Tot ce trebuie să știi despre anxietate: Ghid complet 2025

Cuprins

Introducere în anxietate
Definiția și recunoașterea anxietății
Diferența dintre frică și anxietate
Semnele și simptomele anxietății
Cauzele anxietății și factori declanșatori: Factori psihologici și de mediu
- Contribuția geneticii și a istoricului familial
Tipuri de tulburări de anxietate
Diagnosticarea anxietății
- Evaluarea simptomelor și a istoricului medical
- Rolul profesioniștilor în sănătatea mintală
Managementul și tratamentul anxietății
Complicații și probleme asociate. Relația dintre anxietate și alte afecțiuni mintale. Impactul pe termen lung
Prevenția Anxietății. Strategii de prevenire și reducere a impactului simptomelor. Importanța intervenției timpurii
Concluzii și recomandări generale

de Dana Burciu și Călin H. Bârleanu (psihoterapeuți, psihologi Clinica Aliat Suceava)

Prin acest articol ne propunem să abordăm în detaliu tema anxietății, oferindu-vă informații cuprinzătoare despre această afecțiune. Dacă aveți întrebări sau curiozități suplimentare legate de anxietate, vă invităm să ne scrieți în secțiunea de comentarii, unde vă vom răspunde cu drag.

Introducere în anxietate

În dimineața în care Gregor Samsa s-a trezit, a avut nevoie de câteva minute bune să-și dea seama că nu mai este așa cum s-ar fi așteptat el să fie. Din trupul lui de tânăr bărbat, nu mai rămăsese nimic.

Se transformase într-un gândac, iar pentru a se da jos din pat trebuia să învețe rapid să-și folosească micile piciorușe de insectă. Cu toate că se află într-o stare atât de neobișnuită, vechile reflexe ale vieții omului se mențin: se uită disperat la ceas și își face griji că întârzie la serviciu.

Opera lui Kafka nu este întodeauna facilă, dar surprinde de fiecare dată prin intensitatea liniilor narative și a tipologiilor psihologice. Metaforfoza, pentru că am descris pe scurt debutul nuvelei, poate fi interpretată în grile cât se poate de diferite.

Presiunea timpului, senzația de rătăcire, sentimentul de blocaj, într-ul loc sau într-o stare, predomină emoțiile eroilor proiectați de Kafka. Am spune, așadar, că sentimentele de anxietate și alienare, în acest exemplu, domină spectrul emoțional social descris de Kafka.

În fața unei lumi care cere conformism cu orice preț, tânărul Gregor își pierde identitatea, iar acest eveniment nu pare nici pe departe suficient pentru a-l face atent la universul interior al emoțiilor de care este total desprins.

Definiția și recunoașterea anxietății

Din perspectivă psihologică anxietatea se referă la un complex emoțional completat de cele mai multe ori de răspunsuri fiziologice, de adaptare. Indiferent de sursele folosite pentru a obține o viziune cât mai clară asupra afecțiunii, trebuie să menționăm prezența persistentă a stărilor de neliniște, grijă și a unei frici fără element clar declanșator.

În primul rând anxietatea considerăm că trebuie ”demitizată” și adusă acolo unde îi este locul, în viața noastră, între activitățile de zi cu zi. Ea nu reprezintă altceva decât un răspuns natural în fața unui element stresor, receptat și interpretat ca periculos.

În timp ce acest proces de receptare și interpretare este un reflex destinat pregătirii indivizilor pentru o mai eficientă adaptare la situații deosebite, se întâmplă adesea ca anxietatea să persiste, fie ca un ecou, mult timp după ce elementul stresor dispare, fie fără nici o relație identificabilă imediat cu un eveniment specific.

Prins într-un corp de gândac, tânărul din nuvela lui Kafka devine metafora perfectă pentru schimbările profunde care pot declanșa anxietatea. În timp ce acceptă, treptat, noua sa realitate, Gregor se vede pus în fața altei provocări: se confruntă și cu anxietatea declanșată de izolare, neînțelegere și stereotipizare, în sânul propriei sale familii.

Respins de propria familie, tolerat la limită de aceasta, tânărul se găsește prins într-un scenariu imposibil. Nu poate satisface așteptările familiei sale, dar nu reușește să le îndeplinească nici pe cele sociale, ceea ce face ca scenariul propus de Kafka să fie prilej de proiecție pentru cei mai mulți dintre lectorii care s-au găsit, fie și pentru puțin timp, într-o situație similară.

Atunci când anxietatea, și se întâmplă adesea, devine acută, persistentă până în punctul în care interferează cu activitățile zilnice, putem vorbi despre o afecțiune care cere intervenția unui specialist în sănătate mentală.

Neputința de a desfășura activități altădată simple, întârzierile sau amânările (generate de sentimentul de frică de multe ori), atacurile de panică (despre care vorbim în același context al anxietății), afectarea componentei și dinamicii sociale sau chiar fobiile descriu așa numita anxietate generală.

Înțelegem și abordăm anxietatea prin elementele care o provoacă și, adesea, chiar întrețin. Ne referim aici la factori care țin de cogniție, comportament și fiziologic. Unele teorii și școli psihologice propun o abordare a anxietății prin intermediul tiparelor comportamentale disfuncționale, în timp ce altele se concentrează pe felul în care noi nu facem decât să învățăm o serie de răspunsuri de tip șablon care induc anxietatea prin nepotrivirea acestora cu un context specific.

În general, însă, s-a acceptat că o asemenea afecțiune stimulează sistremul nervos astfel încât se ajunge la atât de cunoscutul reflex ”fight or flight”: luptă sau pleacă.

Abordarea terapeutică a tulburării care are în centru anxietatea se folosește uneori, nu însă obligatoriu, inclusiv de psihofarmacologie. Înțelegerea tuturor ”componentelor” afectate de anxietate face ca abordarea acesteia să devină prioritară, cu atât mai mult cu cât calitatea vieții celui afectat poate suferi modificări dramatice.

Pentru asta este necesară recunoașterea anxietății și a faptului că fiecare persoană este diferită și poate dezvolta mecanisme și reflexe specifice. Iată câteva simptome comune, în spectrul emoțional și cognitiv:

Teama excesivă și permanentă, imposibil de controlat, în situația în care nu există un motiv coerent pentru o asemenea stare;
Neliniștea, ca senzație de permanentă agitație sau tensiune;
Dificultăți în concentrare sau blocaje cognitive, descrise uneori ca minte care nu mai poate emite nici o judecată;
Iritabilitate.

În planul comportamentelor sau în cel fiziologic pot fi adesea indetificate:

Tensiune musculară nejusificată de un tipar de viață activ sau stresant pentru musculatură;
Oboseală prelungită, uneori cu senzația că lucrurile ușoare devin deosebit de dificile sau de obositoare;
Insomnie sau tulburări ale somnului;
Tulburări ale ritmului cardiac, palpitații;
Dificultăți în respirație;
Transpirație sau tremurat involuntar;
Greață sau vărsături;
Amețeli, senzația de leșin.

Diferența dintre frică și anxietate

Frica și anxietatea pot fi considerate emoții vecine. Ce le diferențiază, însă, ține de natura lor, de elementele care le declanșează și de durata acestora.

Frica este un răspuns în fața unui eveniment perceput ca periculos și este de scurtă durată, de obicei. Anxietatea, cu toate că este similară fricii, poate fi descrisă în termeni diferiți. În primul rând pentru că nu se percepe întotdeauna un eveniment sau stimul care o declanșează. În timp ce este de mai mică intensitate, se poate întinde pe o perioadă mult mai mare de timp, ceea ce aduce grave prejudicii stării de bine și de echilibru emoțional.

În privința elementelor care pot declanșa frica și anxietatea, putem observa empiric că prima cere un eveniment clar identificabil, chiar tangibil sau ușor observabil și de receptori obiectivi. Anxietatea este, pe de altă parte, declanșată de fatori foarte diverși, fără să existe senzația de pericol concret în legătură cu un element stresor.

După cum am spus deja, frica poate fi descrisă ca o flacără puternică și care arde intens până la stingere, de obicei în termen scurt, în timp ce anxietatea este cunoscută ca fiind o afecțiune care poate avea o componentă cronică.

