incontrolabil de a juca jocuri de noroc în ciuda consecințelor negative, cunoscut ca joc de șansă patologic; pierderea controlului asupra comportamentului poate declanșa o dependență comportamentală severă.

Piromania

Piromania este o tulburare de control al impulsurilor care implică un impuls incontrolabil de a declanșa incendii, stimulată de dorința de a ameliora stresul, anxietatea, tensiunea pe de o parte, și dorința de a experimenta un val de plăcere și euforie intens în urma comportamentului totodată. 

Tricotilomania

Tricotilomania se caracterizează prin smulgerea obsesivă și repetitivă a propriului păr, ducând la pierderea părului. Persoanele cu tricotilomanie experimentează o dorință irezistibilă de a-și smulge părul, simțind înaintea acțiunii un sentiment de tensiune și anxietate, și ușurare sau satisfacție după aceea. 

Dermatilomania

Cunoscută și sub numele de tulburare de excoriație, este o tulburare caracterizată prin smulgerea sau zgârierea repetitivă și compulsivă a propriei pieli, ducând la leziuni ale pielii.

Pentru a identifica tipul de dependență și cum se manifestă, poate ajuta să îți evaluezi tiparele pe care le ai legat de substanța sau comportamentul adictiv, dacă ai pofte, simptome de sevraj sau dificultăți în a controla consumul, dacă ai dezvoltat toleranță crescută ori întâmpini consecințe negative ale consumului în viața personală sau profesională, care sunt sentimentele, ideile sau acțiunile personale asociate, ori dacă observi alte probleme de sănătate mintală care contribuie la dependența de care suferi.

După acest pas, solicită o evaluare și îndrumare specializată pentru clarificarea diagnosticului și recomandarea către opțiuni de tratament potrivite și eficiente pentru tine, și acceptă sprijinul familiei și apropiaților în drumul spre recuperare.

3. CAUZELE ADICȚIEI ȘI FACTORII DE RISC

Nu este o singură cauză a dependenței unei persoane – este o afecțiune foarte complexă. În dezvoltarea unei dependențe, o parte semnificativă este dată de modificările chimice ale creierului dezvoltate odată cu continuarea consumului de substanță sau angajarea repetată în activitatea adictivă. Însă sunt totodată factori genetici, psihologici și de mediu care pot contribui la dezvoltarea dependențelor.

3.1 Factori genetici și de mediu

• Factori genetici
  Cercetările privind influența geneticii asupra dezvoltării dependențelor au arătat că factorii genetici sunt responsabili de la 40% până la 60% din vulnerabilitatea de a dezvolta o dependență.
  
  Dacă ai o rudă de gradul I, părinte sau frate, cu o tulburare de abuz de substanțe, este mai probabil să dezvolți una; neurologic ești mai susceptibil să dezvolți în timp mai scurt o dependență în urma consumului repetat, ridicat, de o substanță sau activitate.
  
• Factori psihologici
  Există o legătură puternică între dependență și afecțiunile de sănătate mintală, precum depresia, anxietatea, tulburarea bipolară, tulburarea de stres posttraumatic.
  
  Este mult – statisticile transmit că aprox. jumătate din persoanele care se confruntă cu o afecțiune de sănătate mintală vor experimenta de asemenea o tulburare de abuz de substanțe, și invers. 
  
• Factori de mediu
  Un prim factor este dat de accesul și disponibilitatea substanțelor – expunerea este ridicată și riscantă atunci când un membru al familiei sau un prieten consumă substanțe, sau când sunt primite medicamente care pot fi utilizate abuziv, precum stimulentele sau opioidele.
  
  De asemenea, un factor de mediu este reprezentat și de experiențele adverse din copilărie – evenimente stresante sau traumatice – probleme privind siguranța, abuz, boală, moartea unui părinte, dependența  unui părinte, declanșatori și pentru alte posibile probleme de sănătate mintală.

Redăm, de asemenea, câteva din cauzele specifice ale dependențelor de substanțe și comportamentale.

