Ce este adicţia?

Ce este, de fapt, adicția?

Mulți spun: „Sunt dependent de dulciuri” sau „Sunt dependent de cumpărături/ tutun/ internet”, „Copilul meu e dependent de Red Bull”…

Dar oare e corect să facă asemenea afirmații? Da și nu. Adicția (termenul medical pentru „dependență”) este o problemă de sănătate. Ea apare atunci când o persoană ingerează ceva (cocaină, nicotină, alcool, etc) sau face o activitate (intră pe site-uri pornografice, joacă jocuri de noroc ) – ceva ce poate să fie plăcut în primă instanță dar care devine repede o nevoie.

Și dacă nevoia nu este satisfăcută, apare o stare proastă. De pildă, dacă un om nu bea ceva încă de la orele dimineții nu se poate concentra, dacă altcineva nu verifică ultimele clipuri de pe site-urile sale preferate simte neliniște, etc.

Iar această neliniște afectează și restul activităților din ziua respectivă. Oamenii care dezvoltă o adicție devin conștienți că sunt controlați de acea substanță, de acea activitate. Că pierd controlul asupra ei.

Cum funcționează adicția?

Corpul unei persoane dependente se adaptează de-a lungul timpului la acea substanță sau activitate astfel încât are nevoie să mărească cantitatea sau frecvența activității la un moment dat pentru a obține același efect, pentru a simți aceleași senzații.

Și atunci vorbim despre instalarea toleranței la substanța sau activitatea respectivă, ceea ce înseamnă că dependența este prezentă. Atunci este momentul în care persoana care a dezvoltat o astfel de problemă de sănătate ar putea să ceară ajutor specializat.

Accentul în terapie de obicei este pus pe felul cum respectivul trebuie să reînvețe să facă față neliniștilor sale în moduri mai puțin nocive (sportul intensiv are același efect relaxant ca alcoolul, spun studiile).

Atunci când vorbim despre adicții și despre tratamentul acestora, trebuie să se știe că nu vorbim despre „voința” omului sau de „moralitatea” sa. Acestea nu sunt concepte utile în terapie. Nu e vorba de lipsa de voință, ci de redobândirea controlului asupra unui comportament.

De exemplu, nu e vorba despre faptul că cineva e „imoral” pentru că consumă pornografie în exces, ci este vorba despre anxietatea din spatele nevoii sale de a se refugia în universul sexualității facile.

O persoană depedentă trebuie să reînvețe anumite comportamente bune pentru sine, să se structureze mai bine, să înlocuiască comportamentele nocive cu unele pozitive. Cu terapie, ajutor specializat, uneori cu medicație, oamenii pot recăpăta controlul iar viața redevine frumoasă.