Semnele și simptomele anxietății

Să avem claritate – în viață, toți trecem prin anxietate din timp în timp, incluzând adulți și copii. Face parte din gama emoțiilor umane. Pentru mulți oameni, stările de anxietate vin și pleacă, instalându-se temporar, uneori cu episoade scurte, cu durată de la câteva minute la câteva zile.

Declanșatorii pot fi din scenariul obișnuit al vieții de zi cu zi – poate o problemă de la muncă sau într-o relație, poate așteptarea unor rezultate medicale într-o problemă mai sensibilă de sănătate, dificultăți financiare sau chiar traficul aglomerat care te îngreunează să ajungi la timp la un eveniment important.

Dar pentru alți oameni, stările de anxietate sunt mai mult decât îngrijorări obișnuite temporare sau o zi stresantă la muncă. Atunci când anxietatea ajunge să se prelungească pentru săptămâni, luni sau ani, când se agravează peste timp, într-atât încât îți afectează viața cotidiană, poți descoperi că ceea ce experimentezi se încadrează într-o tulburare de anxietate.

Ce ne transmite Organizația Mondială a Sănătății despre cât de mulți suntem în categoria celor pentru care relația cu anxietatea nu e ușor de pus în cuvinte? Spune, conform unui raport din septembrie 2023, că tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente tulburări mintale din lume, afectând 301 milioane de oameni în 2019.

Asta înseamnă că aprox. un procent de 4% din populația globală experimentează o tulburare de anxietate. De asemenea, că pe baza statisticilor, numărul femeilor afectate de tulburările anxioase este mai mare decât cel al bărbaților, iar simptomele anxietății apar ca debut deseori în timpul copilăriei și adolescenței.

Mai spune și că, din fericire, există tratamente extrem de eficiente pentru tulburările de anxietate, dar și că doar aproximativ 1 din 4 persoane cu tulburări anxioase ajung să primească tratament pentru această afecțiune. Barierele în calea îngrijirii includ lipsa investițiilor în serviciile de sănătate mintală, lipsa de conștientizare a faptului că aceasta este o afecțiune de sănătate tratabilă, lipsa furnizorilor calificați de servicii medicale, și stigmatizarea socială.

In acest context, schimbarea poate porni de la noi toți, cu puțin efort; ne dorim ca informațiile care urmează să ajute la o înțelegere cât mai extinsă a anxietății, a simptomelor și modalităților de tratament, și a forma o atitudine non-judicativă pentru lupta cu anxietatea, fie că e a ta sau a cuiva cunoscut ție.

Simptome fizice și emoționale

Persoanele care suferă de tulburări anxioase simt frecvent stări de frică și îngrijorare intense, excesive și persistente cu privire la situațiile din viața lor de zi cu zi. Aceste sentimente sunt de obicei acompaniate de tensiune fizică și alte simptome cognitive și comportamentale.

Deseori tulburările de anxietate pot include episoade repetate cu sentimente bruște de frică intensă sau teroare care escaladează și ajung la apogeu în câteva minute – atacurile de anxietate sau cele de panică.

Simptomele anxietății sunt dificil de controlat, cauzează distres psihoemoțional semnificativ și pot dura un timp îndelungat dacă nu sunt tratate. Pot interfera cu activitățile zilnice și pot afecta familia și viața socială, școlară sau profesională a unei persoane.

Simptomele fizice ale anxietății pot include:

senzație de agitație în stomac
amețeală sau slăbiciune
tremur, încordare sau durere musculară, senzație de nod în gât
senzația unor înțepături sau amorțeală în diverse zone ale corpului
neliniște sau incapacitate de a sta liniștit
dureri de cap, dureri de spate sau alte dureri și acuze
respirație mai rapidă, durere sau presiune în piept
bătăi ale inimii rapide, puternice sau neregulate
transpirații sau valuri de căldură sau frig
probleme de somn
scrâșnirea dinților, îndeosebi în timpul somnului
greață și senzație de rău
slăbiciune sau letargie
probleme digestive sau gastrointestinale (crampe, gaze, constipație etc.), urinări frecvente, modificări în apetitul sexual
existența atacurilor de panică.

Simptomele emoționale ale anxietății pot include:

stare de tensiune, nervozitate sau incapacitate de a te relaxa
sentimente de pericol iminent, panică sau frică de moarte, anticiparea a ceea ce e mai rău
senzația că lumea accelerează sau încetinește
sentimentul că ceilalți oameni pot observa că ești anxios și te privesc
îngrijorare pentru anxietatea în sine, că te-ar putea copleși sau anticiparea că ai putea avea un atac de panică
dorința de reasigurări multiple de la cei din jur sau îngrijorarea că ceilalți sunt furioși sau supărați pe tine
îngrijorare că pierzi contactul cu realitatea
dispoziție scăzută și depresie
îngrijorare în exces cu privire la lucrurile sau situațiile care se pot întâmpla în viitor.

Alte simptome cognitive și comportamentale:

percepi că nu te poți opri din a te îngrijora sau ai gândul că se vor întâmpla lucruri rele dacă încetezi să îți faci griji
dificultăți de concentrare
dificultate de a te focusa sau gândi clar despre orice altceva în afară de lucrul care te îngrijorează
ruminația – gânduri în exces despre experiențe negative sau analiza unei situații din nou și din nou
depersonalizare – un tip de disociere în care te simți deconectat de mintea sau corpul tău, sau sentimentul că ești un personaj pe care îl urmărești într-un film
derealizare – un tip de disociere în care te simți deconectat de lumea din jurul tău sau ca și cum lumea nu ar fi reală
tendința de a evita lucrurile și situațiile care au provocat sentimente neplăcute sau episoade de anxietate în trecut
obsesii despre anumite idei, care poate fi semn pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
simptome psihologice nu mereu așa evidente – distractibilitate, deconectare, dificultăți în luarea deciziilor, copleșire emoțională, perfecționism, pesimism defensiv (anticipezi mai degrabă tot ce ar merge rău sau cel mai rău, pentru a te putea pregăti).

Cum afectează anxietatea viața de zi cu zi

Oamenii care suferă de anxietate generalizată se îngrijorează constant cu privire la problemele vieții de zi cu zi, cum ar fi starea de sănătate, situația financiară sau problemele de familie, chiar și când au puține sau nu atât de grave motive de îngrijorare. Pot avea probleme de concentrare, le este dificil să se relaxeze, ori chiar să aibă un somn odihnitor, și satisfacția de viață poate fi afectată.

Anxietatea nediagnosticată și netratată poate duce la complicații, precum sănătate mintală fragilă – depresie, izolare socială, dificultăți la muncă sau școală, probleme de somn, probleme financiare din cauza greutății de a îndeplini sarcinile de muncă sau de a păstra un loc de muncă, probleme cronice de sănătate fizică – acuze fără o cauză clară, stimă de sine scăzută, dificultăți în a forma și menține relații, tendință spre consum de substanțe, gânduri sau comportamente suicidare.

Calitatea vieții este poate cel mai vast mod în care o tulburare de anxietate te poate afecta. A avea o tulburare de anxietate înseamnă, în cuvinte directe, să trăiești cu frici și de cele mai multe ori frica de nimic definit – ca o frică fără obiect. Și asta poate limita – să îți fie greu să încerci lucruri noi și să îți asumi riscuri în viața profesională sau personală, ori să nu valorifici potențialul pe care îl ai.

Poți ajunge să te retragi din familie și prieteni, să ai dificultăți în a avea grijă de tine, să te simți incapabil să mergi la muncă și să eviți anumite locuri, ori pur și simplu să îți fie dificil să te bucuri de timpul liber. Poți să eviți situațiile care înainte îți dădeau sens și bucurie pentru că te temi că vei simți anxietate, ceea ce duce la a te izola social. Însă deși ai putea crede că eviți factorii care îți declanșează anxietate, a fi singur și deconectat de ceilalți poate face ca anxietatea să fie și mai greu de gestionat.

