dependenta de munca si burnout-ul

Dependența de muncă și burnout-ul: Cum identifici, cum eviți și cum tratezi?

de Dana Burciu, psihoterapeut, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava

Auzim și citim tot mai mult despre dependența de muncă sau workaholism, despre echilibrul între muncă și viața personală, despre riscul de epuizare și burnout și cum poate fi prevenit. A devenit o preocupare în ultimii ani, iar organizațiile au început să acorde tot mai multă atenție sănătății emoționale ale angajaților în acest context. 

Oricând poate fi un moment bun să ne întrebăm: Am început oare să petrec tot mai mult timp muncind, iar acest fapt îmi afectează sănătatea? Devin stresat când nu sunt capabil să muncesc și am redus importanța hobbyurilor și a activităților distractive ori de relaxare și socializare cu familia și prietenii în schimbul unui timp mai mare pentru muncă? Sau poate cei din jurul meu au început să îmi spună să reduc timpul de lucru, însă ignor aceste sugestii sau cereri, cu toate că mă simt epuizat? Ori poate folosesc munca pentru a reduce vinovăția, neputința, depresia sau anxietatea – stresul emoțional? 

Acestea pot fi semne că am putea fi la risc să dezvoltăm dependență de muncă. Te poți opri și observa ce se întămplă cu tine. Dacă simți că nu te mai poți opri, deși satisfacția în muncă a scăzut și  ai stări de epuizare mentală și fizică, poți căuta și primi ajutor specializat psihologic. 

Dependența de muncă: mit sau realitate?

Dependența de muncă face parte din categoria dependențelor comportamentale, care afectează chimia creierului – este simțită nevoia puternică de a munci aproape în permanență pentru a căpăta o anumită stare emoțională dorită sau pentru a evita stări neplăcute, în ciuda afectării vieții personale, sociale sau sănătății. 

Este una din dependențele cele mai încurajate, răsplătite și acceptate social și din acest motiv poate fi dificil de identificat, acceptat și tratat, și chiar în unele situații, de evitat. Dependența de muncă este conștientizată de multe ori mult mai târziu de momentul instalării, și chiar și din această fază, mai poate dura până la momentul acceptării nevoii de schimbare și de căutare de sprijin și tratament specializat. 

Deseori, în momentul conștientizării și apelării pentru sprijin specializat, e posibil deja să fi ajuns într-o fază agravată, cu episoade de epuizare (burnout) și cu afectarea relațiilor socio-familiale, a sănătății și a satisfacției generale de viață. 

Societatea actuală încă încurajează și facilitează dependența de muncă, chiar dacă sunt tot mai multe articole și programe organizaționale de prevenție a epuizării și supraimplicării în muncă, sau de promovare a echilibrului între profesie și viața personală. 

Într-o anumită măsură, cu toții avem probleme de implicare în muncă și risc de dependență – depindem de muncă și profesie pentru a supraviețui, ca bază pentru îndeplinirea nevoilor primare (hrană, locuință etc.). În același timp, poate reprezenta mediul de unde ne luăm satisfacție, ne simțim utili, facem ceva ce ne place și la care suntem pricepuți, dorim să ne descurcăm bine și să evoluăm, să fim performanți, simțim că avem control. Ori poate fi o valoare sau un model de comportament moștenit, văzut în propriile familii, la părinți. 

Dependența de muncă nu depinde de nivelul de educație, de experiența profesională, de sex sau statut marital, sau de felul de muncă, cu normă întreagă sau în regim de colaborare. Ne poate afecta pe oricare dintre noi. În acest context devine important să știm cum identificăm, cum putem evita și cum tratăm dependența de muncă.

dependenta de munca workaholism

Dependența de muncă sau Workaholismul – Cum se manifestă?

Ca orice altă dependență, dependența de muncă, numită și workaholism, este incapacitatea de a opri un comportament în ciuda consecințelor sale negative. La fel ca dependenții de substanțe, o persoană cu dependență de muncă obține o mare satisfacție din muncă – capătă stări emoționale dorite, plăcute, sau devine modalitate de a evita stări neplăcute. 

Acest lucru o determină să repete comportamentul care dă atât de mare satisfacție, și în timp chiar să facă și mai mult, să se implice mai mult pentru a obține starea respectivă (apariția toleranței). Este posibil ca persoanele cu dependență de muncă să nu poată opri comportamentul, în ciuda modurilor negative în care le este afectată viața personală sau sănătatea fizică sau mentală – pot devin neliniștiți, stresați, pot simți vinovăție dacă nu pot munci ca de obicei. 

