Cuprins
de Dana Burciu, psihoterapeut, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava
Distimia sau tulburarea distimică este o formă moderată, dar de lungă durată, de depresie, de asemenea numită depresie persistentă. În cazul distimiei, simptomele depresiei pot persista o perioadă lungă de timp, adesea doi ani sau mai mult.
Depresia este o tulburare a dispoziției care afectează corpul, starea emoțională și gândirea, afectează felul în care dormi și mănânci, gândurile pe care le ai, și felul în care te percepi pe tine însuți. Iar atunci când depresia este persistentă și nu așa de gravă încât să nu mai funcționezi, devine foarte dificil să gestionezi ce ți se întâmplă.
Distimia nu este doar o stare proastă sau de nefericire, nu este un semn de slăbiciune sau o stare care poate fi ținută la distanță, sau din care poți să ieși dacă te motivezi suficient de tare. În distimie, este necesar tratamentul – sprijin psihiatric și psihologic, medicație și psihoterapie.
Altfel, este ca și cum ai duce cu tine, zi de zi, o suferință psihică pe care ai putea să începi să o consideri parte din tine, ca și cum așa ești tu, și să nu mai știi care ar fi de fapt starea emoțională pe care ai putea și ar fi firesc să o ai – starea de echilibru și bine emoțional.
Depresia majoră și distimia au simptome comune, cum ar fi dispoziția depresivă, somnul perturbat, energie scăzută și dificultăți de concentrare. Sunt și câteva simptome specifice, cum ar fi apetitul scăzut, stima de sine scăzută, sentiment de lipsă de speranță în distimie, și modificări severe în greutatea corporală, vinovăție excesivă și gânduri de suicid în depresia majoră.
De asemenea, nu sunt specifice distimiei anhedonia (reducerea severă a capacității de a simți bucurie) sau simptomele psihomotorii, cum ar fi letargia sau agitația, care sunt însă definitorii pentru depresia majoră. În depresia majoră este necesar să fie prezente simptomele de diagnostic cel puțin două săptămâni. În distimie, simptomele sunt prezente de cel puțin doi ani la adulți, și cel puțin un an la copii și adolescenți.
Cum se manifestă distimia: semne și simptome
- Stare de tristețe generalizată
- Energie scăzută sau oboseală cronică
- Apetit scăzut sau poftă de mâncare exagerată
- Sentimente de lipsă a speranței, vinovăție, tristețe, sentiment de gol interior
- Pierderea motivației pentru activități, evenimente sau chiar pentru viața de zi cu zi
- Scăderea treptată a interesului pentru desfășurarea activităților uzuale, precum și pentru încercarea unora noi
- Stimă de sine scăzută sau chiar dezvoltarea unor sentimente negative față de propria persoană
- Evitarea oportunităților de socializare
- Stări persistente de vină și demoralizare
- Stări de iritabilitate
- Tulburări de concentrare
- Probleme de somn – somn excesiv sau insuficient
Deseori, simptomele tind să se intensifice în cea de-a doua parte a zilei, apar și dispar de-a lungul unei perioade de mai mulți ani, iar severitatea lor se poate schimba de-a lungul timpului. Persoanei cu distimie îi poate fi dificil să fie veselă chiar și cu ocazii fericite, și poate fi percepută de ceilalți din jur ca fiind o persoană posacă.
De asemenea, distimia afectează mai mult femeile decât bărbații și se declanșează deseori între 20-35 de ani; când distimia apare înainte sau în jurul vârstei de 21 de ani, poartă numele de distimie cu debut precoce, când apare după această vârstă se numește distimie cu debut tardiv.
Totuși, tabloul clinic din distimie poate fi extrem de amplu, poate avea semne și simptome de intensitate diferită, care pot varia mult de la o persoană la alta. De aceea este importantă adresarea pentru un consult medical, încă de la primele manifestări sugestive pentru distimie.
Este indicată o colaborare cât mai bună medic-pacient pentru clarificarea diagnosticului și orientarea către tratamentul cel mai potrivit. Este necesară realizarea unui istoric cât mai detaliat al vieții pacientului, dată fiind suprapunerea frecventă între simptomele distimiei și cele ale depresiei majore sau anxietății. Examinarea stării fizice și solicitarea unei evaluări psihologice pot de asemenea ajuta mult procesul de diagnostic, oferind certitudine.
Cauze și factori de risc ale tulburării distimice
Este normal ca o persoană să se simtă tristă sau supărată uneori, ori să fie afectată de situații de viață stresante. Dar în cazul distimiei, aceste sentimente durează mai mulți ani și influențează activitățile de fiecare zi, munca și relațiile cu cei apropiați.
Distimia nu se ameliorează de la sine, ci chiar se poate agrava în timp, inclusiv putând progresa în depresie majoră. Suprapunerea depresiei majore peste simptomele distimiei poartă numele de depresie dublă.
