După traversarea primei etape din procesul terapeutic, dezalcoolizarea sau dezintoxicarea într-o unitate spitalicească, persoana care are o problemă de dependență are nevoie de sprijin specializat pentru a învăța cum să mențină abstinența și să prevină recăderile, să se reintegreze familial și social.

Dependența este o boală cronică a creierului, definită prin faptul că persoana cu dependență de o substanță sau de un comportament nu mai este capabilă să controleze cantitatea și frecvența consumului, îi este alterată libertatea de a alege și de a lua decizii pentru sine. Dexintoxicarea este primul pas în tratamentul dependenței, reprezentând curățarea organismului de substanța adictivă, de toxinele acumulate în urma consumului abuziv de alcool sau de droguri.

Cu toate că este o etapă esențială de tratament, dezintoxicarea nu este suficientă pentru a asigura recuperarea pe termen lung. În cazul dependențelor, abstinența este singura cale prin care persoana își poate recăpăta controlul asupra propriei vieți, prin care se eliberează, se vindecă. Pentru aceasta, după dezintoxicare, este necesară mai departe terapia psihologică pentru explorarea problemelor personale care au provocat și întreținut dependența, abordarea nevoii compulsive de a consuma alcool sau droguri. Aproape întotdeauna, consumul de alcool sau de droguri, sau adrenalina rezultată în urma unor comportamente adictive – jocuri de noroc, gaming, tulburări alimentare precum anorexie sau bulimie, pornografie, apar pentru a răspunde unor nevoi nesatisfăcute sau blocate ale persoanei – nevoile emoționale.

În alte situații, dependența poate apărea în urma unei traume sau a unei pierderi suferite – moartea cuiva drag, divorț, despărțire, boală, pierderea unei părți a corpului, pierderea locului de muncă, avort, accidente, îmbolnăvirea unui membru al familiei. În cadrul terapiei, persoana care suferă de dependență învață care sunt cele cinci stadii ale pierderii (negare, furie, negociere, depresie, acceptare) pentru a-și putea înțelege propriile trări și reacții și felul în care comportamentul de consum a apărut ca modalitate de a face față pierderii, traumei. Uneori, însăși oprirea consumului de substanță și alegerea abstinenței este trăită ca o pierdere de către persoana dependentă. De asemenea, pe parcursul instalării și agravării dependenței, apar problemele emoționale, precum depresia, stresul, anxietatea, impulsivitatea, iritabilitatea sau tulburări de comportament alimentar și insomniile. Pentru asigurarea recuperării, este necesar ca toate acestea să fie abordate în terapia individuală.

Tocmai de aceea, în cadrul terapiei individuale, persoana învață modalități de a face față trăirilor emoționale, să își accepte și să își exprime emoțiile într-un mod funcțional, să își recâștige încrederea în sine, să se reconecteze emoțional la membrii familiei sale, la persoanele semnificative din viața sa. Să se elibereze din ”închisoarea dependenței”.