Tot în acest context, poate apărea și riscul spre adicții, unde alcoolul sau drogurile sunt percepute că aduc o ameliorare a anxietății și ajută temporar. Însă anxietatea va reveni și poți fi tentat să consumi mai des pentru a menține ameliorările temporare; în timp asta poate duce la apariția toleranței la substanța consumată, consumul de cantități tot mai mari și mai frecvent, și riscul de dezvoltare a unei dependențe concomitent cu agravarea anxietății.

Dezechilibrul în răspunsul sistemului nervos la provocările vieții de zi cu zi este de asemenea inclus în efectele anxietății. Corpul uman este alcătuit dintr-o rețea uriașă și complicată de nervi, organizați în sisteme nervoase. Anxietatea este legată de sistemul nervos simpatic – atunci când suferi de o tulburare de anxietate, sistemul tău nervos simpatic muncește în exces.

Sistemul nervos simpatic sau SNS este cunoscut ca sistemul de „luptă sau fugă”, răspuns care este activat de îndată ce unul din simțurile noastre detectează o amenințare, declanșând hormonul fricii – adrenalina.

Dacă am întâlni un pericol, sistemul nervos simpatic ar activa reacții de apărare fără să fim nevoiți să spunem corpului să acționeze, căci timpul în această situație este foarte prețios pentru miza supraviețuirii. Reacția corpului în modul de luptă sau fugă poate include senzație de amețeală sau leșin, incapacitatea de a încetini ritmul cardiac, accelerarea anormală a ritmului cardiac, probleme digestive, neclaritate vizuală, transpirație anormală.

Dacă ne gândim la amenințările la care reacționează o persoană care suferă de anxietate, cum ar fi vorbitul în public, stresul asociat acestei amenințări percepute nu o va ucide, dar corpul ei va reacționa ca și cum asta chiar s-ar putea întâmpla. Căci rolul sistemului nervos simpatic este să acționeze prompt, să te scoată din necaz; dar atunci când el lucrează continuu, poate cauza probleme de sănătate.

În cealaltă direcție, atunci când te simți relaxat și nu detectezi nicio amenințare, sistemul nervos parasimpatic sau SNP recâștigă controlul – este opusul sistemului nervos simpatic și este asociat modului de ”odihnă și digestie”. Atunci când sistemul nervos parasimpatic este în control, putem avea o calitate bună a somnului, ne putem relaxa, socializa cu prietenii, și corpul nostru se poate menține sănătos.

Identificarea și pregătirea pentru amenințări prin aceste sisteme biologice nervoase este felul în care a fost asigurată supraviețuirea speciei umane. Ce se întâmplă în cazul oamenilor cu tulburări de anxietate? Sistemul nervos simpatic preia controlul atunci când ar trebui să fim relaxați, spunându-ne că trebuie să ne pregătim pentru pericol; ne pune în stare de alertă și încordare.

Prea mult timp în modul de luptă sau fugă și nu suficient timp cu sistemul nervos simpatic sub control, ne poate face să ne simțim anxioși, obosiți, paranoici și ne poate provoca senzații fizice nedorite precum dureri de cap, dureri musculare, greață.

Dezechilibrul dintre sistemul nervos simpatic, responsabil pentru mobilizarea corpului în reacția la stres sau amenințare, și sistemul nervos parasimpatic, responsabil pentru calmarea organismului, explică și menține anxietatea.

Sunt cercetări care sugerează că experimentarea anxietății excesive, intense și persistente poate crește riscul dezvoltării pe termen lung a unor probleme de sănătate fizică, precum diabet, ulcer gastric sau probleme cardiace. Cu toate acestea, nu sunt date suficiente pentru a spune cu exactitate riscurile, sau ce grupuri de oameni sunt îndeosebi predispuși să fie afectați.

Însă a avea deja o problemă de sănătate fizică sau dizabilitate de asemenea te poate face să te simți stresat sau anxios, și astfel poți simți că problemele de anxietate și problemele de sănătate fizică sunt părți într-un cerc vicios. Și în același timp, uneori este dificil de perceput dacă toate simptomele sunt în totalitate asociate anxietății, sau dacă pot fi legate și de o afecțiune diferită.

Recomandarea este de adresare și către un medic generalist mai ales atunci când predomină simptomele fizice ale anxietății; diagnosticul corect și abordarea tuturor nevoilor de tratament sunt importante.

Anxietatea îți poate afecta sănătatea fizică, relațiile și calitatea vieții, dar tulburările de anxietate pot fi de obicei tratate eficient. Să ne orientăm spre soluții.

Semnele distinctive ale anxietății

În pasul spre soluții, este important să observi cât mai clar ce ți se întâmplă. Este important să subliniem câteva semne distinctive ale anxietății, care pot semnala o tulburare anxioasă, diferențiată de anxietatea ”normală” și de alte tulburări.

În medicină, un simptom reprezintă experiența subiectivă a unei boli, orice aparență care este observată de un pacient, spre deosebire de semne care pot fi detectate/măsurate și pot fi observate de alte persoane.

Cele mai clare semne distinctive ale anxietății sunt manifestările fizice – modificările fiziologice și plângerile fizice, răspunsul de teamă observabil în exterior mult mai intens decât situația declanșatoare. Însă iată și alte semne distinctive foarte importante.

Întâi, anxietatea este severă – este de obicei mai intensă și persistentă, și poți percepe că experimentezi anxietate mai severă decât majoritatea oamenilor pe care îi cunoști. Apoi, este disproporționată; dacă de obicei trăirea anxietății este proporțională cu intensitatea situației, în tulburările anxioase oamenii au tendința să devină mult mai anxioși decât pare să justifice situația declanșatoare.

De asemenea, anxietatea este extinsă la majoritatea situațiilor din viața de zi cu zi: în anxietatea normală, îngrijorarea este legată de situația care a cauzat anxietatea și de câteva declanșatori știuți că provoacă teamă; – în tulburările anxioase oamenii simt îngrijorare aproape tot timpul, greu de oprit. Și la fel de important, în tulburările anxioase oamenii simt că nu au control asupra anxietății, având dificultăți de a atinge stare de relaxare și de a se autoliniști, de a simți calm și distanță din îngrijorări.

Deși manifestările anxioase pot părea evidente în timp ce le citești, ele pot fi greu de identificat direct, în viața personală. O explicație este că manifestările anxioase se ”prezintă” uneori ca trăsături de personalitate – poți să te percepi ca timid în loc de tensionat sau încordat.

Poate fi provocator să observăm anxietatea în noi înșine – poate că te lupți cu neliniștea și îngrijorarea de ani de zile gândind că este normal sau așa ești tu, dar în realitate să suferi de anxietate nediagnosticată.

Pentru a-ți identifica simptomele de anxietate, poți începe prin a cunoaște criteriile de diagnostic și alte posibile semne de anxietate. Apoi ar fi de ajutor să conștientizezi și monitorizezi tiparele din viața ta de zi cu zi, care sunt gândurile și comportamentele repetitive care vin împreună cu semnele distinctive enumerate.

Și în cazul celor dragi poate fi dificil să observăm manifestările anxioase atunci când acestea nu sunt evidente – o cale este să fim atenți la semnele fizice – plângerile fizice, reacții de teamă disproporționate evenimentului în cauză și schimbări în activitatea socială.

Și foarte important – să evaluezi în cazul tău sau a cuiva drag de cât timp vă luptați cu simptomele identificate; dacă persistă deja de luni de zile, ar fi important să fie evaluate de un profesionist – un medic psihiatru sau un psiholog. Acesta va conduce o evaluare pentru a identifica tipul simptomelor anxioase, în ce tip de tulburare anxioasă se încadrează și cum afectează funcționarea personală, și apoi te va îndruma spre tratament individualizat.

Cauzele anxietății și factori declanșatori: Factori psihologici și de mediu

Afecțiunea pe care o discutăm aici, pe larg discutată deja la nivel internațional, poate fi declanșată de factori variați și este adesea o combinație între influențele biologice, psihologice și de mediu.

Din perspectiva cogniției putem identifica tiparul negativ de gânduri, caracterizate în primul rând prin persistență și apoi prin natura catastrofică. Aceasta din urmă reușește cu o ”eficiență” deosebită să potențeze sentimentele negative și proiecțiile morbide.

Factorii care țin de personalitatea individului pot fi clasificați în două mari direcții, comune și ușor identificabile la nivel colectiv: perfecționismul și nevrozismul.