3.2 Cauzele tulburărilor de abuz de substanțe:

• Dorința de satisfacție imediată sau de ceva incitant
• Presiunea socială – atunci când în anturajul apropiat există consum de substanțe
• Istoric familial de dependențe de substanțe
• Dorința de a evada din probleme
• Factori biologici – unii oameni pot avea funcționarea chimiei creierului mai susceptibilă de a favoriza instalarea unei dependențe
• Istoric de traumă – abuzul sau neglijența pot duce la tulburări de dependență
• Probleme de sănătate mintală.

3.3 Cauzele dependențelor comportamentale:

• Probleme de sănătate mintală preexistente, precum tulburări de control al impulsurilor, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburări de personalitate;
• Istoric familial de dependențe comportamentale
• Istoric de evenimente traumatice
• Factori stresori, precum un eveniment de viață stresant, o pierdere sau o schimbare majoră, precum pierderea locului de muncă
• Probleme familiale, precum divorțul sau moartea cuiva apropiat.

3.4 Rolul familiei și al societății în dependențe

Familia este unitatea de bază în societate și primul agent de socializare; ne face să învățăm, să percepem și să valorizăm lucruri în mod conștient și inconștient, rămâne sursa principală de atașament, îngrijire și socializare pentru noi în societatea actuală.

Valorile familiei, etica, ritualurile, comportamentele, modul de reacție la o anumită situație și strategiile de coping văzute în familie își pun amprenta asupra noastră. Consumul de substanțe poate fi considerat adecvat sau neadecvat de către familie, așa cum este decis și de influențele și atitudinile socio-culturale.

Cauzele și factorii de risc în dezvoltarea adicțiilor au legătură cu influențele familiei și societății – o persoană poate învăța despre consumul de substanțe că este un model familial obișnuit sau răspuns la diverse situații sociale și de viață.  

Dependența unei persoane nu ar putea fi înțeleasă și tratată eficient fără să fie luat în considerare impactul asupra întregii familii; fiecare dintre noi influențăm mediul social, și mediul social ne influențează la rândul său, și e nevoie să dăm atenție acestui aspect atât în înțelegerea cauzelor dependențelor, cât și privind recuperarea.

Fiecare familie și fiecare membru al familiei sunt afectați în mod unic de comportamentul de consum al unei persoane; efectele pot fi văzute în nevoile de dezvoltare nesatisfăcute, probleme de atașament, probleme materiale, juridice, suferință emoțională, riscul pentru copii de a dezvolta ei înșiși o dependență la maturitate.

Factorii de risc proveniți din sistemul familial care pot contribui la dezvoltarea unei dependențe includ probleme de sănătate mintală, precum depresia, consumul de alcool problematic al unui părinte, conflicte intrafamiliale, boli grave sau pierderea unui membru al familiei, cu dolii neprocesate, abuz fizic și sexual, neglijența sau hiperprotecția părinților, comunicare și relaționare disfuncțională în familie, cu grad scăzut de coeziune, grad redus de exprimare și nivel foarte ridicat de conflict.

În același timp, cercetările arată că tratarea unei persoane care suferă de dependență fără implicarea familiei poate limita eficacitatea tratamentului din două considerente principale – ar ignora impactul devastator al unei dependențe asupra sistemului familial, lăsând membrii familiei netratați, și nu ar recunoaște și valoriza familia ca potențial sistem de suport pentru schimbare (potrivit unei cercetări conduse de Lander, Howsare și Byrne, 2013, privind impactul dependențelor asupra copiilor și familiei).

În fapt, toți avem responsabilitatea de a înțelege manifestările dependențelor, riscurile asupra societății, și de a ne implica în prevenire, pe de o parte, și în orientarea spre tratament și oferirea de sprijin în schimbare, pe de altă parte, atât timp cât este rar să fie unul dintre noi care nu are în familia apropiată sau extinsă cel puțin o persoană care suferă sau a suferit de o dependență, comportamentală sau de substanțe.

