smoke1

Despre tutun și alți demoni

A venit timpul să vorbim despre tutun, una din cele mai răspândite adicții. Atât de răspândite, încât oamenii au senzația că e ceva fără urmări, că toată lumea fumează și oricum, „unchiul Ion a fumat până la 90 de ani și nu a avut nimic”… Așa o fi?

Adevărul este că fumatul, la nivel mondial, este una din cele mai răspândite cauze ale mortalității, și una din cele mai evitabile.

Să o luăm cu începutul: produsele din tutun conțin multe substanțe foarte nocive, cum e nicotina, o substanță cu potential adictiv mare, care cauzează schimbări adesea ireversibile în creier și care dă nevoia permanentă de nicotină pe care o experimentează orice fumător înrăit. Sevrajul de tutun e greu de suportat. Expunerea la tutun duce la probleme de sănătate și printre cei care nu fumează, fumătorii pasivi.

Cei care încearcă să se lase de fumat exprimentează simptome neplăcute până la 12 luni după momentul când renunță la țigări. Tutunul generează „cravings” puternice (dorința acută de consum) și recăderea este frecventă. În primele 24 de ore apare iritabilitatea, anxietatea, dificultatea concentrării, apetitul crescut, starea depresivă, insomnia. Simptomele pot avea un vârf de manifestare în prima săptămână de abstinență, și pot să dureze până la 3 săptămâni sau o lună.

Adicția la tutun vine din natura foarte puternic adictivă a nicotinei. Mulți fumători spun că simt stres dacă nu fumează timp de câteva ore. Copiii părinților fumători se vor apuca de fumat cu mai mare probabilitate decât cei ai părinților care nu fumează.

Adicția la tutun este considerate tratabilă dacă seintervine farmacologic (cu medicamente) și psihoterapeutic. Este de folos să ne educăm copiii cu privire la dependența de tutun, la efectele sale, înainte ca ei să se apuce.
Dar care sunt mecanismele neuronale ale adicției la tutun?

Nicotina este cel mai adictiv component din țigară. Ea generează o doză de adrenalină. Nicotina generează și o secreție crescută de dopamină, considerată neurohormonul fericirii.
Dopamina stimulează arii cerebrale asociate cu plăcerea și recompensa. Este valabil și pentru țigările fără fum, elecronice, sau din mestecarea tutunului.

Simptomele dependenței de tutun sunt mai greu de identificat decât ale altor dependențe, pentru că tutunul este ușor de găsit peste tot și poate fi consumat în public. Mulți fumează ani de zile, dar nu admit că sunt dependenți.

Persoana dependentă nu se poate abține de la fumat sau mestecat tutun, în ciuda eforturilor de a se lăsa.

Are simptome de sevraj când încearcă să se lase (mâini care tremură, transpirație, iritabilitate, bătăi de inimă rapide)

Asociază un anumti moment (sfârșitul mesei) cu un ritual al fumatului ;

Are nevoie de tutun ca să se simtă normală, liniștită, în vremuri de stres ;

Renunță la activități și locuri unde fumatul nu e permis;

Fumează în continuare, în ciuda problemelor de sănătate.

Care este tratamentul pentru adicția la tutun?
Mulți fumători care încearcă să se lase află că nu e deloc simplu, și au recăderi. Dar există remedii farmacologice, de tipul:

Plasture
Plasturele conține nicotină și se lipește pe piele. El administrează niveluri scăzute de nicotină prin piele și asta ajută ca, gradual, persoana respectivă să nu mai simtă nevoia de a fuma.

Guma cu nicotină
Un alt remediu pentru cei care simt nevoia de o țigară în gură. Senzația lor este adesea descrisă ca o nevoie acută de a ține ceva în gură, așa cum țineau țigara între buze iar guma de mestecat cu nicotină, care, la fel, eliberează substanța în doze mici, poate ajuta la eliminarea obiceiului.
Inhalator sau spray cu nicotină

Aceste dispozitive pot ajuta, prin administrarea de nicotină în doze mici, sprayul se inhalează, deci nicotina ajunge în plămân. Mulți doctori recomandă folosirea acestor substitute cu nicotină, plus administrarea timp de o perioadă a antidepresivelor, pentru că renunțarea duce adesea la o dispoziție proastă, de lipsă de sens, de lipsă acută a ceva important în viața celui care fumase: tutunul.

Tratamentul psihoterapeutic constă în hipnopoterapie (hipnoză), terapie cognitive comportamentală, uneori NLP. Aceste metode ajută la schimbarea gândurilor legate de tutun și de dependența de acesta.

Dar ceea ce funcționează la cineva nu e obligatoriu să funcționeze la altcineva. E foarte important ca medicul să supravegheze sevrajul. Mai trebuie știut că va exista o vulnerabilitate la dependența de tutun, astfel că e bine să te gândești că toată viața vei lupta cu tutunul, și că o recădere este posibilă oricând. Și în timpul terapiei recăderea e frecventă, cam 75% din cei care încearcă să se lase se vor reapuca în următoarele 6 luni. O perioadă mai lungă de tratament ar fi utilă, cu psihoterapie cu tot.

Mai contează enorm felul cum îți organizezi stilul de viață dacă vrei să te lași. Să eviți locurile și prietenii care te îndeamnă la fumat, să te apuci de sport, să înveți cum să distragi atenția atunci când simți cravings, nevoia acută de tutun…

Dependența de tutun poate avea consecințe mari asupăra sănătății: cancer de plămân, gură și gât, boli cardiovasculare, accident vascular cerebral, boli pulmonare cronice. Lăsarea de fumat ajută la evitarea acestor boli și ajută la tratamentul lor, atunci când au debutat.
Și nu uita, specialiștii de la Clinica ALIAT Suceava te pot ajuta să te lași de fumat.

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.

Vă putem ajuta?

Contactaţi direct clinica