Cuprins
de Dana Burciu, psihoterapeut, psiholog clinician Clinica Aliat Suceava
Devenim tot mai preocupați de problema adicțiilor, de ce se ascunde în spatele dezvoltării lor. Și poate că este momentul să devenim mai pregătiți ca societate să ne uităm spre dependențe, să căutăm să înțelegem factorii favorizanți, și să formăm măsuri eficiente de prevenire și de intervenție.
Suntem mai interesați ca generație să ne uităm spre creșterea armonioasă a copiilor noștri și spre echilibrul nostru emoțional ca adulți, și să ne preocupăm pentru un viitor bun.
Statisticile naționale recente arată că vârsta de debut pentru consumul de alcool, droguri, jocuri de noroc, este în scădere ceea ce înseamnă, implicit, agravarea riscului de dezvoltare a dependențelor, inclusiv cu instalare în perioada adolescenței sau la începutul vieții de adult.
În același timp, dependențele comportamentale – de internet și tehnologie, de pornografie, de jocuri video, de rețele de socializare, sunt de asemenea în creștere. Dependența sau adicția este o problemă de sănătate care poate afecta pe oricine indiferent de vârstă, statut social și profesional, educație, sex, mediu de proveniență, religie etc.
În sens larg, dependența este caracterizată de prezența unor simptome comportamentale, cognitive și fiziologice care semnalează menținerea pentru timp prelungit a unui consum de o anumită substanță sau a unui anumit comportament, și continuarea consumului/comportamentului în ciuda problemelor apărute, provocate de acestea (emoționale, sociale și familiale, profesionale, de sănătate fizică și mentală).
Dr. Gabor Mate, medicul canadian renumit pentru experiența și implicarea în lucrul cu dependențele și trauma, transmite că întrebarea potrivită nu este ”de ce există dependența?”, ci ”de ce durerea, de ce atâta suferință?”.
Această atenționare ne îndeamnă că privim dincolo de adicție, spre motivele profunde care au dus la dezvoltarea ei, să căutăm să înțelegem de ce adicția a fost modalitatea de a răspunde suferinței. De multe ori, dependențele pot acoperi o traumă sau un abuz, iar comportamentul adictiv are rolul de a ameliora, de a lua distanță de la disconfortul produs de emoția asociată traumei; alteori, pot suplini nevoia de conectare.
În același timp, definiția adicției lasă spațiu și poate implica de fapt orice activitate pe care o facem pentru a obține o anumită stare dorită, cu care ne obișnuim și ajungem să căutăm să o avem tot mai des, să căpătăm o anumită stare dorită, plăcută și/sau să evităm o stare nedorită, neplăcută.
Semnale comportamentale care atenționează apariția unei dependențe
Dependența este identificată prin prezența anumitor comportamente care apar în mod repetitiv, indiferent de tipul adicției.
Înțelegerea manifestărilor dependenței și a factorilor favorizanți pot să ne ajute să observăm semnalele care atenționează apariția unei dependențe, pentru a o putea identifica și orienta către sprijin cât mai timpuriu:
- apare nevoia de a consuma sau apela la comportament pentru a resimți aceleași stări de plăcere, relaxare, dezinhibare, excitație;
- comportamentul adictiv este repetat iar și iar, în ciuda unor consecințe negative care pot apărea;
- schimbări de dispoziție frecvente – iritabilitate, tristețe, nervozitate;
- tendințe de izolare;
- comunicarea este afectată, apare lipsa de răbdare în interacțiunile sociale;
- dificultăți de concentrare, de memorie, dificultăți de somn;
- agitație, nervozitate, manifestări fiziologice neplăcute când nu pot apela la comportamentul adictiv;
- scade timpul de implicare și petrecere a timpului alături de familie sau prieteni;
- apare pofta, dorința puternică de a consuma sau apela la comportamentul adictiv (craving);
- pot apărea comportamente antisociale – fură, minte, ascunde pentru menținerea adicției;
- are dificultăți de menținere și îndeplinire a responsabilităților, de păstrare a unui loc de muncă și a relațiilor socio-familiale, ori abandon școlar și dificultăți în continuarea studiilor în cazul tinerilor;
- scade atenția dată aspectului fizic și igienei personale, pot aparea variații în greutate și tulburări de alimentație (poftă de mâncare scăzută sau hiperfagie, poftă de alimente dulci).
Profilul psihologic al consumatorului de droguri
S-a încercat trasarea unui așa-zis profil psihologic al consumatorilor de droguri în scopul identificării persoanelor cu probleme asociate consumului de substanțe dar, nu în ultimul rând, pentru a ajuta specialiștii care vin în contact cu aceștia să aibă o viziune cât mai acurată asupra caracteristicilor acestor persoane.
