Cuprins
de Călin H. Bârleanu, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava
Cu dulapul plin scriu aceste rânduri. Plin cu cafea de origine, luată ca să nu care cumva să existe vreo situaţie în care e nevoie de ea şi să nu fie nu există.
Şi nu fără să zâmbesc mă gândesc că Ethiopia, Sumatra, Kenya sau Columbia, la modul general, reprezintă centre culturale esenţiale pentru milioane de oameni, tocmai prin cafeaua care este culeasă, prelucrată şi trimisă pentru a fi prăjită exact atât cât doreşte clientul care ştie exact gustul şi ce anume doreşte să simtă din partea lichidului negru și, de obicei, fierbinte.
Am auzit de multe ori întrebările „Există dependență de cafea?”, „Cât de nocivă sau benefică este cafeaua?”, „Poți avea stări de sevraj de la cofeină?”, așa că astăzi mi-am propus să dezbatem, pe scurt, această temă.
Dependența de cafea: trecut și prezent
Cu paşi mici şi prudenţi, cu simpatie pentru produsul final, dar şi pentru cei care simt că însăşi ziua lor depinde de ea, se cuvine să privim la bogata literatură şi creaţie folclorică din jurul cafelei. Istoria şi miturile apărute, cu privire la boabe sau la băutura preparată din ele, arată importanţa pe care omenirea a acordat-o cafelei.
Faptul că atunci când boabele de cafea au ajuns în Europa, concomitent cu descoperirea lumii noi, a apărut şi expresia „băutura amară a Satanei”, cu referire, evident, la cafea, ar trebui să pună într-o lumină mai clară atitudinea oamenilor faţă de băutura care, consumată mai ales dimineaţa, energizează şi poate chiar oferă, subiectiv, capacitatea de concentrare.
Cafeau este cu noi şi pare să fie pentru o lungă perioadă de timp. Încălzindu-ne, trezindu-ne, bucurându-ne. S-a discutat despre prezenţa antioxidanţilor, despre cantitatea optimă pentru a se menţine sănătatea inimii şi, în vreme ce studii recente de neurologie arată că NICI O CANTITATE DE ALCOOL NU ESTE BENEFICĂ, despre cafea încă se dezbate. Şi nu pentru că nu există date ştiinţifice suficiente, ci pentru că, de fapt, aici, se combină mai multe elemente care pot sau nu să formeze o formă de adicţie.
Dependența de cafea: mit sau realitate?
Dependenţa, într-o definiţie cât se poate de simplă, reprezintă incapacitatea de a opri folosirea unei substanţe sau a unui comportament, chiar dacă apare suferinţă fizică şi psihologică.
Cu această definiţie de bază se cuvine să discutăm despre cafea şi, mai ales, despre felul în care cofeina reuşeşte să provoace, cu ajutorul unei componente comportamentale, dependenţă.
Literatura de specialitate şi mai ales practica psihoterapeutică arată că natura dependenţei poate fi înţeleasă mai bine prin felul în care există şi se manifestă starea de sevraj. În cazul cafelei, nu doar că există, dar se poate manifesta prin iritabilitate, insomnie şi incapacitate de concentrare pe sarcini specifice.
Nu o dată putem auzi sau spunem că „nu pot să fac nimic până nu beau o cafea”. Evidenta exagerare, care întăreşte uneori felul în care despre cafea putem vorbi în egală măsură privind substanţa, dar şi despre comportamentul fără de care nu putem începe sau continua ziua, nu semnalează o dependenţă veritabilă.
Ceea ce ar trebui, în schimb, să ne trezească atenţia, este starea generală în absenţa băuturii care conţine cofeină. În acest sens, se cuvine să recunoaştem că în timp ce cafeaua, aşa cum o ştim, cu miros îmbietor, proaspăt prăjită şi măcinată, a fost şi a rămas destinată mai degrabă adulţilor, cofeina, care se regăseşte cu generozitate în ea, oferind starea alertă, trezind şi aducând un plus important de energie, poate fi obţinută şi este consumată astăzi, la vârste din ce în ce mai mici.
