Cuprins
de Dana Burciu, psihoterapeut, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava
Alimentația joacă un rol foarte important pentru o viață echilibrată. Să avem o alimentație corectă nu este chiar atât de dificil dacă suntem conștienți de fluctuații și le putem controla.
Dar ce facem atunci când pierdem controlul și din diverse cauze mâncăm excesiv sau mult prea puțin? Cum recunoaștem dacă suntem la risc să dezvoltăm o tulburare de alimentație sau o dependență de mâncare?
Dependența de mâncare este o problemă cu care se confruntă mulți oameni. Cercetările care au investigat cum se mențin și agravează comportamentele alimentare nocive au arătat că aceleași efecte de plăcere și recompensă din creier activate de consumul de droguri (cocaină, heroină etc.) pot fi activate și de consumul excesiv de mâncare, în special de mâncarea nesănătos de gustoasă, cu un conținut ridicat de sare, zahăr și grăsimi.
Mai specific, mâncarea nesănătoasă poate activa neurotransmițătorii din creier responsabili cu starea de bine și de plăcere, precum dopamina, care ar putea face persoana să consume cantități și mai mari din alimentele ”recompensă”, care le generează starea de bine.
În timp, se poate instala dependența – de la toleranță, cu dorința de a mânca mai des și în cantitate mai mare alimentele ”plăcute” și folosirea hrănirii ca modalitate de schimbare a stării emoționale, la continuarea comportamentului alimentar nesănătos în ciuda consecințelor negative asupra sănătății. Iar încercarea de a reduce sau opri consumul acestor alimente poate duce la simptome de sevraj precum stare de nervozitate sau agitație, nemulțumire, irascibilitate.
Ce face dependența de mâncare să fie atât de nocivă? Semnele sunt deseori nerecunoscute, și are loc de obicei fără ca persoanele din jur să știe; netratată, poate cauza complicații precum obezitate, bulimie, depresie, izolare, stimă de sine scăzută, probleme digestive și cardiace. Dorința și cedarea de a mânca ceva care este interzis te va face să te simți bine pe termen scurt, însă va dăuna pe termen lung sănătății și greutății.
Greutatea oscilantă, alternanța între îngrășări și slăbiri, mâncatul compulsiv, calcularea caloriilor, perioade de autoînfometare combinate cu perioade de abuz de alimente nesănătoase, se încadrează în manifestări posibile ale dependenței de mâncare.
Specialiștii în domeniul dependențelor încadrează dependența de mâncare ca una din cele mai greu de tratat, pentru că un dependent de alcool la un moment va renunța total la consumul de alcool și va învăța să evite recăderea și va menține abstinența; o persoană dependentă de mâncare nu va putea evita total – tot va avea nevoie să consume alimente zilnic, fiind în felul acesta vulnerabilă în a încălca limita de consum.
Cum se instalează dependența de mâncare?
O explicație a instalării dependenței de mâncare în timp este că mâncarea poate deveni în viața cuiva un mecanism de ajustare la presiunile exterioare sau un mecanism compensatoriu. Atunci când viața noastră este în echilibru, creierul secretă hormoni în momentele când facem activități care ne plac, care ne vor face să simțim recompensă și motivație să ne îndeplinim sarcinile de zi cu zi.
Atunci când trecem prin evenimente dificile, precum pierderea unei ființe dragi, îmbolnăviri, pierderea locului de muncă, divorț, care ne provoacă stres prelungit, tindem să dezvoltăm mecanisme de apărare sau compensatorii – vom căuta să găsim plăcere în ceva.
Mai ales dacă aceste evenimente dificile au loc în perioada copilăriei, ne va fi mai greu să știm cum să exprimăm durerea, stresul, să ne protejăm, să cerem sprijin. Mâncarea poate fi o cale la îndemână. Și s-ar putea să ne orientăm nu spre orice alimente, ci cu atât mai mult spre mâncarea nesănătos de gustoasă, cu aditivi alimentari, care să genereze creșterea dopaminei.
