Este dependența de alcool sau de droguri ceva influențat genetic? Sigur că este, dar discuția nu se termină aici. Există o componentă genetică în absența controlului impulsurilor. Un studiu din 2008 atestă că factorul genetic influențează mărimea și multitudinea sinapselor din cortexul orbitofrontal. Adolescenții cu mai puțină materie cenușie la acest nivel sunt mai predispuși la comportamente riscante și consum de alcool.
Dar, la fel de important este să vedem dacă pacientul respectiv are sau nu un bun control al impulsurilor.
Impulsivitatea
Adicția la drog sau alte substanțe, precum și dependențele comportamentale – de jocuri video, de shopping sau de social media – toate acesta sunt legate de lipsa controlului impulsurilor, o problemă comportamentală preexistentă de obicei. Oamenii cu impulsivitate crescută se pun mai des în situații periculoase pentru ei înșiși și pentru sănătatea lor.
Un exemplu de acest gen poate să fie aventura de o noapte. Un om fără control suficient al impulsurilor își poate da seama că nu este o idee bună să facă sex neprotejat, dar nu se va opri, pentru că nivelul său de autocontrol e deficitar.
Alt caz: să zicem că Doamna X se străduiește să piardă din greutate. Are diabet, dar toată viața s-a luptat cu o mare poftă de dulciuri. „Dacă beau un pahar de vin, trebuie să îl beau și pe al doilea. Dacă mănânc o pătrățică de ciocolată, trebuie să o mănânc și pe a doua, mereu am fost așa”.
Este genul de comportament foarte comun în rândul celor cu adicție la sex, de pildă. Respectivul știe că nu e bine să deschidă a zecea oară calculatorul și să intre pe Porn Hub, dar nu se poate abține. Se simte vinovat, rușinat, regretă, dar data viitoare va face la fel, pentru că pornografia este forma lui de a alina anxietatea.
Iată cum arată problema clasică de control al impulsurilor. Este o problemă de funcționare a circuitelor dorsolaterale din cortexul prefrontal, partea creierului din spatele frunții. Este aria corticală care controlează planificarea, deciziile, amânarea satisfacției. Atunci când apare o recompensă posibilă (cum ar fi o pătrățică de ciocolată ori un pahar de vin), aceste circuite „decid” dacă e bine să dăm curs acelei recompense ori să amânăm, în vederea uneia mai mari, mai târziu.
„Cei care decid să amâne satisfacția sunt priviți ca fiind mai puțin impulsivi”, spune dr. Potenza, medic și profesor la Universitatea de Medicină Yale. „Impulsivitatea are câteva caracteristici: duce la gesturi rapide, neplanificate, ce pot avea tot soiul de consecințe negative în viață. De exemplu, faptul că cineva nu e capabil să își controleze furia poate duce la probleme serioase cu familia și cei din jur. Lipsa de control al impulsurilor este legată de alte probleme comportamentale precum gambling-ul, dependența de sex, de shopping, chiar și diabetul de tip 2, din cauza incapacității de a controla nevoia de dulce.”
Cei mai mulți oameni plasează responsabilitatea acestor acte pe teren moral, dar cercetările în domeniul biologiei adicției arată că este vorba de neurochimia controlului și autocontrolului, nu de morală.
Cum se pot educa oameni cu autocotrol bun?
Educația în spiritual autocontrolului începe devreme. Copiii care reușesc să amâne satisfacția imediată sunt cei care devin adulți de succes. Cu alte cuvinte, dacă părintele reușește să își convingă odrasla că în loc să cheltuiască o anumită sumă ACUM, banii respectivi vor fi investiți pentru ceva mai important achiziționat MAI TÂRZIU, atunci copilul învață autocontrolul impulsurilor.
Este ceva ce trebuie repetat ani de zile în decursul creșterii și educației pentru că neurocorcuitele acestea nu se formează într-o ocazie sau două de amânare a satisfacției. De aceea este important ca părinții să reziste șantajului emoțional la care copiii sunt adesea experți și să nu cedeze oricăror dorințe ale odraslelor. Părinții sunt responsabili pentru nevoile copiilor, nu pentru capriciile lor.
Și astfel, copilul învață să amâne satisfacția. Această achiziție comportamentală este extraordinar de importantă în viață, de fapt, este considerată cea mai importantă pentru succesul și adaptarea ulterioară în lume a copilului.
Când omul pierde controlul impulsurilor…
Odată ce impulsurile sunt scăpate de sub control și un grad de adicție s-a instalat (de exemplu omul nu mai controlează consumul de alcool) sunt câteva moduri prin care cel devenit dependent poate să exerseze controlul și să recapete stăpânirea impulsurilor.
Este rolul grupurilor gen Alcoolicii Anonimi, de exemplu. Membrii acestora sunt învățați să sune pe cineva din grup înainte să facă un anumit gest (să cumpere o sticlă de vin, de exemplu). Terapia cognitiv- comportamentală vizează și ea același scop, cel al controlului impulsurilor. Dependentul este învățat ca atunci când simte craving-ul (impulsul puternic de a consuma ceva) să amâne satisfacția, să sune un prieten, să mediteze, etc. Există câteva modalități probat eficace în combatarea craving-ului, deci în restabilirea controlului impulsului.
Când este vorba despre droguri, problema se schimbă radical atunci când persoana folosește substanța în mod obișnuit și de ceva timp. Abuzul de drog are dezavantajul că minează abilitatea creierului de a controla impulsul, prin reducerea funcțiilor cortexului prefrontal, cel responsabil de autocontrol. Cercul vicios este evident: problema de control al impulsurilor care duce la comportament riscant, care duce la reducerea controlului impulsurilor. Și falia se adâncește.
Tratamentul, la fel ca şi problema adicției, are nevoie de o perioadă lungă pentru a obţine efecte pozitive. Uneori, tratamentul acesta durează toată viața.
Pentru a exersa aceste circuite e bine să fim atenți la mica „voce” din cortexul prefrontal. Să ne întrebăm dacă decizia pe care o luăm pe moment ne va face să ne simțim mai bine mai târziu sau nu.
Despre autori