Acest profil este unul generic, el neputând cuprinde toate aspectele date de variațiile caracteristice fiecărui individ, mai ales din punct de vedere psihologic; la persoanele consumatoare de substanțe s-au identificat următoarele caracteristici (Iftene, 2004):
- lipsa încrederii în sine, de respect față de propria persoană;
- absența reperelor valorice certe;
- nivel ridicat al nevoii de siguranță, de valorizare și de confirmare a propriei identități;
- impulsivitate;
- intoleranță la frustrare;
- anxietate;
- grandomanie afișată în așa fel încât să ascundă stima de sine scăzută;
- perfecționism;
- izolare socială;
- sensibilitate exagerată producătoare de resentimente;
- comportament sfidător;
- dependență marcantă de alte persoane;
- alternanțe de dispoziție;
- minciună;
- posibilitatea apariției depresiei cronice.
În ceea ce-i privește pe adolescenți, specialiștii au identificat o serie de factori de risc în legătură cu consumul de substanțe: defavorizarea socio-economică, relațiile sociale slabe calitativ, comunitate dezorganizată, accesibilitatea substanțelor.
În plus, pentru indivizii care aleg să consume substanțe în mod individual, s-au identificat ca și factori de risc următoarele: antecedente de alcoolism și toxicomanie în familie, atitudinea pozitivă a familiei, imaturitatea afectivă, metodele de educație familială slabe și inconstante, comportament antisocial și hiperactivitate, eșecuri școlare, atașament scăzut față de școală, înstrăinare și revoltă, asocierea cu alți indivizi consumatori de substanțe (Iftene, 2004).
Din toate dependențele, consumul de droguri atrage cel mai mare interes cu privire la cauzele debutului și mai departe la menținerea consumului. Chiar și așa, sunt cauze sau factori favorizanți care sunt comuni tuturor dependențelor. Iată în continuare o prezentare mai detaliată a acestora.
Cauzele posibile ale consumului de droguri și ale altor dependențe
1. Istoricul familial
Cercetătorii au descoperit ca un istoric familial marcat de adicții poate constitui un factor de risc extem de puternic. Chiar dacă nu s-a demonstrat clar care sunt genele specifice responsabile, transmiterea intergeneratională a abuzului de substanțe în cadrul familiilor este cauzată probabil de o combinație de gene care ar putea induce vulnerabilitate sau sensibilitate fată de utilizarea unei anumite substanțe.
În același timp, poate fi transmis un model inadaptativ de răspuns la solicitările vieții, cauzat de membrii familiei care consumă substanțe pentru a face fată problemelor. Mai exact, dacă ai o rudă apropiată cu dependență, poți să ai un risc să dezvolți la rândul tău o adicție, nu neapărat aceeași.
Pe de altă parte, mediul familial are un rol extrem de important în declanșarea adicțiilor și prin importanța legăturilor afective și relaționale profunde, funcționale, între membrii familiei; lipsa legăturilor afective și a conectării relaționale în familie poate duce la dezvoltarea unei adicții, și cu atât mai mult prezența unor abuzuri (emoționale, fizice, psihologice) în cadrul familiei.
2. Factori bio-psiho-fiziologici
Unul din cei mai puternici factori favorizanți biologici îl constituie prezența unei tulburări psihiatrice asociate – statisticile estimează că între o treime și două treimi dintre personele dependente de o substanță sau comportament adictiv au cel puțin o tulburare psihiatrică asociată (depresie, anxietate, tulburarea Adhd, tulburări de personalitate etc.); prin urmare, prezența unei tulburări mintale sau de personalitate poate crește riscul de a dezvolta o adicție, conform Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale DSM V.
3. Atitudinea pozitivă față de consum
Poate fi promovată o atitudine pozitivă asupra drogurilor, de către artiști celebri, actori, oameni percepuți ca modele. Sau poate fi transmisă o asociere eronată între consumul de droguri și succes, putere, viață lipsită de griji. Atitudinea pozitivă față de consum este preluată uneori și din cadrul familiei.
Aceștia influențează la rândul lor evoluția și parcursul adicțiilor. Stresul provocat de familie, de bani sau locul de muncă, de șomaj, de necazurile zilnice sau crizele existențiale majore, abuzul fizic și emoțional, evenimentele traumatizante și opresiunea, singurătatea, sunt câțiva din factorii de mediu implicați, favorizanți în declanșarea unei adicții.
5. Traumele din trecut
Nevoia celui care ajunge să consume substanțe este de a-și reprima anumite dureri din trecut, care de cele mai multe ori au de-a face cu abuzuri ce îi stârnesc sentimente de vinovăție, rușine, neputință, de eșec, sentimente cărora nu le poate face față natural; apelează la un surogat, și anume, drogurile, pentru a „evada din realitate” si pentru a-și suprima durerea.