De multe ori, această dependență poate porni dintr-o nevoie compulsivă de a atinge succesul și un anumit statut profesional sau de a scăpa de stresul emoțional din viața personală. Dependența de muncă este adesea menținută și de succesul în muncă și este frecventă la persoanele perfecționiste sau cu tendințe anxioase. 

Într-o cultură în care se laudă munca asiduă și se așteaptă deseori să faci ore suplimentare, poate fi dificil să recunoști dependența de muncă. Oamenii cu dependență de muncă își vor justifica adesea comportamentul explicând de ce este bine să lucreze mult. Ele pot părea pur și simplu angajate în munca lor sau în succesul proiectelor lor. Cu toate acestea, ambiția și dependența sunt destul de diferite.

”Workaholic-ul” este cel mai des definit ca o persoană care manifestă trei trăsături: ”este intens implicată în muncă, se simte obligată sau forțată să muncească excesiv din cauza unei presiuni auto-impuse și manifestă un grad scăzut de satisfacție în actul lucrativ” (Spence & Robbins, 1992). 

De aceea, implicarea intensă în muncă nu este suficientă ca simptom de diagnostic, mulți oameni care au un volum de muncă ridicat pot simți satisfacție în activitatea prestată, și să nu aibă dificultăți de oprire sau de a munci mai puțin atunci când au ocazia.

Cum identifici dependența de muncă?

Iată câteva repere care te pot ajuta să înțelegi cum se manifestă dependența de muncă și cum să o identifici:

  • Munca te face să simți satisfacție, control, validare, și succesul profesional devine o nevoie pe care cauți să o îndeplinești tot mai mult;

  • Te implici tot mai mult în muncă pentru a menține starea de satisfacție căpătată – timp tot mai mult petrecut la muncă sau în activități de muncă, lucru pentru muncă în timpul liber;

  • Preocupare față de locul de muncă – tendința de a te gândi la sarcinile de muncă în afara programului, în timpul liber, în weekend sau în concedii;

  • Muncești după terminarea programului de muncă, până târziu, uneori și fără să fie nevoie;

  • Dificultăți de reducere și oprire – ai senzația că nu poți să îți iei pauză sau concediu pentru că nu te poți detașa din grijile profesionale sau nu poți delega pentru că apreciezi că altcineva nu e suficient de capabil să îndeplinească sarcinile;

  • Munca devine prioritară și ai senzația de a fi permanent pe grabă – poate apărea neglijarea alimentației, a somnului, odihnei, reducerea considerabilă sau renunțarea la plăceri personale (sport, hobby-uri) sau socializare și timp petrecut cu familia, prietenii;

  • Munca nu este asociată unei obligații externe, ci este motivată intern, ca parte a unei convingeri personale – ”trebuie/am nevoie/e important/e bine să muncesc mult”;

  • Este importantă aprobarea și admirația celor din jur pentru succesul de la locul de muncă, devine o chestiune personală, sau poți experimenta paranoia cu privire la performanțele de la locul de muncă;

  • Poți utiliza munca  și succesul profesional ca modalitate de a masca dificultăți personale (stimă de sine scăzută, depresie, anxietate, tendința către perfecționism, teama de eșec), de a evita relații personale sau gestionarea crizelor precum divorțul, moartea cuiva apropiat, boala sau probleme financiare;

  • Întâmpini probleme cauzate de numărul mare de ore petrecute pe scaun sau în fața calculatorului, dificultăți de mobilitate, probleme de concentrare și de somn, anxietate, depresie, izolare;

  • Ceilalți din jur te pot atenționa că muncești prea mult și își pot exprima îngrijorarea, însă ai tendința de a justifica orele petrecute la muncă și că nici tu nu dorești să muncești așa mult; cu toate acestea, când ai ocazia de a te opri, poți deveni neliniștit, iritat, și avea tendința de a continua să te gândești la sarcinile profesionale;

  • Oboseala accentuată poate scădea satisfacția profesională, și împreună pot duce la  episoade de ”burnout” (epuizare mentală și fizică).

Un risc în dependența de muncă este sindromul burnout, care se referă la epuizarea fizică și psihică corelate cu diminuarea motivaţiei pentru muncă şi un sentiment de frustrare care duce la o eficienţă scăzută la locul de muncă.

Sindromul burnout este o complicație și consecință a dependenței de muncă și de multe ori, situația în care persoanele cu dependență de muncă, ajung să solicite sprijin specializat. 

burnout-ul

Cum prevenim dependența de muncă?