Mai departe, starea de bine transmisă de creier, asociată cu alimentele nesănătos de gustoase, este percepută mai puternic decât semnalele de sațietate transmise. În felul acesta, oamenii continuă să mănânce o cantitate mai mare, chiar dacă nu mai simt senzația de foame; se poate dezvolta un grad de toleranță la mâncare – tendința de a mânca din ce în ce mai mult pentru că simt din ce în ce mai puțină plăcere, ca și cum plăcerea este simțită mai degrabă atunci când se anticipează momentul alimentării, și nu când fac asta propriu-zis.
Când devine dependență, se pierde controlul asupra comportamentului alimentar și se mărește timpul petrecut în relația cu mâncarea, căutând sau anticipând efectele emoționale ale consumului compulsiv de alimente.
Cauze ale dependenței de mâncare
Dependența de mâncare este văzută ca manifestarea rezultată din interacțiunea mai multor factori – cauze biologice, psihologice, sociale. Cauzele biologice se referă la existența membrilor familiei cu acest tip de probleme de dependență, anomalii ale diferitelor structuri ale creierului (cum sunt cele ale senzației de foame și sațietate), dezechilibre hormonale, sau efecte secundare ale utilizării anumitor medicamente.
Cauzele sociale pot include izolarea socială și lipsa unei rețele sociale (de unde mai departe supraimplicarea în relația cu mâncarea), comportamentul alimentar nesănătos în familie, evenimentele de viață stresante. În același timp, dependența de mâncare poate să nu vină singură, ci să fie însoțită de alte tulburări, cum ar fi dependența sau abuzul de substanțe (alcool, droguri) sau tulburări de alimentație, cum este anorexia, bulimia sau hiperfagia (dorință extremă, nesatisfăcută, de a consuma alimente până chiar la momentul disconfortului fizic).
În privința cauzelor psihologice, acestea pot include abuzul emoțional sau sexual, trăirea unor evenimente traumatice, stimă de sine scăzută, vulnerabilitate emoțională ridicată – de aici comportamentul alimentar poate deveni un mecanism compensatoriu sau de adaptare pentru a face față emoțiilor dureroase, ca o modalitate de alinare, de a nu simți pierdere sau vulnerabilitate.
Cum ne dăm seama că suferim de o dependență alimentară?
Diagnosticul este stabilit în urma unei evaluări specializate, însă putem urmări câteva semne și simptome ale dependenței de mâncare:
- Mănânci cantitativ mai mult decât ai intențional inițial sau mai mult decât nevoile tale reale
- Ai pofte alimentare obsesive, uneori chiar în ciuda faptului că te simți plin
- Vrei să mănânci când nu ți-e foame
- Ești preocupat de căutarea, obținerea și consumul de mâncare
- Cauți justificări pentru a consuma un aliment pe care știi că nu ar trebui să îl mănânci
- Simți vinovăție după ce mănânci, însă continui comportamentul alimentar nociv; încalci regulile pe care ți le-ai impus pentru a limita consumul de alimente sau pentru a mânca sănătos
- Mănânci pe ascuns
- Alimentația problematică are un impact negativ asupra interacțiunilor tale sociale, a echilibrului personal sau a vieții de familie – cu toate astea, continui în ciuda problemelor pe care ți le cauzează
Unele persoane cu dependență de mâncare au probleme de obezitate și au încercat diferite metode (diete, medicamente etc.) de a-și ține în frâu greutatea; poate au reușit o perioadă, însă fără soluții permanente, menținute pe termen lung. Iar altele, tot cu aceeași dependență, nu au avut obezitate niciodată – au controlat greutatea prin măsuri extreme, precum exerciții fizice excesive, forțarea eliminării caloriilor prin vărsături sau laxative (bulimia nervoasă – consum alimentar excesiv, urmat de pierderea controlului asupra cantității de mâncare consumată și adoptarea unor comportamente de eliminare a caloriilor ce pot agresa organismul), limitarea sau restricția severă de alimente (anorexie nervoasă –preocupare permanentă de menținere a unei greutăți corporale mici, inadecvate, prezentând o deformare a imaginii propriului corp cu teama persistentă de îngrășare).