6. Anturajul
Anturajul prezintă risc în debutul consumului de droguri în sensul că aduce dorința de a fi acceptat, de apartenență la un grup, de conectare cu ceilalți, de a fi integrat; din prisma acestor trebuințe, poate apărea tendința de a fi similar cu ceilalți, de a ceda presiunii grupului și prin urmare de a deveni consumator de o anumită substanță sau de a practica același comportament (jocuri video, gambling, retele de socializare etc.).
Unele persoane pot simți că singura modalitatea de a relaționa sau conecta la grupul lor este prin consumul de droguri.
7. Dificultăți de relaționare
Poate exista un risc spre consum de droguri pe fondul dificultăților de socializare în cazul unor persoane; percepția că devin mai dezinhibați când consumă droguri și au o interacțiune socială mai bună, îi poate face să continue să consume ori de câte ori au nevoie să interacționeze cu alții.
8. Factori psihologici
Factorii psihologici, comportamentali, cognitivi și emoționali, constituie, de asemenea, factori de risc majori.
Factorii comportamentali pot explica modelele comportamentale specifice adicției, chiar dacă persoanele consumatoare au tipuri diferite de personalitate. Consolidarea/întărirea este unul din principii, este ceva ce survine după un comportament și sporește șansele ca acel comportament să se repete; ea poate fi pozitivă (consecințe plăcute asociate cu utilizarea substanței sau comportamentului adictiv) și negative (diminuarea emoțiilor, a sevrajului sau a simptomelor psihiatrice).
Factorii cognitivi se referă la convingerile care contribuie la debutul și menținerea utilizării unei substanțe sau comportament, precum: așteptări legate de utilizarea substanței, autoeficiența asociată cu comportamentul de utilizare a substanței.
Factorii emoționali pot cuprinde dificultățile legate de trăirea și exprimarea emoțiilor, care pot sta uneori la baza unei probleme de adicție. Unele persoane pot fi vulnerabile emoțional și pot utiliza droguri pentru a-și controla emoțiile, dar utilizarea generează adesea consecințe care pot amplifica vulnerabilitatea emoțională.
9. Ascocierea consumului de droguri cu ameliorarea stresului
Unele persoane pot percepe în consumul de droguri o modalitate de a se relaxa și ieși din presiunea vieții de zi cu zi, sau de a se calma în perioade de stres sau stări de anxietate. Totuși nu a fost dovedită o legătură directă între folosirea unui drog și calmarea anxietății, este vorba mai degrabă despre asteptările psihologice ale consumatorului.
Însă folosirea drogurilor în acest fel vor dezvolta o funcție a drogului pentru persoana respectivă, care poate duce la menținerea și creșterea consumului, iar mai departe poate declanșa toleranță și dependență.
10. Trăsături psihologice
Pe lângă factorii de risc deja menționați, o importanță deosebită au anumite trăsături psihologice: impulsivitatea, tendința permanentă de a căuta senzații noi, dorința de aventură etc., care pot duce la riscul de dezvoltare a unei adicții.
De asemenea, tulburările de conduită și agresivitatea prezentă în copilăria timpurie pot crește posibilitatea consumului ulterior și a dezvoltării dependenței.
Tratamentul și recuperarea în dependențe
De multe ori, dependența este un efect sau un simptom într-un tablou personal amplu și nu cauza pricipală a problemelor persoanei dependente. De aceea este importantă anamneza detaliată despre istoricul persoanei dependente și examinarea asocierii cu alte posibile afecțiuni (depresie, anxietate, tulburări de personalitate, sindrom de stres posttraumatic).
În cursul tratamentului, este importantă adresarea atât a dependenței fizice (la adicțiile de substanțe) cât și dependenței psihologice. După sprijinul medical în oprirea comportamentului adictiv, stabilizarea psiho-emoțională și depășirea sevrajului, începe recuperarea pe termen lung, psihoterapeutică, pentru a analiza comportamentul cauzat de dependență, emoțiile și factorii implicați în declanșarea și menținerea comportamentului adictiv, istoricul personal, abordarea și tratarea afecțiunilor asociate (depresie, anxietate, stres posttraumatic etc.), dezvoltarea unor mecanisme funcționale de a face față emoțiilor și solicitărilor vieții.
De aceea, este importantă începerea și urmarea tratamentului și recuperării într-o clinică specializată de tratare a adicțiilor. Tratarea adicțiilor nu este ușoară, ea necesită o însoțire din partea unui psihoterapeut care să ajute persoana dependentă să parcurgă recuperarea pas cu pas, să descopere și să confrunte problema de care a fugit prin dependență. Procesul terapeutic de recuperare poate fi dificil emoțional însă este posibil.
Dacă și tu te lupți cu probleme cauzate de droguri sau alte dependențe, te putem ajuta.
Contactează-ne și oferă-ți șansa la o viață fără dependențe.
Despre autori