4. SIMPTOME ȘI SEMNE ALE ADICȚIEI

Dependența se manifestă diferit la fiecare persoană, iar semnele variază în funcție de tipul de dependență. Dependențele de substanțe afectează corpul, în special creierul, și pot avea efecte fizice vizibile; dependența comportamentală nu arată aceleași semne fizice care însoțesc dependențele de droguri sau alcool.

Totuși, sunt simptome și semne ale adicției general valabile care pot ajuta la recunoașterea manifestărilor și intervenția timpurie.

4.1 Recunoașterea semnelor timpurii

Înainte să clarificăm semnele și simptomele care pot semnala o dependență, este important să atenționăm să elimini întâi orice motive potențiale pentru modificările în starea, comportamentul, aspectul fizic și sănătatea cuiva.

De asemenea, o persoană care are o dependență, chiar și în fază incipientă, are tendința de a subestima și neglija gravitatea stării sale, va tinde să nu vadă la sine ceea ce e vizibil pentru ceilalți. Dacă nu sunt alte explicații pentru modificările pe care le observi în funcționarea cuiva apropiat, există probabilitatea de a semnala apariția unei probleme de dependență.

Semnele principale care indică dezvoltarea unei dependențe includ:

• Creșterea timpului petrecut consumând substanța sau angajându-te într-o activitate
• Dificultatea de a renunța la utilizarea substanței sau la implicarea în comportament
• Dificultatea de a îndeplini eficient obligațiile la școală, serviciu sau casnice
• Probleme în relația de cuplu sau relațiile sociale
• Semne de toleranță – consumi sau faci comportamentul mai des și mai mult
• Simptome de sevraj la reducere sau oprire
• Neglijarea sau abandonul hobby-urilor anterior plăcute.

Totodată însă sunt câteva semne timpurii importante de știut:

• Atracția în mod deosebit de o substanță sau activitate
• Căutarea situațiilor în care substanța sau activitatea este prezentă
• Episoade de abuz sau pierdere a controlului cu sentimente ulterioare de remușcare absente sau reduse
• Scăderea interesului pentru hobby-uri sau activități care înainte erau importante
• Neglijarea sau reacții negative în relațiile cu cei apropiați
• Neglijarea responsabilităților importante, precum munca, sau evitarea responsabilităților de orice fel
• Tendința de asumare a riscurilor în ciuda cunoașterii consecințelor negative
• Comportament de ascundere privind cantitatea și frecvența consumului sau implicării într-o activitate
• Modificări în rutina somnului
• Modificări în greutatea corporală, îmbolnăviri dese sau leziuni inexplicabile, aspect afectat al pielii, părului, unghiilor și dinților
• Toleranță crescută la medicamente
• Simptome fizice de sevraj, cum ar fi transpirație, tremor, vărsături
• Afectarea memoriei și concentrării, vorbire neclară sau divagații rapide
• Schimbări bruște de dispoziție, comportament agresiv, iritabilitate, depresie, apatie, gânduri de suicid.

Semnalăm de asemenea simptomele de sevraj care pot apărea în dependențele de substanțe – transpirații, dureri, greață și vărsături, pofta de consum, tremurături, modificări ale dispoziției, depresie, anxietate, iritabilitate, precum și în dependențele comportamentale – iritabilitate, schimbări în dispoziție, stare depresivă persistentă, pierderea controlului.

4.2 Impactul adicției asupra sănătății mentale

Dependența, de substanțe sau comportamentală, afectează negativ multe aspecte ale vieții unei persoane – cariera, relațiile, viața de familie și finanțele, precum și bunăstarea fizică și mentală. Un impact major este asupra creierului și sănătății mintale, precum tulburări de învățare, capacitatea de luare a deciziilor, memorie și judecată, controlul impulsurilor, anxietate, depresie cu risc de suicid, afectarea relațiilor cu familia și prietenii, tulburări psihotice induse de consumul de substanțe.

Totodată, pe măsură ce efectele adverse ale dependenței continuă să se acumuleze, devii mai puțin stabil din punct de vedere emoțional și psihologic, ceea ce ar putea duce chiar la o tulburare de sănătate mintală concomitentă, precum tulburarea afectivă bipolară. În același timp, dependența poate agrava simptomele unei probleme de sănătate mintală preexistente, precum depresia.