Ne stimulează nu doar papilele gustative, ci însăşi celula nervoasă centrală, prin sucuri, ceaiuri şi băuturi energizante, consumate uneori, fără o măsură clară şi producând adevărate intoxicări care generează consecinţe serioase.
Dependența de cofeină, între beneficii și dezavantaje
Spre deosebire de alte substanţe care produc dependenţă, uneori şi de la primul contact, cofeina din cafea poate produce câteva „beneficii” pentru cei care o consumă responsabil.
Vorbim aici despre energie, capacitate de concentrare, care oricum pot fi dobândite printr-un stil de viaţă sănătos, asociat cu o igienă a somnului şi a odihnei de tip activ, care înseamnă activitate fizică regulată, sub forma deconectării de la sarcinile serviciului, de pildă.
Excesul de cofeină, care se asociază în timp cu o veritabilă dependenţă, este anunţat uneori prin nervozitate, dureri de cap, somn neregulat sau insomnie, tulburarea ritmului cardiac (care se traduce prin bătăi rapide ale inimii şi uneori neregulate), hipertensiune.
În vreme ce pentru unii cantitatea de cafea consumată rămâne la fel pe tot parcursul vieţii, pentru o altă categorie de oameni apare, cum se întâmplă cu mai toate substanţele care stimulează creierul, o formă de toleranţă. Asta înseamnă că este nevoie de o cantitate din ce în ce mai mare pentru a se obţine şi menţine efectul aşteptat.
Dacă acceptăm definiţia propusă mai sus privind dependenţa, devine din ce în ce mai clar că despre cafea se poate vorbi în acelaşi registru, specific adicţiilor, mai degrabă în mică măsură. Schimbările în starea generală, după consumul de cafea sunt specifice unei mese gândite pentru a oferi ceea ce este necesar: energie, saţietate fără senzaţia de plin şi, de ce nu, satisfacţie.
Poţi renunţa începând de mâine la cafea? Sau, şi mai bine reformulat, cu ce consecinţe renunţi, ca exerciţiu, la cafea? Un exerciţiu de acest fel trebuie asumat cu prudenţă. Niciodată dintr-o dată, pentru a evita stările evocate mai sus, stări care se pot dovedi extrem de neplăcute în contextul super rapid în care ne trăim vieţile.
Spre final, se cuvine să evocăm, poate cea mai importantă dimensiune în raport cu ceea ce înseamnă cafeaua la nivel internaţional. E folosită în perioada examenelor şi puţini sunt cei care se pot lăuda că au petrecut nopţi întregi pregătind teste şi examene fără să o consume.
Uneori pur şi simplu natura serviciului cere cafea, în contextul în care, la diferite cicluri de dezvoltare umană suntem predispuşi să sacrificăm nopţile cu o mare uşurinţă. Aşadar, întrebarea este, nu câtă cafea consumi, ci mai degrabă, cât de mult te ţine treaz în loc să te odihneşti, prin somn? Iar aici, orice cuvânt în plus considerăm că ar fi inutil. Despre consecinţele nocive specifice lipsei somnului s-a scris enorm.
La final, tot în sens ludic, nu se poate să nu-mi amintesc de un celebru ciclist de performanţă care a fost suspendat la un control specific împotriva dopajului, în urmă cu mai bine de cincisprezece ani, pentru niveluri extrem de ridicate de cofeină în fluxul sanguin. Apărarea sa a fost: „mi-a plăcut atât de mult cafeaua de la terasă încât mi-am comandat vreo zece fără să-mi dau seama”. Suspendarea a rămas valabilă, pentru că forul internaţional a considerat că atletul are raţiune şi cunoaşte beneficiile cafelei, mai ales în sens competiţional.
Contactați un specialist
Ne puteți contacta pentru a discuta despre problema dumneavoastră sau a cuiva drag.
Despre autori
