dependenta emotionala

Dependența emoțională față de partener | Relațiile toxice

de Călin H. Bârleanu, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava

Prin acest articol mi-am propus să analizăm subiectul dependenței emoționale, să aflăm dedesubturile acesteia, cum ne afectează, cum se manifestă și din ce motive.

În urmă cu aproape douăzeci de ani am publicat un articol cu tema pulsiunea iubirii, legându-l, la momentul respectiv, de o anumită generaţie, dar intuind că ceea ce psihanaliza denumeşte pulsiune se referă în sens foarte larg la întregul grup uman. 

Ideea lucrării era că, la nivel inconştient, se manifestă sub forma unui reflex, nevoia de o anumită senzaţie. Unii au numit-o iubire. Miza nu a fost dacă sentimentul există sau nu, ci mai degrabă ce declanşează el pentru unele persoane. 

Astăzi, în plan personal şi profesional, pulsiunea iubirii se vede puţin diferit, la o distanţă, destul de mare, în timp. În schimb, ceea ce ea declanşează, dincolo de fidelitatea pentru psihanaliză, cred că rămâne neschimbat. 

Cum se manifestă dependența emoțională față de partener sau o altă persoană

Dependenţa are, după cum am arătat în articolele noastre, forme pe cât de diferite, pe atât de dificil de abordat. Putem compara dependenţa de o substanţă, cu dependenţa de o persoană, dacă luăm în considerație reacţiile şi emoţiile declanşate. Şi, se cuvine să recunoaştem că, exceptând substanţele, putem vorbi despre multe forme de dependenţă care presupun comportamente specifice sau chiar speciale. 

Dependenţa de o persoană, cu care individul a legat deja o formă de relaţie intimă, se poate manifesta cu deosebită putere şi toxicitate. Pozând uneori în iubire, sau adăpostindu-se în spatele ei, dependenţa declanşată în raport cu o altă persoană poate evoca inclusiv fenomenul numit co-dependenţă – situaţie în care dependenţa de o substanţă declanşează partenerului care trăieşte alşături de dependent reacţii la fel de toxice. 

Orice formă ar lua o asemenea adicţie, stima de sine scăzută şi o nevoie acută de validare ar putea reprezenta elemente comune celor mai multora dintre cazuri.  

Dependenţa de o persoană se poate manifesta prin gândurile obsesive, imposibil de controlat, dar şi care nu au uneori nici o acoperire reală, sub forma unor experienţe plăcute, pozitive, care să justifice speranţa şi anticiparea. 

Permanenta raportare la partener se completează cu deznădejdea şi cu estomparea aproape completă a propriei personalităţi. În vreme de disoluţia Eu-lui apare mai cu seamă în cadrul grupurilor, motiv pentru care psihologia socială s-a preocupat de această temă, ea poate fi observată în cadrul relaţiilor toxice unde toată existenţa începe să orbiteze în jurul celuilalt. 

dependenta emotionala fata de partener

Dependența emoțională și relațiile toxice

O relaţie care se încadrează în convenţia de normalitate, oferă şi primeşte sentimente de securitate. Plutim, cum ar zice cântecul sau poezia, uneori, cu sentimentul de identificare cu partenerul, din toate punctele de vedere. 

În contextul toxic, însă, nimic din aceste sentimente nu există, dar totuşi relaţia continuă. Un sentiment de alienare se instalează între cei doi, nici nu mai poate fi vorba despre înţelegere, empatie sau stare generală de bine, ceea ce nu duce la despărţire, oarecum în mod bizar şi paradoxal pentru cei din exterior. 

Şi, în eventualitatea în care despărţirea apare, recunoaştem că a fost vorba despre o relaţie cu componentă adictivă, o dependență emoțională, după felul în care reacţionează partenerii. Nu sentimentul de eliberare este cel care se instalează după o relaţie toxică, ci o depresie veritabilă, care ar trebui să atragă atenţia asupra proceselor emoţionale scăpate de sub controlul raţiunii (Şi, în mod evident, nu credem că totul din perspectivă emoţională trebuie filtrat raţional!). 

Cum apare dependența emoțională?

Psihanaliza a arătat că primele experienţe, mai ales acolo unde este implicată o dinamică socială, joacă un rol fundamental în felul în care viitorii adulţi se vor raporta la ei înşişi şi la ceilalţi, din perspectiva intimă. 

Neîncrederea, uneori atât de adânc sădită de neatenţia părinţilor, uneori dublată de sentimentul de abandon sau de insecuritate general (sau particular cu referire la dispariţia unui părinte, consecinţele relaţiilor defectuoase, stresante şi care nu se centrează pe nevoile copilului) favorizează necesitatea unui individ de a investi, iraţional, cu putere, într-un partener de viaţă. 

Ce anume satisface relaţia care provoacă dependenţă? Aceasta este, fără îndoială, una dintre cele mai importante întrebări, chiar dacă nu foarte comodă şi, mai degrabă, dificil de asumat de fiecare individ fără ajutor specializat. 

Devenim dependenţi emoționali de o persoană, aşadar, în funcţie de un cumul de factori, care presupun, după cum am spus, nu doar amprenta copilăriei, ci şi evenimentele traumatizante şi tiparul de socializare şi de asumare al relaţiilor personale. 

Sentimentul de gol, de neîmplinire, nevoia de securitate şi de încredere, toate generează, uneori în buclă, acelaşi comportament de renunţare la propriile nevoi. Co-dependenţa sugerează că individul pune pe prima poziţie nevoile şi sentimentele celuilalt, într-o manieră în care nimic din ceea ce înseamnă propria personalitate nu mai are prioritate. 

Nevoia de a fi permanent îndrăgostiţi, indiferent de natura reală a relaţiei, sau sentimentul că suntem într-o relaţie, fără ca aceasta să şi aibă componentele specifice relaţiei intime, sugerează că există un tipar adictiv în felul de a percepe persoana celuilalt. Uneori nici măcar nu mai contează realitatea tuturor celor care se întâmplă. Ascendentul este păstrat doar de ceea ce simte, subiectiv, cel implicat în relaţia toxică. 

Fără a forţa un proces comparativ în mod suplimentar, se poate identifica în dependenţa de o persoană inclusiv o formă de sevraj, vizibil în aşteptarea anxioasă, uneori fără sentimentul veritabil al speranţei, ca ceva să se întâmple în sens pozitiv, care să răspundă unei nevoi emoţionale veritabile. 

Cazurile numeroase de suicid declanşat de o deziluzie emoţională, sau situațiile mai puţin grave, dar la fel de riscante, de depresii generate de întreruperea relaţiilor, arată că dependenţa de unele relaţii intime este cât se poate de reală. Şi, poate, pentru următorul articol, ne vom referi la celelalte forme adictive în raport cu oamenii şi lucrurile care ne înconjoară. Deocamdată, abia am început discuţia! 

Contactați un specialist

Ne puteți contacta pentru a discuta despre problema dumneavoastră sau a cuiva drag.

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.

Vă putem ajuta?

Contactaţi direct clinica