5. DIAGNOSTICAREA DEPENDENȚELOR

Atât dependențele comportamentale, cât și cele de substanțe sunt dificil de tratat pe cont propriu, fără sprijin specializat. Urmarea unui plan individualizat de tratament, stabilit pe baza nevoilor tale de recuperare și a specificului dependenței de care suferi, reduce semnificativ riscul de recidivă, oferind suportul și resursele potrivite pentru recuperarea cea mai bună, menținută pe termen lung.

Există mai multe opțiuni de tratament, precum centre de tratament și spitale pentru internare în vederea dezalcoolizării/dezintoxicării, clinici de tratament ambulatoriu, psihoterapie individuală pentru prevenirea recăderilor, schimbarea stilului de viață și vindecarea cauzelor afective profunde care au atras posibil dependența, terapie de familie și grupuri de sprijin.

Primul pas spre recuperare începe cu diagnosticarea adicției și deseori se bazează pe faptul că un prieten, membru al familiei sau tu însuți recunoașteți nevoia de tratament. Acesta poate fi un pas dificil și poate implica intervenția directă către persoana care suferă de dependență, dacă aceasta nu este conștientă de amploarea și gravitatea problemei. 

Dacă consideri că ai putea suferi de dependență, poți cere îndrumare medicului tău de familie către un medic specialist psihiatru, psiholog sau profesionist în sănătate în domeniul adicțiilor.

În vederea îndrumării, îți poate adresa întrebări ție personal și familiei tale despre tiparele de consum sau implicare în comportamentele problematice, existența simptomelor de sevraj și consecințele negative asupra funcționării de zi cu zi.

De asemenea, te poate îndruma către un consult fizic general și către analize de sânge și urină pentru examinarea stării tale de sănătate generală și excluderea afecțiunilor concomitente sau provocate de dependență. Aceste informații vor ajuta la clarificarea nevoilor și tipului de tratament medical indicat. 

5.1 Metode și tehnici de diagnosticare a adicțiilor

Apelarea la un medic specialist psihiatru și psiholog clinician este necesară pentru diagnosticarea tipului de dependență și a severității acesteia; în procesul de diagnostic, sunt urmate criteriile de diagnostic specifice tulburărilor de dependență de o substanță sau comportamentale din Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale.

Acest lucru implică verificarea prezenței a două sau mai multe manifestări dintr-o serie de criterii în ultimele 12 luni, incluzând consumul de cantități din ce în ce mai mari, utilizarea continuă în ciuda consecințelor grave și scăderea interesului pentru activități și socializare.

Dacă sunt prezente două sau trei criterii, indică o tulburare ușoară de consum de substanțe; dacă sunt prezente patru sau cinci criterii, indică o tulburare moderată de consum de substanțe, iar șase criterii sau mai mult indică o tulburare severă.

De asemenea, poate fi necesară o evaluare psihologică complexă pentru examinarea istoricului de viață și aplicarea de teste psihologice standardizate pentru evaluarea diferitelor aspecte psihologice relevante, precum structura de personalitate, și evaluarea tiparelor de consum de substanță sau de implicare în comportamentul problematic.

De ce este importantă evaluarea tipului de dependență de care suferi și felul în care se manifestă?

Pentru că abordarea tratamentului dependenței se schimbă în funcție de tipul de dependență, fie că este fizică sau comportamentală, scopul final fiind acela de a aborda nevoile specifice ale fiecărui pacient în parte.

Este necesar să știm că e posibil ca metodele de tratament care sunt eficiente pentru o persoană să nu fie la fel de eficiente pentru altă persoană, și că poate necesita timp până la găsirea și instituirea celui mai potrivit tratament.

5.2 Importanța evaluării profesionale

Evaluarea profesională este importantă pentru stabilirea unui plan individualizat de recuperare, care să răspundă cât mai complet nevoilor de tratament.  Dacă suferi de o dependență te-ai putea simți copleșit și neputincios. Însă previzualizarea pașilor de recuperare și îndrumarea non-judicativă și empatică a unui specialist în adicții îți poate da speranță și motivația de a te trata.