Ne-am putea întoarce la personajul lui Kafka, pentru scurt timp și pentru a-l oferi ca exemplu în acest sens. În primul rând pentru că în ciuda vârstei adoptă un stil de viață de asemenea natură încât nu-și mai permite nimic din ce ar fi specific vârstei sale. Devine principalul susținător economic al familiei, fără ca vreun membru al acesteia să fie afectat de boală sau de neputință.

Asumarea acestui rol aduce obligații care îl forțează să fucționeze după un tipar clar de la care nu se poate abate sub nici o formă. În timp ce colegii săi iau micul dejun împreună nu poate decât să se mire de asemenea relaxare și să proiecteze asupra lui imposibilitatea unui asemenea scenariu. Urmărește, așadar, să fie totul pentru familia sa, devenind astfel dependent atât el, dar inoculând și acestora aceeași dependență de munca și rezultatele lui.

Nu-și permite greșeli sau întârzieri nici măcar atunci când se trezește metamorfozat. Oamenii cu un nivel ridicat de perfecționism pot experimenta, așadar, niveluri ridicate de anxietate, atât prin presiunea exercitată din interior, dar și prin cea care vie din surse externe. Gregor rămâne, fără îndoială, eroul exemplar pentru ceea ce înțelegem ca tipar nevrotic: personalitate caracterizată de instabilitate și uneori de fixații.

Astăzi se vorbește cu foarte mare lejeritate despre traumă, în limbajul uzual, mai ales în rândurile adolescenților. ”Am dat test azi, am traumă!”, pot fi auziți adolescenții spunând, fără ca acest lucru, evident, să și fie aproape de realitate. Experiența traumatizantă reprezintă un eveniment fizic sau emoțional care poate declanșa tulburarea anxioasă mai ales în contextul sindromului post-traumatic.

Contribuția geneticii și a istoricului familial

Psihologia clinică abordează cu rezultate vizibile tulburarea de anxietate, folosindu-se de concluziile psihanalizei și, mai nou, de cele ale psihologiei sistemice. Premisa de la care se pornește este că cea mai mare parte a comportamentului uman este învățat prin observare, în special începând cu perioada copilăriei.

Așadar, dacă indivizii sunt martorii unui comportament anxios manifest, ca răspuns în fața unei situații stresante sau frustrante, pot adopta ca adulți aceleași tipare de adaptare la factori stresori.

Aflate între cele mai frecvente afecțiuni psihice, anxietatea are conform celor mai noi cercetări și o componentă genetică. Altfel spus, în familiile unde există un istoric de anxietate clinică există un risc crescut ca indivizii să dezvolte ao tulburare din același specru anxios.

Chimia creierului, atât de importantă în contextul sănătății mentale, joacă și aici un rol important, motiv pentru care excesele în privința consumului de substanțe pot declanșa anxietate.

Viața și evenimentele ei specifice, uneori imposibil de evitat, sub forma schimbărilor (deces, divorț sau despărțire, pierderea serviciului) pot genera adevărate crize de anxietate care ar putea fi evitate în contextul unei minime igiene psiho-emoționale.

Exceptând orizontul personalității individului, care are doar uneori acces la trăirile și reflexele inconștiente, ca factori externi putem identifica relativ ușor o serie de elemente care pot declanșa și întreține tulburarea de tip anxios.

Situațiile stresante, din familie sau de la ocul de muncă, conflictele de orice fel pot declanșa și apoi chiar întreține o formă cronică de anxietate (tot aici am include și un tipar puțin funcțional de socializare sau de relații interpersonale);
Problemele financiare sau cele legate de presiunea profesională sau academică reprezintă alături de perfecționism veritabile vulnerabilități în fața unei game largi de afecțiuni mentale (copiii și tinerii nu fac excepție, cu atât mai mult cu cât sunt cei mai expuși așteptărilor în plan școlar și academic);
Contextul social și general, de viață, se poate referi la atmosfera socială, cu tot ce presupune ea, de la stigmatizare, discriminare, presiunea pentru conformism, dar și la mediul în care trăiește individul (proximitatea sau realitatea războiului generează pe bună dreptate veritabile furtuni emoționale greu de gestionat);
Pandemia peste care a trecut în ultimii ani întreaga lume și cu care poate că ar fi trebuit să începem discuția despre factori externi declanșatori ai anxietății a generat suferință și așteptări adesea imposibil de gestionat. Impactul asupra sănătății mentale a fost important pe această direcție și putem vorbi despre un sindrom anxios colectiv, uneori menținut cu ”generoasa” participare a media;
Pandemia de COVID-19 a scos în evidență o mai veche vulnerabilitate: folosirea în exces a platformelor de media sociale. Consumul în exces de știri exclusiv negative, presiunea de a fi conectat, de a ști cât mai multe despre cât mai mulți oameni (sau ultimile știri din sănătate) au generat o creștere în resimțirea anxietății la nivelul colectivităților în mai toate regiunile lumii;
În cele din urmă, izolarea poate favoriza apariția și menține tulburarea anxioasă.

Tipuri de tulburări de anxietate

Sunt câteva tipuri diferite de tulburări de anxietate, incluzând:

Tulburarea de anxietate generalizată (îngrijorare persistentă și excesivă cu privire la activitățile sau evenimentele zilnice);
Tulburarea de panică (atacuri de panică și teama de atacuri de panică continue);
Tulburarea de anxietate socială (nivel ridicat de frică și îngrijorare cu privire la situațiile sociale care ar putea face persoana să se simtă umilită, jenată sau respinsă);
Tulburarea obsesiv-compulsivă (experiența continuă a gândurilor și grijilor nedorite și intruzive care provoacă anxietate, și încercarea de atenuare prin îndeplinirea anumitor ritualuri sau comportamente);
Fobii specifice (temeri intense, iraționale de anumite obiecte sau situații care duc la un comportament de evitare și stres semnificativ);
Tulburare de anxietate de separare (frica excesivă sau îngrijorarea de a fi separată de oamenii cu care persoana are o legătură emoțională profundă);
Agorafobia (frică excesivă, îngrijorare și evitarea situațiilor care ar putea provoca o persoană să intre în panică sau să se simtă neputincioasă, blocată sau jenată);
Mutism selectiv (incapacitatea constantă de a vorbi în anumite situații sociale, în ciuda capacității de a vorbi confortabil în alte situații, afectând în primul rând copiii);
Tulburarea de stres posttraumatic (apare după ce o persoană experimentează sau este martoră la un eveniment traumatizant, cum ar fi răni grave, lupte, violență sexuală sau dezastre naturale);
Tulburarea de anxietate datorată unei afecțiuni medicale (include simptome de anxietate intensă sau panică care sunt cauzate direct de o problemă de sănătate fizică);
Tulburarea de anxietate indusă de substanțe (se caracterizează prin simptome de anxietate intensă sau panică care sunt rezultatul direct al abuzului de droguri, al consumului de medicamente, al expunerii la o substanță toxică sau al sevrajului de droguri);
Alte tulburări de anxietate specificate și nespecificate (anxietate sau fobii care nu îndeplinesc criteriile exacte pentru orice alte tulburări de anxietate dar sunt suficient de semnificative pentru a fi supărătoare și perturbatoare).

Vom reda pe larg cele mai întâlnite tulburări de anxietate. O persoană poate avea în același timp manifestări specifice mai multor tulburări de anxietate.

Tulburarea de anxietate generalizată

Persoanele care suferă de tulburare de anxietate generalizată trăiesc îngrijorare, frică și anxietate excesive și persistente care sunt greu de controlat și disproporționate față de situație, care interferează semnificativ cu viața de zi cu zi. Nu este același lucru cu a te îngrijora ocazional în legătură cu lucruri sau a experimenta anxietate din cauza evenimentelor stresante din viață; persoanele care suferă de anxietate generalizată se confruntă cu anxietate frecventă de luni, dacă nu de ani.

Tulburarea de anxietate generalizată poate fi diagnosticată atunci când aceste simptome apar în majoritatea zilelor timp de cel puțin șase luni: neliniște, iritabilitate, oboseală, dificultăți de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară, încordare și dureri – de cap, musculare, de stomac sau dureri inexplicabile, dificultăți de somn, dificultate de a controla sentimentele de îngrijorare.

