dependenta de zahar

Dependenţa de zahăr – „Doriți și otravă în ceai?” 

de Călin H. Bârleanu, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava

Scenă de film: ea (de obicei mai degrabă decât el), supărată din diferite motive (emoţionale şi de relaţie, tot de obicei), pe canapea sau în pat, consolându-se cu … o îngheţată. El se consolează cu pizza.

Dar cele două alimente conţin cu „generozitate” zahăr., în cantităţi toxice. În vreme ce scena amuză prin felul în care este propusă şi organizată, chiar dacă pentru unii evocă un comportament bine cunoscut, ascunde un tipar comportamental riscant.

Zahărul, ingredientul nelipsit din viața noastră

Istoria zahărului arată destul de clar că organismul uman nu a fost conceput, după cum am arătat în alte articole, nici să consume alcool (în nici o cantitate), dar nici să consume zahăr, în felul direct şi indirect în care este astăzi propus în meniurile tuturor vârstelor. 

Exceptând zahărul sub formă de „otravă albă”, se cuvine să repetăm un refren, sperăm, cât se poate de cunoscut şi care se referă la alimentele neobişnuite, pline de fapt, de zahăr. Sosurile, în general, fie că sunt pentru paste sau pentru grătar, pentru coaste sau pentru alte fripturi, sunt pline de zahăr. 

De obicei, se asociază cu alte alimente, cum ar fi cartofii, care prin procesare termică, în coajă sau fierţi, primesc un indice glicemic mare, spre uriaş. Şi, ca masa în familie să fie bogată şi satisfăcătoare, după cum ne-a inoculat cu brutalitate reclama, bem în grup, evident, de la mic la mare, pahare pline de băuturi carbogazoase care declanşează, zice reclama, fericire, sentimentul de apropiere şi mai ales de apartenenţă la grup. 

Zahăr în fiecare porţie, în fiecare îmbucătură, combinat cu alte forme ale aceluiaşi aliment care ne obsedează la propriu şi la figurat.

Acceptarea socială a dependenței de zahăr

Alături de tutun şi alcool, zahărul și dependența asociată acestuia îşi menţine poziţia dominantă, dar folosindu-se de acceptarea socială care este de această dată, aparent, imposibil de atacat. Nici nu ne propunem asta! 

În schimb, propunem gânduri şi procese raţionale, oricât de demodat ar părea asta. Alegeri informate, altfel spus, cunoscând datele şi mai ales, impactul pe care zahărul îl are asupra trupului, proceselor chimice din creier, dar şi psihicului, condiţionându-l. Cu alte cuvinte, avem dovada că dependența de zahăr este reală și poate produce schimbări în corpul nostru, la fel ca și alte tipuri de dependențe precum alcoolul, tutunul, etc..

Istoria alimentară a lui Homo Sapiens nu oferă în prima parte a evoluţiei culturale dovezi în privinţa prezenţei glucidelor sub forma lor atât de variată, specifică prezentului. Glucide se găsesc în cele mai multe dintre alimente, mai ales în carbohidraţi. 

Informaţiile generale pe marginea temei sunt şi cele care ar trebui să ne ţină în siguranţă, astfel încât să acceptăm că o porţie de cereale, care conţin şi fibre şi mici procente de proteine, fac ca zahărul să nu se asimileze într-o manieră atât de rapidă şi directă de organism. 

Sucul, pe de altă parte, batoanele dulci, bomboanele sau prăjiturile (atât de atrăgătoare! – nu are rost să pozez ipocrit), devin, în combinaţie cu meniul specific zilei, otrăvuri la care organismul se adaptează sau, mai precis, munceşte permanent pentru a se adapta.

Glucoza este şi rămâne un fel de combustibil pentru creier. Altfel spus, este o sursă de energie. În dozele moderate, glucoza serveşte creierului, ajutându-i procesele atât de importante. În exces, pe de altă parte, glucoza devine toxică pentru organism şi, desigur, pentru creier. 

Nu puţine familii aud de la doctori că, mai ales în a doua parte a zilei, copiii trebuie feriţi de alimente care stimulează, cum ar fi ciocolata, îngheţata sau alte dulciuri. Hiperactivitatea generată de zahăr, pe termen scurt, se dovedeşte epuizantă. Pe termen lung, însă, suprasolicită şi produce daune, uneori ireparabile, creierului. 

dependenta de zahar si dulciuri

Dependența de zahăr și modul în care ne afectează

Studii realizate în ultimii ani arată că prezenţa în exces a zahărului se asociază cu reglarea emoţională deficitară[1]. Relaţia directă, aşadar, dintre zahăr şi tulburările emoţionale, a fost demonstrată.

