Alcoolismul și moștenirea familială

Se știe că alcoolismul are o componentă genetică. Asta nu însemnă că toti cei care au avut un părinte alcoolic sau mai multe rude vor ajunge, obligatoriu, alcooliici. Genele alcoolismului se exprimă și devin active numai în anumite condiții de mediu.

Consumul de substanțe adictive mai este corelat cu prezența altor patologii mintale: schizofrenie, sindrom bipolar, depresie. Așdar, pentru a susține abstinența de alcool, e necesară tratarea patologiilor acestora.

Apoi, există multe gene care reglează adicția. În ceea ce privește alcoolul, sunt importante cele care reglează metabolizarea acestei substabțe în ficat și creier. Cei care pot să bea mult fără a se îmbăta sunt cu precădere vulnerabili, pentru că ei au nevoie de o cantitate mare de alcool pentru a simți efectele. Este semn că au o toleranță mare la alcool și nu e bine. Nu e o veste bună nici dacă te îmbeți ușor.

De la gene la mediu

Dacă trecem de discuția despre gene și ajunge la cea despre mediu, trebuie spus că există persoane care au avut alcoolici în familie dar care schimbă radical mediul și găsesc alte recompense în viață, astfel încât nevoia de a consuma nu se mai manifestă la acestea niciodată.

Și există persoane care, având această moștenire genetică și nimerind într-un mediu care favorizează consumul de alcool, ajung să consume la fel de mult ca rudele lor. Așadar, atunci când se pune întrebarea: „În ce măsură este alcoolismul genetic?” – răspunsul corect este: „Depinde”. Depinde de mediu, de recompensele alternative oferite de viață, de decizia respectivei persoane de a nu consuma, de prezența sau absența unei „culturi” favorizante pentru consum. De pildă, dacă într-un anumit mediu orice bărbat tânăr bea „ca să fie în rând cu bărbații”, asta înseamnă că trăiește într-o cultură favorizantă a consumului.

Înveți să bei atunci când îi vei pe cei apropiați consumând

Copiii învață prin imitație. Este un mod mai puternic de a impregna informația în creierele lor decât să li se spună „nu bea”. Ei învață că, dacă tata bea în fiecare seară, asta e ceva normal. „Normalitatea” aceasta va fi piedica principală în a combate dependența. Câtă vreme pentru tine e „normal” să bei odată pe zi, de ce ai crede că ai o problemă?!

Traumele din copilărie predispun la adicție

Trauma timpurie este un alt parametru al influenței mediului. Dacă ai fost neglijat sau traumatizat (inclusiv să vezi pe cineva apropiat suferind, de exemplu să îți vezi mama bătută), asta îți va crește anxietatea în copilărie și creierul tău va fi hiperreactiv ani la rând, uneori pentru toată viața. Vei simți nevoia să îl „anesteziezi” pentru a nu simți acea anxietate cumplită, și iată, pe scurt, cum se „coace” premisa pentru o adicție.

Accesul la substanțe

Dacă ai crescut cu alcoolici în preajmă, ai văzut părinții sau pe altcineva apropiat consumând alcool sau alte substanțe (vorbim aici și de tutun), atunci expunerea la ele le face prezența „normală” și accesul e facil. Unii copii ai părinților fumători se apucă și ei de fumat destul de devreme. Dacă părinții nu sunt atenți sau cred că nu au autoritate să interzică (pentru că ei înșiși sunt dependenți), atunci iată cum se poate dezvolta o adicție…

Despre autori

Aliat Suceava

See author's posts