Adulții trebuie să experimenteze cel puțin trei dintre simptomele de mai sus, pe lângă anxietate sau îngrijorare, pentru a fi diagnosticați cu tulburare de anxietate generalizată. Copiii au nevoie pentru diagnostic doar de unul dintre simptomele enumerate, pe lângă anxietate sau îngrijorare.

Tulburarea de panică

Tulburarea de panică este o afecțiune a sănătății mintale care implică atacuri de panică recurente și neașteptate. Un episod de panică este un acces de frică, groază sau senzația de a pierde controlul extrem de intense și consumatoare, chiar și atunci când nu există un pericol clar sau declanșator și care ajunge la vârf în câteva minute, fiind însoțit de simptome fizice precum dificultăți de respirație, tremurături, dureri în piept și sentiment de moarte.

Alte simptome specifice tulburării de panică sunt: senzație de amețeală sau de leșin, transpirație, frisoane sau valuri de căldură, tremur, amorțeală sau furnicături, dificultăți de respirație, palpitații și ritm cardiac rapid, senzație de sufocare, greață sau dureri abdominale, sentimente de moarte sau frica de moarte iminentă, sentiment de detașare sau pierdere a controlului, dureri în piept.

Deseori, din cauza severității simptomelor, oamenii care au un atac de panică poate chiar să creadă că au un atac de cord sau o altă boală care pune viața în pericol, și se prezintă la serviciile de urgență ale spitalelor. Vârsta medie de apariție a tulburării de panică este de 20-24 ani.

Atacurile de panică în sine nu sunt suficiente pentru a pune un diagnostic de sănătate mintală. Deși sunt simptomul principal al tulburării de panică, atacurile de panică pot apărea în orice tulburare de anxietate, precum și în alte afecțiuni de sănătate mintală, precum depresia și tulburarea de stres posttraumatic.

O persoană cu tulburare de panică va avea atacuri de panică repetate, anxietate intensă cu privire la viitoarele posibile atacuri de panică și va evita situațiile care ar putea să îi cauzeze un nou episod.

Pentru a fi diagnosticat cu tulburare de panică, este necesară existența a cel puțin un atac de panică care să fie urmat de o lună de îngrijorare persistentă cu privire la atacuri suplimentare sau comportamente de evitare declanșate de atacul de panică, de exemplu nu dormi singur sau nu mergi în parc luni de zile pentru că ai avut un atac de panică ultima dată când ai făcut asta.

Atacurile de panică pot apărea la fel de frecvent ca de câteva ori pe zi sau la fel de rar ca de câteva ori pe an. Nu toți cei care experimentează un atac de panică vor dezvolta tulburare de panică.

Fobiile

O fobie este o frică intensă sau o aversiune față de obiecte sau situații specifice. Teama pe care o simt oamenii cu fobii este disproporționată ca intensitate față de pericolul real cauzat de situație sau obiect.

Persoanele cu fobie pot avea următoarele simptome: îngrijorare irațională sau excesivă cu privire la întâlnirea cu obiectul sau situația de temut, comportamente active de evitare a obiectului sau situației de temut, anxietate intensă imediată la întâlnirea cu stimulul fobic sau la expunerea inevitabilă.

Este necesar să facem diferența între tulburările relaționate fobiei (cum ar fi anxietatea socială, numită mult timp fobie socială, agorafobia sau mutismul selectiv) și fobiile specifice sau simple.

Fobia specifică implică frica de un obiect, eveniment sau situație specifice care cauzează anxietate severă la expunerea inevitabilă și se acompaniază de dorința puternică de evitare. Fobiile, precum arahnofobia (frica de păianjeni) sau claustrofobia (frica de spații mici), pot cauza atacuri de panică în momentul expunerii la obiectul fobic.

Unele din aceste frici pot avea sens, precum frica de șerpi, însă și aici, intensitatea fricii nu este justificată de situația în sine. Precum în alte tulburări de anxietate, oamenii care suferă de fobii specifice petrec mult timp încercând să evite situații care pot declanșa reacția fobică. Cele mai cunoscute fobii specifice includ frica de animale (păianjeni, câini sau șerpi), frica de sânge, de a zbura cu avionul, de înălțimi sau ace (injecții).

Anxietatea socială

Tulburarea de anxietate socială, numită anterior fobie socială de profesioniștii din sănătatea mintală, este caracterizată prin frică excesivă de situațiile sociale și de performanță.

Este mult mai mult decât timiditate; oamenii care suferă de tulburare de anxietate socială simt anxietate intensă care îi poate determina să evite activități sociale, precum întâlnirea cu oameni noi, vorbitul în fața altora sau mâncatul în public, iar comportamentul de evitare le îngreunează deseori și menținerea relațiilor. Pentru unii oameni, frica socială îi poate împiedica să meargă la serviciu, la școală sau să facă lucruri de zi cu zi.

Tulburarea de anxietate socială include simptome precum: frică și anxietate disproporționate în situații sociale, înroșire, transpirație, tremur, ritm cardiac accelerat, senzație de golire a minții, judecată de sine, supra conștiința de sine și teama că oamenii îi vor judeca negativ, greață, evitarea situațiilor sociale sau experimentarea unei frici intense în timpul acestora, deficiențe sociale, ocupaționale sau în alte arii de funcționare, postura rigidă a corpului sau vorbirea cu o voce nesigură, dificultate de a face contact vizual sau de a fi în preajma unor persoane pe care nu le cunosc.

Oamenii pot experimenta tulburare de anxietate socială generală sau tulburare de anxietate socială specifică performanței (cum ar fi vorbitul sau cântatul în fața unui public).

Tulburarea de anxietate socială poate arăta diferit la copii, unde anxietatea apare atunci când se află în situații de la egal la egal, nu doar în preajma adulților. Anxietatea socială la copii se poate manifesta prin crize de furie, înghețarea sau blocajul, plâns, lipirea de adult, refuzul de a vorbi.

Tulburările de anxietate la copii

Este firesc pentru copii să simtă un anumit nivel de anxietate, îngrijorare sau frică în anumite momente, ca parte în dezvoltarea lor emoțională. De exemplu, un copil ar putea să simtă frică la vederea unui câine care latră, sau un adolescent poate deveni anxios în așteptarea unui test școlar sau a unui recital.

Dar uneori copiii trăiesc aceste situații cu sentimente de frică copleșitoare și nu se pot opri din a se gândi la toate temerile asociate, iar efortul părinților de a-i conforta este ineficient.

Când asta se întâmplă, copii pot fi afectați în a-și desfășura activitățile zilnice, inclusiv sa meargă la școală sau grădiniță, să socializeze, să se joace și să adoarmă, devin sensibili și evitanți în a încerca lucruri noi.

Iată câteva manifestări care pot semnala o tulburare de anxietate la copii: anxietatea vine dintr-o frică sau blocaj care interferează cu capacitatea de a se bucura de viață, de a-și desfășura în confort rutina zilnică sau de a îndeplini sarcini corespunzătoare vârstei, nu se îmbunătățește după explicații logice pentru a rezolva grijile, și este derutant atât pentru copil cât și pentru părinți.

Dacă anxietatea sau îngrijorarea blochează copilul în a funcționa conform vârstei, poate fi recomandarea să căutați ajutor, consult și intervenție multidisciplinară. Ce e de ținut minte dacă ești părinte – anxietatea la copii este tratabilă cu îndrumare specializată.

Diagnosticarea anxietății

Îngrijorarea este o parte normală a vieții, dar atunci când starea se agravează, alege să te adresezi unui specialist în sănătate. Dacă anxietatea te împiedică în a trăi o viață completă, te asigurăm că există ajutor – nu trebuie să faci față singur acestor provocări. Tratamentul este cu atât mai eficient cu cât cauți ajutor cât de timpuriu.

Dacă ai decis să cauți ajutor pentru anxietate, primul pas este să apelezi la medicul tău de familie sau generalist; acesta poate determina dacă anxietatea ta este legată de o problemă de sănătate fizică.

