Pentru că este o substanță consumată la scară largă în societățile occidentale, majoritatea oamenilor nu își pun întrebări cu privire la efectele pe termen scurt sau lung ale alcoolului asupra creierului, decât atunci când este prea târziu.
Unii cred că pot bea cantități mari fără să simtă mare schimbare de dispoziție. Dar acest fapt, chair dacă adevărat, este un semn de îngrijorare. Pentru că semnalează instalarea toleranței. Adică corpul lor s-a obișnuit în așa măsură cu alcoolul, încât nu îi mai simte efectele. E cam ca atunci când, după ce te-ai obișnuit să bei 5-6 cafele pe zi, adormi tot la 11 noaptea. Doar că somnul tău nu mai are aceeași calitate…
Efectele asupra dispoziției
Cum acționează alcoolul asupra creierului? De ce ne face să ne simțim așa de bine, apoi ne face să ne simțim groaznic? Dean Burnett, doctor în neuroștiințe American, explică: corpul uman are mecanisme de oprire a efectelor substanțelor toxice (acizii din stomac nu ajung la creier, de exemplu). Dar alcoolul (mai cu seamă etanolul, tipul de alcool pe care îl beau oamenii) se dizolvă în apă și are molecula suficient de mică pentru a trece de aceste bariere. Deci alcoolul pe care îl bem ajunge la toate nivelurile corpului prin sânge. Și când se acumulează în creier, se întâmplă anumite lucruri (nu foarte bune).
Alcoolul este o substanță depresantă. Nu doar pentru că te face să te simți deprimat a doua zi (deși așa se întâmplă), ci pentru că reduce activitatea nervilor care ajung la creier. Ca și cum cienva ar da mai încet volumul unui radio. Dar de ce se comportă oamenii ridicol când beau? Dacă activitatea creierului se reduce, oamenii beți nu ar trebui să stea cuminți și să fie aproape adormiți?
Da, anumiți oameni se comportă astfel. Dar creierul uman este responsabil, pe lângă procesele care trebuie să aibă loc, și cu inhibarea altora. Este precum traficul dintr-un oraș: un job complex ce se bazează pe luminile roșii la semafor pentru a nu produce accidente. Fără aceste lumini, traficul ar fi blocat și plin de accidente. La fel și creierul. El declanșează anumite procese doar atunci când este nevoie, în restul timpului, el oprește „traficul”.
Sub influența alcoolului, luminile roșii ale „traficului” sunt reduse în ariile cerebrale care, de obicei, țin sub control senzația de euforie și dezinhibiție socială. Alcoolul „stinge” și ariile responsabile de claritatea vorbirii și coordonarea mersului.
Sistemele noastre mai simple, cum e cel pentru controlul ritmului inimii sau respirației sunt destul de robuste și nu sunt afectate de alcool. Dar cele mai sofisticate sunt mai ușor de perturbat de către etanol. E ca și cum ai scăpa un casetofon din anii ‘80 pe jos și el tot funcționează, în vreme ce, dacă scapi un smartphone foarte sofisticat de azi, vei avea o notă de plată grasă de reparații. Sofisticarea generează vulnerabilitate.
La fel se întâmplă cu alcoolul și creierul. Funcțiile superioare sunt primele care „se duc”. Inhibițiile sociale, jena și vocea din cap care spune „nu e o idee prea bună” sunt reduse la tăcere. Când ai băut e mai probabil să spui tot ce îți trece prin cap.
Alcoolul și memoria
Memoria este o funcție fundamentală și foarte complexă. Alcoolul o afectează în mod particular pentru că perturbă funcționarea hipocampului, regiunea responsabilă de formarea și encodarea amintirilor. Alcoolul poate limita formarea de amintiri pe termen scurt. Nu e un fapt definitiv, evident. Se formează amintiri din orele în care erai beat criță, dare le sunt mai puțin eficiente și mai vagi.
Majoritatea oamenilor, dacă beau destul de mult, se pot produce blackouts (pierderi de memorie), adică sunt atât de beți încât nu pot vorbi sau coordona mersul. Alcoolicii, însă, sunt diferiți. Ei au băut atât de mult și atât de mult timp, că organismul lor s-a adaptat substanței și chiar o cere ca să fie funcționali. Dar și asupra lor alcoolul are efect, mai ales la nivel de memorie. Au dezvoltat toleranță la etanol, dar acesta își face efectele nocive. Nu par să aibă probleme de comportament când beau, dar 10 minute mai târziu uită ce au spus.