Cu tratament specializat medical și psihologic și implicare personală, poți să îți învingi dependența de substanțe sau comportamentală pentru a trăi o viață sănătoasă și fericită. Este important să știi că nu ești singur; nu va fi ușor, poți avea coborâșuri și momente dificile, dar poți face asta. 

6. TRATAMENTUL ŞI RECUPERAREA ADICŢIILOR

Dependența sau adicția consumă, în primul rând, foarte mult timp din viața celui care suferă. Timp în care efectele directe sau indirecte ale afecțiunii îl deconectează de la viață și, nu exagerăm dacă spunem că și de la realitate.

Prin urmare, dacă ne referim la un exemplu de dependenţă alcoolică, întinsă pe mai bine de zece ani, abordarea terapeutică nu poate, în nici un scenariu şi indiferent de școala teoretică sau de formarea celui care propune demersul terapeutic, să se realizeze în câteva zile sau luni.

Procesul sau travaliul de recuperare, inclusiv analitic, are nevoie de mult mai mult timp, tocmai pentru că dependenţele dezvoltă adesea comportamente riscante, independente de cogniţii şi tot ce înseamnă exerciţiu de voinţă. Nivelul de disfuncţionalitate este foarte ridicat în privinţa dependenţelor de orice fel, probleme proiectându-se în toate sferele de activitate ale omului, atât la nivel social, cât şi profesional. 

Efectele dependenţei, dramatice de cele mai multe ori şi care au consecinţe inclusiv asupra celor alături, cu care trăieşte persoana cu o adicţie, numiţi codependenţi, trebuie atacate pe cât mai multe fronturi posibile.

Şi pentru că psihicul rămâne în conexiune cu procesele chimice ale creierului, ipoteză intuită încă din Antichitate prin teoria umorilor (care presupunem, aşadar, tot o relaţie între starea mentală a individului şi procesele chimice naturale) o primă abordare terapeutică presupune tratamentul farmacologic. Altfel spus, în urma unui consult psihiatric, persoana primeşte medicamente care să faciliteze detoxifierea care, pentru unii oameni, se poate dovedi o reală provocare.

Să nu pierdem din vedere că, în unele cazuri, terapia se face prin intermediul unui substitut, tocmai pentru a nu risca agravarea stării de sănătate a celui aflat în proces de dezintoxicare. În cazul heroinei, cea mai sigură abordare este în continuare utilizarea metadonei, tocmai pentru că procesul pune o presiune extremă asupra organismului. 

Evident, scopul alegerii direcţiei terapeutice nu este altul decât de a maximiza resursele psihologice încă existente sau de a favoriza apariţia acestora în cadrul procesului de recuperare. În acest sens, recunoscând că orice iniţiere a unui demers terapeutic cu implicaţia medicamentelor psihotrope va avea nevoie şi de o schemă de ieşire de sub umbrela medicamentoasă, ne putem întreba cu ce rămâne o persoană care s-a luptat cu adicţia pentru foarte mulţi ani? Şi, pe bună dreptate, se cuvine să acceptăm că abstinenţa fără psihoterapie nu este decât timp care a trecut.

În locul comportamentelor care au generat adicţie şi suferinţă, nu poate rămâne un loc gol, sau, în orice caz, nu fără riscuri. De aceea, cea mai sigură cale este asocierea abordării medicamentoase cu cea psihoterapeutică. De la terapia cognitiv-comportamentală, la cea sistemică sau de grup şi familie, clientul trebuie să înveţe sau mai corect, să reînveţe cum să trăiască în absenţa substanţelor sau a comportamentelor care i-au făcut rău.

După o suprastimulare atât de importantă, cum se întâmplă în cazul abuzului de substanţe şi a jocului de noroc, viaţa cu ritmul ei normal poate părea imposibil de trăit. Motiv pentru care există posibilitatea ca adicţia să se asocieze şi cu alte afecţiuni, între care cea mai frecventă este depresia. 