Nu există teste de laborator sau scanări care să poată diagnostica anxietatea, dar medicul curant poate face astfel de teste pentru a exclude afecțiunile fizice care ar putea cauza simptome de anxietate. În cazul în care este identificată o afecțiune fizică, îți va fi propus un plan de tratament care să amelioreze implicit și anxietatea.

În cazul în care medicul tău va determina că anxietatea ta nu este rezultat a unei condiții medicale fizice, te va îndruma către specialiști în sănătate mintală – medic psihiatru și psiholog.

Medicul psihiatru este specializat în diagnosticarea și tratamentul problemelor de sănătate mintală, și poate prescrie medicație, alături de alte recomandări. Psihologul este un specialist în sănătate mintală care poate evalua dificultăți psihice și desfășura intervenție specializată în problemele de sănătate mintală prin consiliere și psihoterapie.

Este important să găsești un specialist în sănătate mintală cu care să rezonezi și în care să ai încredere. Nu este greșit dacă faci mai multe consulturi inițiale până îl găsești pe cel potrivit pentru tine.

Evaluarea simptomelor și a istoricului medical

Nu este mereu ușor să percepi dacă anxietatea este o problemă medicală sau provine dintr-o zi grea care te face să te simți supărat și îngrijorat. Dacă simți îngrijorare atât de intensă încât interferează cu viața ta de zi cu zi, incluzând igiena personală, școală sau muncă, ori viața socială, dacă anxietatea sau frica îți provoacă disconfort psihic și îți este greu să le controlezi, dacă te simți deprimat și folosești alcool sau droguri pentru a putea gestiona ce simți, ori simți că anxietatea este cauzată de o altă problemă de sănătate mintală sau ai gânduri sau intenții suicidare – iată motivele pentru care alegerea pentru un consult de către un specialist în sănătate mintală este drumul potrivit, fără să simți că ai eșuat sau că ceea ce experimentezi este pentru că nu te-ai descurcat suficient de bine.

Poate fi de ajutor pentru tine să scrii simptomele pe care le ai în timp ce aștepți să faci consultul pentru care te-ai programat; va fi mai ușor să exprimi către medic sau profesionistul în sănătate mintală ce ți se întâmplă – acesta are nevoie să știe cât mai mult din ce trăiești ca să te poată îndruma eficient.

Pentru a ajuta la diagnosticarea unei tulburări de anxietate, specialistul în sănătate mintală va aplica o evaluare în timpul primei întâlniri; îți va cere să îți descrii gândurile, sentimentele și comportamentele. De asemenea, poate avea nevoie să efectueze o anamneză completă, inclusiv a istoricului personal, familial și medical, pentru a identifica posibilii factori favorizanți, declanșatori sau de menținere.

În timpul evaluării, medicul psihiatru sau psihoterapeutul vor evalua simptomele exprimate de tine, cât de intense sunt și de când sunt prezente, în ce fel interferează cu viața ta de zi cu zi, și vor observa dispoziția ta afectivă și comportamentul.

În același timp, vor compara simptomele pe care le trăiești cu criteriile pentru tulburările de anxietate stabilite în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM V), reperul folosit în diagnosticarea tulburărilor mintale, pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic clar.

Rolul profesioniștilor în sănătatea mintală

Chiar dacă simptomele tale de anxietate nu se aliniază în totalitate cu simptomele și semnele clasice, un consult la un specialist, medic psihiatru sau psiholog, poate ajuta și clarifica diagnosticul.

Rolul profesioniștilor în sănătatea mintală este esențial în tratarea anxietății. Este bine să vrei să te ajuți și să încerci să gestionezi tu ce experimentezi, însă tot a te ajuta este să știi și să accepți momentul de a căuta și primi sprijin specializat pentru a preveni agravarea și afectarea calității vieții.

Vei ști dacă specialistul în sănătate mintală este potrivit pentru tine dacă simți confort să exprimi către acesta trăirile tale cauzate de anxietate. Dacă vei primi recomandare de medicație pentru ameliorarea anxietății, vei avea nevoie să consulți un medic psihiatru.

Dacă evaluarea va indica că anxietatea poate fi ameliorată prin psihoterapie, este suficient să te adresezi unui psiholog/psihoterapeut cu competențe în psihoterapia anxietății. Totuși păstrează în minte că ia timp până ce vor fi vizibile efectele tratamentului urmat pentru problema de anxietate; rămâi implicat și aplică direcțiile recomandate pentru evoluția dorită.

Managementul și tratamentul anxietății

Fiecare tulburare de anxietate are manifestări specifice, însă majoritatea dintre ele răspund eficient în trei tipuri de tratament: psihoterapie sau ”terapie prin vorbire”, medicație, și schimbări în stilul de viață. Aceste abordări de tratament pot fi aplicate separat, sau în combinație.

Psihoterapia, printre care psihoterapia cognitiv-comportamentală, te poate ajuta să identifici tiparele de gândire disfuncționale și să înveți modalități diferite de a gândi, reacționa emoțional și de comportament pentru a ameliora anxietatea.

Medicația nu va vindeca tulburarea de anxietate, dar poate aduce ameliorare semnificativă a simptomelor astfel încât să ai din nou o calitate bună a vieții. Printre cele mai folosite medicamente în tratamentul tulburărilor de anxietate enumerăm medicația anxiolitică, în general prescrisă pentru o perioadă scurtă de timp, și antidepresivele.

De asemenea, beta-blocantele, medicamente folosite pentru probleme cardiace, pot fi prescrise uneori pentru a controla simptomele fizice ale anxietății. Specialistul curant va discuta cu tine despre opțiunile de tratament și care ar fi planul cel mai recomandat pentru tine.

Să aprofundăm modalitățile de tratament pentru a-ți face o imagine cât mai completă a cum poate arăta parcursul tău din momentul în care decizi să primești tratament pentru problema de anxietate.

Opțiuni și metode de tratament: medicamentoase și non-medicamentoase

Medicamentele nu pot vindeca o tulburare de anxietate, dar o ameliorează și o țin în control astfel încât decompensările să fie cât mai rare și mai puțin intense, timp în care poți avea o calitate bună a vieții și poți învăța să devii tot mai eficient în a gestiona tendințele anxioase și a păstra un stil de viață echilibrat.

Medicația pentru tulburările de anxietate includ de cele mai multe ori:

Medicamente anxiolitice, precum benzodiazepinele – vor scădea eficient anxietatea, panica și îngrijorarea pe care le simți. Acestea sunt o clasă de medicamente de bază în tratarea anxietății, au foarte multe avantaje și stabilizează rapid starea, însă e esențială monitorizarea de către medic; sunt prescrise pentru o perioadă scurtă de timp pentru că pot deveni mai puțin eficiente în timp din cauza riscului de toleranță.
Antidepresivele, precum inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) – sunt folosite pentru a trata depresia, dar sunt eficiente și în tratarea tulburărilor de anxietate; ajută la îmbunătățirea dispoziției sau reducerea stresului; la început ele pot aduce pentru scurt timp o accentuare a simptomelor, și apoi poate dura o perioadă să se instaleze efectul așteptat – medicul te va încuraja să ai răbdare și să-i comunici îndeaproape evoluția în primele săptămâni de tratament.
Beta-blocantele – pot reduce simptomele fizice ale anxietății, precum ritmul cardiac accelerat și senzația de tremur.

Dacă decizi să începi medicație, este esențial să faci asta sub monitorizarea medicului specialist; nu modifica dozajul fără consultul medical. Medicul psihiatru monitorizează îndeaproape evoluția ta pentru asigurarea că medicația este eficientă fără a-ți cauza efecte secundare negative.

Atunci când simptomele de anxietate sunt intense, persistă deja de luni de zile și interferează semnificativ cu funcționarea zilnică, poate fi indicat în mod necesar tratamentul medicamentos, în asociere și cu alte recomandări.

Opțiunile non-medicamentoase includ intervențiile psihologice și de auto-îngrijire, precum păstrarea unui stil de viață echilibrat și managementul stresului. Intervențiile psihologice sunt esențiale în tratamentul anxietății – poți învăța să faci față situațiilor, evenimentelor sau persoanelor care îți declanșează răspunsul anxios.