Studii şi mai noi, ale căror rezultate au fost publicate în prestigioasa revistă „Nature”[2], arată că un consum, fie şi moderat, de băuturi dulci în adolescenţă, are un ecou important în viaţa adultului, punându-i piedici în capacitatea de a învăţa sau de a reţine. 

În ultimii ani abia neuroştiinţa a început să se preocupe, la modul exclusiv, de relaţia dintre flora intestinală şi creier! Subiectul aduce în lumină, încă o dată, importanţa alimentelor consumate, nu doar de dragul digestiei, ci mai ales ca investiţie pe termen lung.

Îi răsplătim pe copii cu diferite forme de zahăr şi am crescut în cultura în care ciocolata, să zicem, a reprezentat uneori un veritabil stimul în sine. Nu voi uita niciodată când am văzut, în comunism, pentru prima dată, banane. Ţin să menţionez că doar le-am văzut. Impactul a fost uriaş. Curiozitatea şi fascinaţia s-au combinat în capul meu de copil, în timp ce încercam să-mi imaginez gustul, mirosul şi textura fructului exotic (la vremea aceea).

Să nu mai ocolim esenţa „întâlnirii” pe această temă: zahărul este corelat cu eliberarea dopaminei. Hormonul a mai fost numit, cu o bizară lipsă de imaginaţie, „al fericirii”, tocmai pentru că declanşează o stare, la care ne vom raporta pe viitor şi pe care o vom căuta mereu.

Felul în care zahărul este folosit, ca recompensă, la toate vârstele (şi aici s-a propus cu insistenţă tiparul: ciocolată cu orice preţ şi la orice ocazie … nu că aş avea neapărat ceva împotrivă), sau pentru a compensa emoţional sau devine parte a unui comportament compulsiv (imposibil de controlat pe cale raţională, generând, aşadar, o formă de sevraj), arată că are o amprentă adictivă veritabilă.

Puterea zahărului este reală. Ne aduce la un loc, ne ghidează comportamentele, modificându-le, condiţionându-le, mai ales în cazul copiilor care, la sărbători, fie primesc dulciuri în cantităţi alarmante, fie fac „vânătoare de ouă (de ciocolată)” (cu prilejul sărbătorilor pascale), fie şi le cumpără singuri.

Dependenţa de zahăr este cât se poate de reală şi cât se poate de serioasă. Întreruperea bruscă a zahărului aduce efecte specifice sevrajului[3], după cum o arată cercetări vechi pe această temă. 

Pofta permanentă, absenţa controlului în comportamentul alimentar (cozile la fast-food arată indirect că zahărul ascuns cere tribut din partea multor oameni), mâncatul în exces pentru a potoli o foame neobişnuit de mare, sugerează dependenţa de zahăr.

Copiii se plimbă ronţăind covrigi sau alte produse de patiserie. Alteori, dulciuri de-a dreptul. Sunt cozi permanente la sosuri şi prăjeli, gogoşi şi foietaje, recunosc, delicioase. Totul pentru a ţine gura ocupată. Oare şi mintea? Cel mai probabil, da! 

Mâncăm la plimbare, în pauze (există culturi în care pauza de masă este dusă la nivel de cult), la orice oră, uneori direct din frigider (doar de ce e luminat?), grăbiţi, în picioare sau la volan. Felul în care compulsia se suprapune peste obiceiul de a mânca este evident. Mai rămâne să acceptăm că mâncatul nu este nici sport şi nici timp pierdut. Că atunci când nu face decât să ne ţină ocupaţi, condiţionaţi, ne îndepărtează din ce în ce mai mult şi de noi, dar şi de ceilalţi.

În cadrul sărbătorilor, s-a spus că excesul este nu doar recomandat, ci chiar impus. Asta pentru că timpul mitic, ritualic, plin de semnificaţie şi care evocă metamorfoza şi transformarea, este reactualizat, retrăit. Din fericire, însă, nu toate zilele sunt de sărbătoare, cu toate că ceva din atitudinea faţă de acest cadru ceremonial ar putea fi păstrat în fiecare zi, asumat raţional, conştient… oare utopic?



[1] Cf. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0149763418308613?via%3Dihub.

[2] Vezi şi https://www.nature.com/articles/s41398-021-01309-7.

[3] Vezi şi https://alcoholstudies.rutgers.edu/sugar-addiction-more-serious-than-you-think/.

Contactați un specialist

Ne puteți contacta pentru a discuta despre problema dumneavoastră sau a cuiva drag.

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.

Vă putem ajuta?

Contactaţi direct clinica