Nu ar fi pentru prima dacă când am vorbim despre cât de mare este provocarea găsirii unei direcţii în afara dependenţei în România. Dacă vorbim despre reabilitare ne vor referi la cele două mari, singurele, posibile surse de recuperare: de stat şi private.

În timp ce spitalele cu secţiile lor destinate pentru cei care suferă de adicţii pot reprezenta, ca urgenţă, soluţii viabile şi care pot face la modul real diferenţa dintre viaţă şi moarte, aducând la pachet o experienţă care în sine ar trebui să favorizeze abstinenţa (fără să o şi facă, din păcate), mediul privat aduce mai degrabă centre de tip rezidenţial/ retreat asociate unui tratament de tip ambulatoriu. Aici se cuvine să o spunem clar şi ca să nu existe nici o formă de confuzie.

În unele cazuri, adicţia este atât de severă, iar consecinţele atât de dramatice (consum zilnic cu imposibilitatea exercităţii atribuţiilor sociale şi/ sau profesionale, joc compulsiv care duce la înstrăinarea tuturor obiectelor fără de care viaţa nu doar pare, ci chiar este imposibilă), încât este necesară internarea în cel mai apropiat spital cu secţie de neuropsihiatrie. Părăsirea acestei secţii însă nu reprezintă vindecarea sau rezolvarea unei dependenţe care s-a întins pe câţiva ani de zile! Acesta este momentul în care ar trebui începută psihoterapia. 

Ne vom referi la câteva metode alternative şi/ sau complementare, mai degrabă, care îşi demonstrează în practică eficienţa. Fără să presupunem că ne putem aventura, atunci când suferim de o adicţie, în meditaţie sau yoga, trebuie să acceptăm colaborarea cu oameni care au experienţă în domeniu şi pot favoriza apariţia abstinenţei.

Cu toate că terapiile naturiste şi cele bazate pe alimentaţie nu trebuie să excludă niciodată metodele sigure şi care şi-au demonstrat eficienţa, acestea aduc beneficii indiscutabile la nivelul SNC. În această categorie putem include şi activităţile fizice care, după posibilităţi, nu pot lipsi, cu atât mai mult cu cât vârsta celor care suferă de adicţii este din ce în ce mai mică.

Degradarea stării mentale şi a celei fizice reprezintă consecinţe reale şi vizibile atunci când la mijloc este o adicţie. În plan social are loc, la fel, o degradare vizibilă, persoana retrăgându-se, izolându-se, alegând o companie exclusiv formată din consumatori ai substanţei şi/ sau comportamentului adictiv.

În forme avansate ale bolii serviciul şi/ sau familia încep să fie din ce în ce mai ignorate, persoana nemafiind capabilă să vadă  sau să conştietizeze consecinţele comportamentelor proprii. Suportul social aşadar, alături de cel comunitar, de tipul AA sau NA, joacă un rol important.

Nu toată lumea are resurse financiare pentru a apela la psihoterapie, după cum unii nu au nici resurse emoţionale sau culturale în acest sens. Atunci, rolul familiei şi al prietenilor în procesul de recuperare devine vital. Acceptând că dependenţa este o boală, orice sentimente sau resentimente pot fi depăşite, uneori inclusiv cu suportul unui specialist în sănătate mentală. 

Etapele procesului de recuperare sunt simple: detoxifierea, stabilizarea şi apariţia abstinenţei, prevenirea. Pentru a menţine o alegere spre abstinenţă putem identifica mai multe strategii: stilul de viaţă sănătos, identificarea unor pasiuni, inclusiv la nivel motric, menţinerea unor relaţii armonioase dacă sănătoase nu mai este posibil.

La polul opus se află o serie de provocări pe care le-am clasifica mai degrabă la capitolul cultură locală sau naţională. Suntem probabil pe primul loc în Europa la discriminare. Accesul la terapii, asociat unei culturi care comunică trunchiat jumătăţi de conlcuzii, vulnerabilizează în continuare un procent important dintre români. 