Acestea pot fi aplicate individual sau în grup, față în față sau online. Unele persoane cu tulburări de anxietate pot beneficia de intervențiile grupurilor de suport, în care să exprime dificultățile și reușitele cu alte persoane care trec prin experiențe similare.

Și intervențiile de auto-îngrijire, alăturate psihoterapiei, sunt la fel de importante și eficiente în reducerea simptomelor în tulburările de anxietate – învățarea de abilități de gestionare a stresului, precum tehnici de relaxare, mișcare fizică sau mindfulness.

Psihoterapia, inclusiv psihoterapia cognitiv-comportamentală

Psihoterapia este eficientă în a ajuta oamenii care suferă de tulburări de anxietate; este adaptată nevoilor tale și specificului manifestărilor anxioase sau tipului de tulburare de anxietate de care suferi. O abordare de psihoterapie frecvent aplicată în tratamentul tulburărilor de anxietate este terapia cognitiv-comportamentală, axată pe schimbarea tiparelor de gândire care cauzează și mențin anxietatea.

Spre exemplu, în tratarea fobiilor specifice sau a tulburării de anxietate socială, tehnici folosite de terapia cognitiv-comportamentală sunt identificarea și deconstrucția gândurilor iraționale, și tehnica desensibilizării, în care te expui treptat la situațiile anxiogene pentru a confrunta și reduce anxietatea pe care acestea o declanșează. Expunerea este aplicată deseori îmbinată cu exerciții de relaxare.

Alte tipuri de terapie eficiente în tratamentul anxietății includ – terapia interpersonală sau sistemică (focusată pe relații), terapie axată pe acceptare (precum mindfulness), terapia narativă (înțelegerea poveștilor pe care le folosești pentru a-ți descrie viața).

Importanța stilului de viață și a managementului stresului

Există numeroase lucruri pe care le poți face pentru a face față simptomelor tulburărilor de anxietate și care să facă tratamentul urmat deja mai eficient. În primul rând, tehnicile de gestionare a stresului și meditația au rezultate foarte bune.

Psihoeducația, prin învățarea manifestărilor specifice ale tulburării de anxietate de care suferi, implicarea familiei și prietenilor pentru a înțelege cu ce te confrunți, și aplicarea și menținerea unui stil de viață sănătos, sunt modalități de asemenea de ajutor.

Iată câteva sugestii pentru schimbări eficiente în stilul de viață și de management al stresului:

Mișcare fizică regulată – mișcarea și exercițiile fizice, chiar și reprizele scurte de mers pe jos, pot îmbunătăți cum te simți.
Ține redus consumul de cafeină – poate crește anxietatea și afecta rutina de somn; evită ceaiul, cafeaua, băuturile energizante și ciocolata, mai ales după a doua parte a zilei.
Dormi suficient și alege să mănânci sănătos – menține mese regulate și rutina de somn pe cât posibil, alege alimente hrănitoare – fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe.
Limitează consumul de alcool și tutun – dacă ai dificultăți de reducere, apelează la un medic sau grup de suport pentru a primi ajutor.
Practică tehnici de respirație – exercițiile de respirație controlată pot reduce riscul agravării simptomelor într-un atac de panică.
Ține timp pentru sine – implică-te în activități și distracții care îți plăceau anterior agravării anxietății, chiar dacă nu ai încă atracție să începi să faci asta.
Practică tehnici de relaxare, precum meditația sau mindfulness (focusare pe momentul prezent și pe simțuri), respirația lentă sau relaxarea progresivă musculară.
Aplică tehnici de distragere – te vor ajuta să rămâi în momentul prezent și să ieși din lanțul de gânduri anxioase anticipatorii.
Schimbă-ți discursul interior – abordează și schimbă tiparele de gândire interioară.
Programează-ți sarcinile evitate – începe cu sarcini mici, nu dificil de confruntat; te va ajuta să te simți mai bine cu tine însuți și să îți crești stima de sine.
Fii informat – află cât mai multe despre starea ta și despre tratamentele disponibile, astfel încât să iei decizii cât mai bune pentru tine.
Monitorizează-te cu atenție – identifică ce îți declanșează anxietatea și practică strategiile de coping pe care le-ați găsit cu terapeutul tău.
Ține un jurnal – notează sentimentele și experiențele tale.
Gestionează-ți timpul eficient – va împiedica să devii suprasolicitat și anxios.
Petrece timp cu familia sau prietenii – izolarea de familie sau prieteni poate înrăutăți anxietatea; petrece timp cu oamenii dragi.
Fii consecvent și implicat – urmează planul de tratament pe care ți l-a stabilit medicul psihiatru, luând medicamentele conform instrucțiunilor, și participă la programările pentru terapie; acest lucru te va ajuta să păstrezi simptomele tulburării de anxietate la distanță.
Decide pentru tine – nu lăsa anxietatea să decidă asupra vieții tale; dacă te simți copleșit, întrerupe-ți ziua făcând o plimbare sau ceva care să-ți îndepărteze mintea de la griji sau frici. Ia pauză. Respiră. Ești ok. Ești în siguranță.

Complicații și probleme asociate. Relația dintre anxietate și alte afecțiuni mintale. Impactul pe termen lung

Anxietatea este o afecțiune care trebuie înțeleasă într-un context mai larg, fiind legată de diferite scenarii sau de factori declanșatori variați.

Una dintre afecțiunile conexe frecvente, care se asociază anxietății este tulburarea de panică. Cunoscută la modul general și denumită ”atac de panică”, se caracterizează prin stări de frică de o intensitate extremă care se declanșează în diferite circumstanțe, nu întotdeauna conform unor reguli sau în acord cu unele obiceiuri și practici ritualice personale.

Sentimentul de panică este adesea însoțit de palpitații, tremurături și chiar de senzația de sufocare. Unele persoane evocă în timpul acestor episoade credința în iminența propriei morți.

Strâns legată de anxietate este și tulburarea obsesiv-compulsivă, care este aproape la fel de cunoscută limbajului și vocabularului general ca termenii ”depresie” sau ”traumă”. Persoana care suferă de această tulburare se confruntă cu gânduri imposibil de controlat și care, prin repetiție, afectează dramatic starea de bine și întregul echilibru emoțional.

Repetarea obsesivă a unui gând, așadar, generează apariția unui comportament menit să reducă starea de anxietate, motiv pentru care tulburarea este compusă din cele două componente: obsesiv și compulsiv.

PTSD este poate mai cunoscută ca formulare decât varianta în limba română, tradusă ca tulburare de stres post-traumatic. Anxietatea poate fi corelată cu aparenta depășire a unei traume. Spunem aparenta depășire pentru că unele dintre mecanismele specifice depășirii traumei sunt răspunsuri de adaptare la amintirea episodului traumatizant. Între principalele simptome putem aminti: amintiri de tip ecran (sub forma de ”flash”), hipervigilența, insomnia.

Depresia poate fi o altă afecțiune de care se leagă anxietatea. O persoană poate suferi, pe lângă simptomele specifice de frică nejustificată să spunem, de o tristețe persistentă care duce treptat la pierderea interesului pentru activități normale sau chiar pentru dispariția interesului pentru activități care produceau plăcere în trecut.

Se cuvine să ne referim și la tulburările de alimentație. Nu suntem primii care ar vorbi despre relația directă dintre emoții și tiparul alimentar al unui individ sau chiar grup social. Abraham și Kellow scriau despre trăsăturile psihologice ca despre factori care predispun sau nu la afecțiuni legate de aparatul gastro-intenstinal.

Despre dependența de mâncare s-au scris mii de articole pertinente, după cum imposibilitatea de a mânca a fost corelată, la fel, fie cu sublimarea religioasă, fie cu alte tulburări între care se află și cea de anxietate.

Anorexia nervoasă pune, la fel ca obezitatea morbidă, viața în pericol. Neliniștea legată de aspect (înțeleasă uneori și identificată ca manifestare patologică, dismorfofobie), imaginea corpului, uneori frica de a mânca alături de ceilalți crește dramatic nivelul de anxietate generală.

Răspunsul la stres, sub forma anxietății, este un reflex care este considerat normal. Orice încercare de a-l îndepărta ar însemna a scoate din psihicul uman un mecanism nu doar de adaptare, dar și de protecție. Ceea ce ar fi complet nefiresc.