Redăm câteva posibile sugestii de prevenire a dependenței de muncă și workaholismului:

  • Definește clar limitele muncii și timpului personal și respectă delimitarea făcută;

  • Acceptă responsabilități de muncă pe care să știi că le poți realiza în timpul disponibil și luând în calcul responsabilitățile deja prezente;

  • Lucrează la limitele controlului și responsabilității – delimitează ce ține de tine și ce nu ține de tine și nu poți controla;

  • Păstrează un jurnal de ”succes”, în care poți sărbători realizările, și în care incluzi  obiective și din alte părți ale vieții tale (familie, dezvoltare personală, sănătate, hobby-uri);

  • Recunoaște-ti emoțiile, atitudinile, dorințele – întreabă-te dacă atitudinile sau constrângerile spre muncă sunt moștenite sau sunt doar ale tale, observă ce simți că primești din muncă și ce ai pierde dacă nu ai mai munci așa mult etc.;

  • Oferă implicare și responsabilitate deplină la muncă, dar nu sacrifica echilibrul personal și alte nevoi la fel de importante (familie, sănătate);

  • Menține o igienă a somnului, alimentație echilibrată și raport optim activitate-odihnă;

  • Exprimă la muncă când simți că nu mai poți prelua responsabilități în plus;

  • În timpul liber și în weekend, pretrece cea mai mare parte a timpului cu familia și prietenii;

  • Practică un hobby care nu e legat de activitatea profesională;

  • Mențineți pauzele de muncă – ex.pauza de prânz;

  • Monitorizează-ți starea de sănătate, nivelul de oboseală și nu amâna rezolvarea lor;

  • Practică un sport sau fă mișcare cât de des poți;

  • Îndeplinește-ți propiile responsabilități de muncă – poți ajuta la nevoie și prelua temporar o responsabilitate a altcuiva, însă să nu fie aceasta regula;

  • Dă atenție echilibrului emoțional și relațiilor tale, adresează-te unui specialist dacă întâmpini dificultăți emoționale – nu ”uita” de ele prin muncă sau folosind motivul muncii.

Cum tratezi dependența de muncă? – Opțiuni de tratament

Dependența de muncă este o condiție de multe ori dificil de identificat și recunoscut de persoana dependentă și de cei din jur, fiind acceptată social și nefiind asociată unui stigmat, cu toate că poate fi consecință și/sau cauză a altor tulburări emoționale, precum anxietate, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburări de personalitate. De asemenea, dependența de muncă crește riscul de abuz de alcool sau de substanțe psihoactive.

Tratamentul dependenței de muncă implică în primul rând intervenție psihoterapeutică pentru recunoașterea dependenței de muncă, acceptarea vulnerabilităților personale și sprijin în stabilirea și aplicarea unor limite în privința implicării, atitudinilor și credințelor auto-impuse cu privire la muncă, reimplicarea în relațiile sociale. 

Psihoterapia este orientată atât asupra dependenței și consecințelor ei, cât și asupra cauzelor profunde, emoționale, care au condus spre declanșarea dependenței de muncă.

Totodată, în situația sindromului burnout, de simptome depresive sau anxioase curente, afectarea somnului, poate fi recomandat consultul medical psihiatric și posibil tratament medicamentos pentru ameliorarea simptomelor și recăpătarea echilibrului emoțional.

Specialiștii Clinicii Aliat Suceava desfășoară programe de tratament psihoterapeutic al dependenței de muncă. Dacă întâmpini dificultățile specifice dependenței de muncă, este nevoie să știi că poți primi sprijin specializat. 

Dacă o persoană apropiată ție are semne și simptome de dependență de muncă, exprimă îngrijorarea ta și oferă-i sprijin fără a o critica, și sfătuiește-o să apeleze la un psiholog. 

Contactați un specialist

Ne puteți contacta pentru a discuta despre problema dumneavoastră sau a cuiva drag.

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email

2 Responses

  1. Ar fi doua întrebări. Notiunea de dependenta de munca este dificil de aplicat in condițiile de la noi, unde mai puține locuri de munca sunt moderne cu turn -over al lucrurilor la 6 luni, deci multă motivație pentru munca cu lucruri vechi, inclusiv organizare veche, cu rezultate mai slabe,cum poate aparea?
    Burn-out in articolele noastre apare fără a se spune despre un soi de cinism de burn-out, ar fi când deși e mare volum de munca, cineva cu burn-out sfidează și chiar nu lucrează…Poate deveni cineva dependent de munca cinic vreodată, astfel încât sa nu lucreze chiar când lucrul e necesar ?

    Cristina Ionescu,
    biolog, enzimologie clinica

    1. Va multumim pentru interesul aratat articolului postat de noi. Epuizarea fizica si psihica cauzata de suprasolicitarea unei persoane la locul de munca poate cauza reactii si comportamente diverse. Probabil ca uneori se poate observa si comportamentul oarecum opozant pe care il mentionati in comentariu, ca si modalitate de a face fata unei situatii stresante la serviciu. Epuizare fizica si psihica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.

Vă putem ajuta?

Contactaţi direct clinica