7. PREVENIREA ADICŢIEI

Prevenţia are o componentă care, din păcate, cere imaginaţie şi încredere. E ca şi cum ai pregăti o livadă. Dacă vrei rezultate pe loc poţi interveni limitat, dar dacă ai o perspectivă mai amplă şi vrei cu adevărat ca livada sau grădina ta să fie o oază de linişte şi, de ce nu, autosuficientă, ca un microsistem perfect funcţional, trebuie să faci paşi clari şi coerenţi într-o anumită direcţie.

Munca proprie rămâne esenţială, dar şi consultarea unor specialişti care ştiu exact cum şi dacă ideea poate fi pusă în practică. Totul contează: clima, solul, vecinii. Iar la final, în câţiva ani, nu rămâne decât de întreţinut un organism care nu se va opri din dezvoltare niciodată.

Prin urmare, fără să mai lungim metafora, prevenţia are nevoie de o înţelegere profundă a mediului social şi cultural în care urmează să fie implementată. Fără să vorbim de chestiuni deosebit de complexe, trebuie totuşi să acceptăm că sunt câteva direcţii clare prin care orice comportament riscant poate fi abordat. 

Astfel, școala, campaniile publice şi alte resurse specifice educaţiei de grup sunt principalele puncte prin care schimbarea ar putea fi implementată cu ajutorul specialiştilor cu abilităţi în comunicare. Se cuvine să menţionăm aici că oricât de competent ar fi cineva în activitatea sau profesia aleasă, în lipsa instrumentelor superioare de comunicare nu poate ajunge la cei cu care interacţionează şi cu atât mai puţin să se facă la modul autentic ascultat. 

Uşor de spus, extrem de greu de pus în practică, însă. Din varii motive, programele educaţionale abordează mai degrabă izolat şi mai puţin strategic tema adicţiilor. Riscurile, exemplele şi consecinţele fac mai degrabă obiectul documentarelor şi, din când în când, al conferinţelor regionale. Când, de fapt, temele de acest timp trebuie structurate şi abordate cu frecvenţă crescută, în tipuri diferite de abordare, folosind resurse şi specialişti cu competenţe diferite: actori, doctori, studenţi voluntari, artişti. 

La capitolul campanii de conştientizare se mai pot observa încordări care se finalizează nefericit în clipuri postate între pauzele comerciale, la începutul sau finalul acestora, pe TV, radio sau social media. 

În privinţa pliantelor sau a broşurilor cred că e unanimă constatarea că nu se justifică statistic o asemenea abordare. În schimb, starurile din sportul rege, şi nu numai, de pe mai toate continentele, sunt preocupate de reclame la case de pariuri. Altfel spus, idolii copiilor şi nu numai, devin marionete într-un sistem morbid prea puţin analizat şi discutat în partea de Est a Europei. 

Familia rămâne, cu siguranţă, sursa celor mai mari puteri, dar şi vulnerabilităţi, după caz. Comunicarea deschisă şi în afara oricărui tabu, între copii şi părinţi, să recunoaştem, nu caracterizează tiparul de „parenting” românesc. Încă. Stereotipul, jena, inhibiţia descriu mai degrabă felul în care se tratează temele importante în familiile din Europa de Est. 

Tot în cadrul familiei se include stabilirea regulilor şi a limitelor. La fel ca orice organism, copiii au nevoie de un mediu structurat şi predictibil pentru a-şi atinge potenţialul, ceea ce nu presupune un set „constituţional” care să-i excludă pe cei mici. Implicarea acestora în stabilirea regulilor rămâne esenţială dacă există pretenţia de a fi înţelese şi respectate.

Mimetismul sau felul în care unele comportamente pot fi contagioase, mai ales între membrii aceleiaşi familii, explică adesea promovarea unor comportamente riscante sau de-a dreptul deviante. Altfel spus, părinţii sunt veritabile modele şi joacă rolul esenţiale atunci când vorbim despre evitarea unor comportamente şi, la fel de important, promovarea unui stil de viaţă sănătos. 