Pe de altă parte, însă, dacă acest răspuns de adaptare devine un mecanism care ”parazitează” viața individului, interferând cu toate celelalte aspecte ale vieții, calitatea și chiar parcursul emoțional și/ sau profesional poate avea de suferit. Să păstrăm în vedere că atunci când vorbim despre o afecțiune cronică, după cum am și arătat, alte tulburări pot apărea și potența starea de rău a unei persoane.

Pe termen lung, anxietatea generează gânduri nu doar negative sau cu componentă morbidă, dar care afectează întregul spectru social al relațiilor interpersonale, generând dificultăți sau blocaje în procesul de comunicare uneori până în punctul în care individul nu mai poate nici întreține relațiile sociale, nici lega altele noi.

Putem discuta și despre un impact direct asupra performanțelor academice sau profesionale. Presiunea permanentă a anxietății devine vizibilă în cazul studenților încă din primii ani când unele teme trebuie pregătite și prezentate în cadrul laboratoarelor practice.

Emoțiile imposibil de controlat, stările de leșin, blocajele mentale (complet independente de calitatea pregătirii, din păcate) pot scădea atât stima de sine, dar la fel de important, productivitatea, generând absenteism, abandon, ratarea oportunităților profesionale și capacitatea de concentrare pe sarcini viitoare.

Anxietatea poate declanșa un veritabil lanț al slăbiciunilor sau, mai corect spus, al vulnerabilităților care nu fac decât să amplifice emoțiile și senzațiile cu conotații negative. Dincolo de orizontul psihologic, trebuie să păstrăm în vedere existența riscurilor pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung.

Stresul cronic, generat de o tulburare anxioasă poate genera sau agrava afecțiuni cardiovasculare, după cum o arată și cercetările moderne, influențând hipertensiunea arterială și, așa cum am menționat deja, stresând sistemul gastrointestinal.

Prevenția Anxietății. Strategii de prevenire și reducere a impactului simptomelor. Importanța intervenției timpurii

Dacă ar fi să vorbim despre importanța prevenirii, ar trebui să ne întrebăm simplu: ce ar fi putut face Gregor, din Metamorfoza lui Kafka, pentru a opri procesul de transformare în gândac, sau chiar pentru a-l inversa?

Un ecosistem de comunicare, în primul rând, eficient și autentic, reprezintă un mijloc de protecție emoțională în sensul păstrării unei igiene care, la fel ca în orice alt domeniu, împiedică apariția altor anomalii sau vulnerabilități. Psihoterapia se concentrează adesea pe dezvoltarea unor instrumente psiho-comportamentale care facilitează menținerea echilibrului sau redobândirea lui.

La nivel mondial, în cele mai multe dintre clinicile de sănătate mentală se practică exercițiile de ”mindfulness”, care presupun meditația ghidată, centrată tematic, de obicei pe timpul prezent și pe cultivarea conștientizării. Oamenii obțin astfel ajutor prin exercițiul de identificare a emoțiilor, gândurilor, fără a se mai centra pe nevoia de validare sau frica de critică.

Un teren important a câștigat în ultimii ani terapia cognitiv-comportamentală, utilizată inclusiv în lucrul cu copiii și în general adolescenții care suferă de anxietate. Îi ajută pe cei care fac terapie să identifice tiparele disfuncționale folosite uneori pentru o lungă perioadă de timp. Învățarea să recadreze, de pildă, atât aceste tipare, dar mai ales evenimentele și situațiile care provoacă suferință se poate dovedi o resursă esențială în controlul anxietății și/ sau prevenirea ei.

Gestionarea stresului se poate face, pentru a controla fazele acute ale tulburării anxioase, dar și pe termen lung acolo unde s-a instalat o formă cronică, prin exerciții simple, de control al respirației , relaxare musculară sau, uneori, prin exerciții fizice.

Activitatea sportivă regulată are beneficii importante asupra sănătății mentale, după cum o arată atât nenumărate cercetări, dar mai ales realitatea din spitalele psihiatrice din întreaga lume. Exercițiile fizice acționează direct asupra dinamicii hormonale, reducând stresul și favorizând eliberarea endorfinelor, cu rol direct în starea de bine.

Prevenția, în general, sugerează un tipar de viață. Prin urmare, evocă ideea de timp îndelungat, care nu trece pur și simplu, ci este umplut cu diferite comportamente care construiesc un veritabil ecosistem emoțional. Dieta, somnul, evitarea exceselor de orice fel, mai ales în raport cu substanțele (cofeină, alcool) reprezintă detalii importante în păstrarea unul echilibru emoțional, de la care, uneori, ne putem abate.

La fel de important este suportul social, fie că vine din cercul mare, fie că vine din cel intim. O rețea de suport, așadar, se dovedește extrem de eficientă în menținerea sentimentului de apartenență la grup și acceptare.

Autodezvăluirea, ca parte a igienei emoționale, se dovedește deosebit de eficientă, după cum a arătat-o psihologia socială prin nenumărate studii și experimente. A împărtăși din griji și emoții, familiei, prietenilor, înainte de a ajunge la specialistul în sănătate mentală, devine un suport emoțional chiar dacă există blocaje sau aparente piedici în calea comunicării.

Stresul și mai cu seamă anxietatea se acumulează în perioadele deosebit de aglomerate. Senzația de lipsă a timpului, copleșitoare uneori, poate contribui la instalarea unei stări care înlocuiește rapid echilibrul sau armonia emoțională. Abilitățile de gestionare a timpului sunt dobândite, de cele mai multe ori, din familie. Nu au părinții timp pentru sport, probabil nu își vor face prea curând nici copiii când vor intra în rolurile de părinți.

Programarea sau stabilirea unei agende clare, stabilirea priorităților funcționează cu eficiență mare acolo unde există și convingerea că toate punctele de pe agendă sunt importante. De la serviciu, la timpul liber.

Tot la o mai bună gestionare a emoțiilor se încadrează expunerea la mediul virtual. Platformele de socializare evocă o realitate aparentă și pot provoca, în cel mai fericit scenariu, stimă de sine scăzută, printr-o comparație nefirească la care utilizatorii apelează uneori în mod reflex. Permanenta expunere online se transformă în unele cazuri într-o presiune care poate genera stres și, pe termen lung, chiar anxietate, din credința că viața înseamnă și obligația de ”a posta” permanent.

Nu în ultimul rând rămâne deosebit de important să apelăm la ajutor specializat în cazul în care obervăm la noi sau la ceilalți simptome persistente specifice anxietății. Îndrumare, suport sau intervenții terapeutice pot modifica nu doar starea de moment, ci chiar parcursul emoțional și/sau profesional al unei persoane.

Stabilirea unor obiective realiste, în general, dar și în terapie, se suprapune uneori peste bunul mers al schimbării și restabilirii echilibrului. Uneori se justifică pașii mari, dar de cele mai multe ori este nevoie de răbdare și încredere. Până la urmă, alianța terapeutică este însăși fundația schimbării.

Concluzii și recomandări generale

A trăi cu anxietate poate face dificilă trecerea zilei, poate fi obositor și provocator. Dar nu trebuie să continui să trăiești așa. Dacă experimentezi anxietate, atacuri de panică sau ai o afecțiune psihică specifică, să știi că există tratament.

Poți să faci față și să ameliorezi simptomele de anxietate urmând tratament personalizat care poate îmbina medicație, psihoterapie și învățarea de strategii de gestionare a anxietății și stresului. Discută cu medicul tău curant pentru clarificarea diagnosticului și stabilirea celui mai bun plan de tratament pentru tine.

Și amintește-ți – tratamentul este un proces și nu va fi mereu simplu și doar înainte. Însă s-ar putea să vină cu ”îmbunătățiri” prețioase – te vei descoperi pe tine mai mult, vei găsi modalități noi de a face față provocărilor vieții, vei dezvolta înțelegere față de tine și ceilalți, și vei forma o atitudine non-judicativă pentru lupta cu anxietatea, fie că e a ta fie a cuiva cunoscut ție.

Surse:

Despre autori

Dana Burciu

See author's posts

Călin Bârleanu