Cu toate că nu sunt cunoscute exact cauzele care determină apariția distimiei, specialiștii au stabilit origini asemănătoare cu depresia – cauze biochimice (substanțele chimice naturale de la nivelul creierului, numite neurotransmițători, care au legături cu dispoziția afectivă, joacă un rol semnificativ în apariția distimiei), cauze genetice (rude care suferă de depresie sau distimie), și de mediu (situații de viață dificile, stresul major, pierderea cuiva drag, probleme financiare), tulburări de personalitate.
Factorii de risc care par să crească riscul de apariție și declanșare a distimiei sunt sexul feminin, rude biologice care suferă de depresie sau de distimie, evenimente stresante de viață, existența unor afecțiuni cronice.
Fără tratament, tulburarea distimică tinde să se agraveze și să ducă la probleme școlare sau profesionale, scăderea productivității, izolare socială și dificultăți de relaționare, abuz de substanțe și comportament suicidar, depresie majoră, scăderea calității vieții. Diagnosticul și tratamentul cât mai timpurii devin cu atât mai importante.
Tratamentul distimiei
Dă-ți voie să simți speranță – distimia poate fi tratată. Tratamentul poate include medicație psihiatrică sau psihoterapie, însă de cele mai multe ori este necesară combinația celor două. În cazul medicației, este necesară o perioadă de 4-6 săptămâni pentru a ajunge la efectul maxim, și poate fi necesară o perioadă de timp; este recomandată continuarea luării tratamentului chiar dacă poate să pară la început că nu funcționează.
Reechilibrarea chimiei creierului este foarte importantă în tratarea distimiei. Psihoterapia va fi orientată pentru a modifica percepțiile distorsionate despre propria persoană și despre viață, și spre îmbunătățirea abilităților de socializare, autoîngrijire, de recunoaștere și gestionare a stresului. Însă și tu însuși poți face acțiuni și schimbări prin care să te ajuți în procesul de tratament.
Iată câteva sugestii pentru a face față mai ușor distimiei:
- Caută și primește ajutor – dacă crezi că ai putea avea simptome de depresie, consultă un specialist cât mai curând posibil
- Împarte sarcinile mari în altele mai mici, stabilește priorități și fă ce poți, în felul în care poți
- Păstrează o rutină de exerciții fizice și mișcare
- Ajustează-ți așteptările – așteaptă-te ca dispoziția ta să se îmbunătățească treptat, nu imediat; să începi să te simți din nou bine în cazul depresiei poate lua timp
- Menține un stil de viață sănătos – oferă atenție alimentației echilibrate
- Stabilește-ți obiective personale realiste – mai degrabă obiective mici și realizabile, decât unele prea mari și copleșitoare
- Rămâi alături de cei din jur, dă-ți voie să ai încredere în cei apropiați
- Fă lucruri care te fac să te simți mai bine – mergi la un film sau la teatru, fă plimbări în natură, citește, meditează, sau alte activități care te pot ajuta
- Stai departe de alcool și droguri, acestea pot agrava mult depresia
- Amână deciziile mari până când depresia se va ameliora, sau dacă sunt necesare, cere orientare, sprijin, perspective de la cei apropiați
- Amintește-ți că oamenii rareori ”ies” dintr-o depresie. Dar se pot simți mai bine zi de zi
- Încearcă să ai răbdare și concentrează-te pe aspectele pozitive
- Lasă-i pe cei apropiați să te sprijine și să îți fie alături
- Ține un jurnal zilnic în care să îți exprimi emoțiile prin care treci, sau să notezi momentele bune pe care altfel le-ai putea trece cu vederea
- Învață și aplică tehnici de relaxare și management al stresului
- Consolidează abilitățile de planificare a timpului – echilibru între responsabilități și activități dorite, de relaxare și timp personal, pentru tine.
Urmarea unui plan și a unor pași în recuperare și tratament pot fi foarte importante și pot aduce speranță și reîmputernicire personală. Lucrul în gestionarea stresului, creșterea stimei de sine și a rezilienței personale, socializarea și conectarea emoțională în relații securizante, suportul prietenilor în momentele de criză, pot ajuta la ameliorarea simptomelor distimiei.
De asemenea, continuarea și păstrarea schimbărilor personale și menținerea pe termen lung a tratamentului, conform recomandării medicale, pot preveni reapariția simptomelor. Cu timp și sprijin, poți reîncepe să te simți tu însuți.
Dacă ai pe cineva apropiat la care poți recunoaște simptomele distimiei, întreabă-l cum se simte și încurajează-l să caute sprijin; chiar dacă percepe că are momente și bune, amintește-i că asta nu trebuie să fie excepția în dispoziția personală, ci regula.
Dacă și tu te regăsești în cele scrise mai sus, sau dacă ai o persoană dragă care se lupta cu distimia, vă putem ajuta.
Despre autori