Dependența de mâncare și tulburările de alimentație, cum ar fi anorexia sau bulimia, sunt diferite și au cauze diferite. În dependența de mâncare sunt anumite alimente toxice care provoacă modificări biochimice în creierul persoanei, cum ar fi mâncarea cu un conținut ridicat de zahăr, și e nevoie ca acestea să fie evitate total din alimentație pentru recuperare.
În tulburările de alimentație, mâncarea și preocuparea pentru hrănire îndeplinesc o funcție emoțională – pot ascunde traume sau abilități subdezvoltate de a face față emoțiilor. Ambele însă necesită sprijin specializat pentru recuperare, cu abordare interdisciplinară – medici, psihologi, nutriționiști.
Cum tratezi dependența de mâncare
Prima parte a recuperării constă într-o evaluare efectuată de un specialist cu competențe în tulburările de alimentație, care va identifica specificul problemei. De asemenea, este indicat un istoric complet al comportamentului alimentar, care va permite identificarea cauzelor care au predispus persoana la această problemă.
Mai departe, recuperarea este adaptată factorilor care mențin relația problematică cu mâncarea și luând în considerare aspectele fizice, nutriționale, relaționale și psihologice. De aceea, abordarea interdisciplinară este importantă.
Din punct de vedere al menținerii obiectivelor de recuperare, cum ar fi îmbunătățirea relației cu alimentația, a imaginii de sine, a gestionării emoțiilor și prevenirea recăderii în alimentele ”adictive”, psihoterapia este esențială. În dependența de mâncare sau tulburările alimentare, cauzele psihologice profunde sunt important de identificat și vindecat. De asemenea, este posibil să fie nevoie să fie tratată și posibilele probleme asociate, cum ar fi depresia.
Dacă te gândești că ai putea avea semne de dependență de mâncare, un diagnostic corect, pus de un specialist în urma unei evaluări și investigații adecvate, este punctul de pornire.
Dacă identifici elemente nesănătoase în alimentația ta și ai vrea să faci îmbunătățiri pentru a evita agravarea, redăm câteva idei cum te poți ajuta. Nu uita – disponibilitatea ta, conștientizarea și implicarea sunt atât de importante.
- Caută să îți răspunzi – ce situații și emoții te determină să mănânci atunci când nu îți este foame fizic? Cum te fac să te simți alimentele pe care le-ai poftit în timp ce le mănânci? Dar după aceea? Cum este relația ta cu mâncarea, ce funcție are mâncarea pentru tine?
- Decide ce vrei să schimbi.
- Identifică alimentele ”declanșatoare” – scrie o listă cu alimentele care îți provoacă pofte sau fluctuații în igiena alimentară. Acelea sunt alimente pe care să le eviți complet.
- Fă-ți un plan – când ai poftă de ceva dăunător, găsește o alternativă sănătoasă.
- Găsește argumente pro și contra în a avea o alimentație adecvată – pune lista în bucătărie, geantă sau portofel.
- Fă schimbări în mentalitate și igiena alimentară înainte de a începe un plan de scădere în greutate.
- Pregătește-ți mesele din timp – șansele să mănânci nesănătos sunt mai mici. De asemenea, meniul săptămânal poate fi o sugestie bună.
- Amintește-ți motivele – Găsește și ține în minte motivele pentru care ai început schimbările în comportamentul alimentar – este important să ai în minte ce te-a făcut să decizi să faci îmbunătățiri. Fă o listă cu motivele și ține-o la îndemână – când ai un moment de îndoială, te poate ajuta să recitești.
- Ține o igienă a orelor și intervalului de timp dintr-o zi la care iei mesele zilnice.
- Nu renunța – nu relua vecile obiceiuri dacă ai o alunecare și caută ajutor specializat, de la un psiholog sau nutriționist.
Dacă și tu te regăsești în cele de mai sus, dacă te confrunți cu o dependență alimentară, te așteptăm la o ședință de terapie, fizic sau online.
Despre autori