În cazul copiilor şi, mai ales, în cazul adolescenţilor, grupurile sociale reprezintă sursa unei mari puteri în încrederi, dar în egală măsură uneori, și sursa marilor greşeli. Identificarea şi selectarea pasiunilor, susţinerea lor, încurajarea participării la activităţi sportive şi/ sau artistice, voluntariatul aduc beneficii palpabile. 

8. SUPORT ŞI RESURSE ÎN ABORDAREA DEPENDENŢELOR

Suportul adecvat şi resursele corespunzătoare sunt esenţiale atunci când vorbim despre şansa la o recuperare eficientă în urma unei adicţii. În acest sens, ne referim, înainte de toate, la suportul profesional, alcătuit din tot ceea ce înseamnă consilierea şi psihoterapia.

De la terapia individuală, unde terapeutul lucrează după un model unu-la-unu cu o persoană, se poate ajunge la cea de grup, unde participaţii îşi împărtăşesc ghidat experienţele şi devin astfel suport reciproc. Tot aici putem vorbi despre terapia de familie unde toţi membrii familiei pot participa pentru a înţelege şi sprijini procesul de schimbare şi de recuperare. 

Un suport important este constituit și de tratamentul medical. Astfel, detoxifierea (procesul de eliminare a substanţelor toxice din organism), medicaţia (specifică pentru a permite o gestionare a simptomelor de sevraj sau pentru a reduce dorinţa sau impulsul de consum) sau tratamentul sub internare, toate devin resurse profesionale deosebit de importante atunci când la mijloc se află o adicţie. 

Se discută foarte mult în ultimii ani despre suportul oferit de grupul social. Iar acest lucru a început să fie din ce în ce mai cunoscut, sub forma diferitelor grupuri care se organizează tocmai în scopul susţinerii tuturor membrilor societăţii care simt că au nevoie de ajutor. AA, alcoolici anonimi, NA, narcotici anonimi sunt doar două exemple care arată că unele programe gândite în paşi simpli pot oferi suport celor aflaţi în nevoie astfel încât, pas cu pas, la modul cel mai concret, să se îndepărteze de comportamentul de consum. 

Resursele, pe de altă parte, considerăm că se află cu mult mai aproape de toţi oamenii. Dacă pentru un grup de suport este nevoie de acceptare şi curaj, mai ales în asumarea primilor paşi, resursele de educare şi de informare sunt acum la un „buton” distanţă. Cărţi, articole, ghiduri, emisiuni pot fi rapid găsite şi selectate după gustul fiecăruia. 

O resursă preţioasă rămâne seminarul sau organizarea unui workshop educativ. Sub îndrumarea potrivită, atent adaptat la nevoile şi capacităţile celor care sunt în postura beneficiarilor, acestea au capacitatea de a ajunge în profunzimea psihicului, cu argumente raţionale şi exemple coerente. Trebuie să mai remarcăm că toate campaniile care urmăresc să atingă un grup cât mai larg de receptori sunt destinate eşecului, tocmai prin incapacitatea de adaptare a discursului şi a reprezentărilor sociale. 

Un suport preţios mai poate fi considerat şi cel instituţional, sub forma centrelor de tratament: clinici şi unităţi medicale sau sub coordonarea medicală, destinate detoxifierii. 

Succesul în cazul de faţă este obţinut doar prin intermediul unei munci susţinute şi cât se poate de solicitante. Recuperarea nu are paşi simpli şi nici uşor de parcurs, motiv pentru care, de cele mai multe ori este necesar un plan personalizat de tratament. Perseverenţa, în ciuda piedicilor (care vor exista dincolo de orice îndoială), şi integrarea cât mai multor resurse şi tipuri de suport maximizează, de obicei, şansele de succes. 

9. CONCLUZII 

Abordarea adicţiilor, după cum am încercat să arătăm mai sus, cere un suport multidimensional şi o implicare a cât mai multor resurse posibile în procesul de recuperare. Succesul tratamentului depinde, aşadar, nu doar de intervenţiile şi practicile psihoterapeutice, ci şi de implicarea activă a reţelelor sau sistemelor de suport social. 

Dacă tu, sau o persoană dragă ție, vă luptați cu o dependență, cere ajutor specializat.

Despre autori