Majoritatea părinților responsabili din ziua de azi se întreabă cât să permită copilului să se joace pe tabletă. Pentru că a-i interzice cu totul înseamnă a-l priva de ceva ce alți copii au (și astfel a-l face să se simtă singularizat, discriminat, fără acces la o experiență care va fi tot mai răspândită pe viitor).
Pe de altă parte, timpul fără limită pe tabletă poate fi dăunător dezvoltării sale cerebrale. Deci cât este permis și cât nu este?
Se știe că anumite jocuri video îi ajută pe copii să exerseze abilități importante de gândire, de calcul, chiar abilități motrice, de reacție rapidă la stimuli.
Jocurile video pot să amelioreze capacitatea copiilor de a discerne între stimuli vizuali, pot să ajute copiii dislexici (cei care nu pot învăța să citească și să scrie) să învețe, pot să ajute la deprinderea operațiunilor matematice.
O oră pe săptămână e în regulă, mai multe ore, nu
Jusus Pujol, medic la Hospital del Mar în Spania, a investigat alături de colegii săi psihiatri care este legătura dintre jocul video și antrenarea anumitor abilități cognitive, precum și legătura dintre jocurile video și problemele de autocontrol și dezvoltare cerebrală ale copiilor.
Medicii spannioli au observat 2442 de copii cu vârste între 7 și 11 ani, și au concluzionat că o oră de joc pe săptămână este asociată cu abilități motorii mai bune și note mai mari.
Dar de la două ore în sus, aceste câștiguri nu au fost proporționale, deci nu a cresccut abilitatea copiilor de a fi mai buni la matematică sau de a avea abilități motorii superioare.
Vestea proastă a fost că, mai multe ore cu tableta în brațe erau, aproape la fiecare copil, asociate cu tulburări de comportament: conflicte sociale cu alți copii și cu părinții, abilități sociale reduse, nervozitate. Acestea erau cel mai bine vizibile la cei care jucau mai mult de 9 ore pe săptămână.
„Copiii, în mod tradițional, învață anumite abilități motorii prin acțiune și repetarea ei. De exemplu, în sporturi sau jocuri în aer liber. Observațiile noastre arată că antrenamentul cu jocuri video are efectul similar, de a antrena sistemele cerebrale pentru învățarea de abilități motorii”, spune medicul spaniol.
Echilibrul este cheia succesului
Ce orice pe lumea asta, cheia stă în echilibru. În sine, vinul nu este o substanță toxică. Abuzul de vin, da. La fel și cu jocurile video: echilibrul și timpul controlat sunt bune, excesul, nu.
Când cercetătorii s-au uitat la imaginile RMN ale copiilor investigați au văzut că jocurile video aveau un impact în formarea de conexiuni la nivel de gangioni bazali în creier și formarea de substanță albă.
Așadar, jocurile video nu ar trebui demonizate. Ele sunt folosite inclusiv de către medici chirugi pentru a-și antrena dexteritatea în operații virtuale, sau de către piloți, pentru a simula situații diferite de luptă și reacția motorie la acestea.
E diferită situația la adulți și la copii
Ce trebuie spus răspicat este că la copii situația e diferită. Pentru un adult, al cărui creier este deja matur și format și care are un nivel bun de autocontrol al impulsurilor, jocul video este o modalitate suplimentară de a învăța ceva nou într-o situație ipotetică și deci ceva foarte util (operația dificilă pe creier, de exemplu),
La copii, timpul petrecut în exces cu tableta poate fi nociv. Jocurile acestea sunt foarte stimulante și vedem uneori copii care nu mai găsesc interesant nimic altceva din mediu: nici joaca cu alți copii, nici timpul petrecut cu familia, nici sporturile. Acești copii lăsați prea mult cu tableta nu își vor dezvolta creierul în mod armonios, folosindu-se de tot ceea ce dezvoltarea cerebrală necesită – joacă, socializare cu alți copii, sau plictiseală pur și simplu. Creierul nostrum este făcut pentru a avea diverse experiențe. Și cu cât sunt mai diverse în decursul dezvoltării sale, cu atât mai bine, creierul va fi mai plastic și mai adaptat.
Împiedică dezvoltarea creativității
Copiii suprastimulați de jocul video se dezvoltă unilateral și nu își folosesc imaginația pentru a crea dintr-o …crenguță un obiect, de exemplu, așa cum făceau copiii din alte timpuri. Și această abilitate creativă este crucială, mai cu seamă că în următoarele decenii munca de rutină va fi preluată de către roboți și softuri iar oamenii vor fi nevoiți să fie creativi!
Jocurile video sunt adictive
În plus, jocurile video sunt adictive. Părinții care își lasă copiii fără limită în compania lor, îi pregătesc pe aceștia pentru dezvoltarea adicțiilor și mai târziu. Un adolescent care nu a învățat cum să fie o ființă socială, pentru că a petrecut timp ăn exces singur sau cu alții ca el, în rețea, e mai vulnerabil la diverse conflicte sociale și asta îl face vulnerabil și la „medicalizarea” lor greșită, adică la consum de alcool, droguri, alte jocuri, etc.
Jocurile sunt făcute să fie adictive (și pentru adulți!). Toți părinții trebuie să știe asta și să fie conștienți că trebuie limitat drastic accesul la ele, pentru a păstra doar beneficiile și a nu avea parte de probleme de dezvoltare cerebrală. Chiar dacă copilul tău plânge și e nervos că nu mai are acces la jocul preferat, ca părinte, ești responsabil de binele său și trebuie să îi spui „nu”.
Surse:
https://pediatrics.aappublications.org/content/pediatrics/early/2014/07/29/peds.2013-4021.full.pdf
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/ana.24745
Despre autori
